Urmărește Euronews România la cei mai importanți operatori de cablu TV din țară: Digi (canalul 66), Orange (canalul 106), Vodafone (canalul 410).

Patronul de la Ferma Dacilor: „Mesajul acesta e spovedania publică pe care nu mă aşteptam să o fac vreodată”

Publicat de: Euronews

Cornel Dinicu, patronul pensiunii Ferma Dacilor din Tohani, Prahova, unde a avut loc incendiul în urma căruia au murit mai multe persoane, a scris pe Facebook o „spovedanie publică”, așa cum a precizat acesta.

Bărbatul vorbește despre viaţa sa, despre încercările în afaceri şi reiterează că focul care a dus la tragedia de la Ferma Dacilor ar fi fost pus de „o mână criminală”.

Cornel Dinicu: „N-am nici prieteni în politică, nici în presă, nici susţinerea de care se tot vorbeşte”

Mesajul a apărut duminică dimineață pe pagina de Facebook - Ferma Dacilor.

„Acestea sunt nopţile de priveghi ale fiului meu şi am început să scriu pentru că n-am unde să-mi vărs durerea. N-am nici unde să spun adevărul. N-am nici prieteni în politică, nici în presă, nici susţinerea de care se tot vorbeşte. Am prieteni mulţi şi apropiaţi, dar nu din ăştia de care se tot aude. Scriu pentru că am înţeles că după înmormântarea fiului urmează să fiu arestat şi cum altfel o să mai pot să îmi spun povestea?! Mesajul acesta e spovedania publică pe care nu mă aşteptăm să o fac vreodată, e durerea unui tată care îşi îngroapă fiul, e durerea unui prieten care îşi îngroapă prietenii cei mai apropiaţi”.

Dinicu a povestit că este din Mizil, dintr-o familie cu opt copii, acum peste 30 de ani a plecat la Bucureşti și are cinci copii din trei relaţii.

„Aveam un singur avantaj cu care am plecat la drum, anume acela de a fi fost sportiv. Să fiu paznic, gardă de corp, n-a fost visul meu în viaţă, dar n-aveam cu ce trăi, deci asta a fost. Acum ştiu să fac multe, dar la vremea aia atât puteam şi asta a fost. Pe măsură ce mi s-a mai dezgheţat mintea am mai avut şi alte locuri de muncă. Am făcut un club. M-am întors la Mizil, am vândut apartamentul părinţilor şi o casă moştenită tot de la ei la Breaza, m-am umplut de credite la bănci, datorii la prieteni şi am făcut Hotelul din Mizil, apoi Piscina. Falimentul a bătut pe nesimţite la uşă pentru că băncile nu te aşteaptă iar eu nu eram tocmai un administrator cu şcoală. Atât s-a putut”, a adaugat acesta.

„Ferma Dacilor a apărut ca idee în urma unei tragedii”

Dinicu spune că Ferma Dacilor a apărut după ce unul dintre prietenii săi a decedat.

„Ferma Dacilor a apărut ca idee în urma unei tragedii. Un bun prieten mi-a murit de foarte tânăr, iar când au venit rezultatele analizelor concluzia a fost că a murit intoxicat de mâncarea proastă din comerț”.

„Atunci m-am gândit să-mi fac o fermă unde să produc lapte, ouă, carne, cârnaţi, brânză şi să livrez către 500 de familii săptămânal materie primă pentru mesele lor. Pământul era extrem de ieftin la vremea respectivă, aşa că am cumpărat şi eu o bucată mică din ceea ce azi era Ferma Dacilor. Voiam să fac un grajd pentru care am fost să obţin autorizaţii încă de la început. În baza faptului că aveam un trecut şi bani de dat stânga-dreapta deloc, autorizaţia întârzia să apară. Documentele pe care le cereau erau imposibil de obţinut, cum ar fi un plan urbanistic zonal care a fost eliberat după 4 ani!!! Apoi, într-un control s-a constatat că aveam construite nişte cuşti de iepuri (sper că ştiţi cum arată) şi că trebuie să le dărâm dacă vreau autorizaţie. Era, evident, un alt mod de a lungi procesul”.

Patronul Fermei Dacilor: „Mă numiți pe toate posturile interlop / Din păcate, am o reputație proastă”

A urmat construcţia primelor şase camere de închiriat în continuarea grajdului şi susţine că a întâmpinat dificultăţi în relaţia cu autorităţile pentru autorizări.

„Pentru cine scriu eu acest text? În primul rând pentru familiile celor decedaţi, care sunt ca familia mea şi prietenii copiilor mei, apoi pentru toţi cei care au fost vreodată la Ferma Dacilor crezând în acest proiect şi datorită cărora visul a devenit realitate şi nu în ultimul rând pentru autorităţi, care trebuie să găsească vinovaţii”.

„De ce acum? Pentru că aud la nesfârşit că după înmormântarea copilului voi fi arestat pentru a se da un exemplu şi pentru că nu-mi doresc ca oameni nevinovaţi să sufere alături de mine, oameni precum administratorul, acţionari etc. La durerea pe care o simt acum, nu contează ce se întâmplă cu mine, dar îmi doresc linişte pentru cei dragi, nu contează cât mă veţi hăitui pe mine. Mă numiţi pe toate posturile interlop. Şi din păcate, am o reputaţie proastă creată cu mulţi ani în urmă care merge peste tot cu mine. Nu contează cât bine faci, contează doar Greşelile pe care le faci. Nu pare să conteze nici că sunt achitat, nici care a fost adevărul la vremea respectivă (...)”.

„Afacerea era pe numele lui Adrian Ristin, un prieten vechi și bun al familiei. Un om foarte apropiat”.

„Situația mea de familie este mai complicată, pentru că am 5 copii din 3 relații și pentru a nu crea favoritisme și tensiuni am decis ca firma să fie din punct de vedere juridic în administrația unui apropiat. Astfel, cine a vrut din familie bani, a trebuit să muncească, urmând ca pe viitor fiecare să primească ceva în funcție de implicarea avută”.

„Nici nu sunt, nici nu am fost un om bogat din punct de vedere financiar, sunt un om de la țară care a vrut să implementeze copiilor disciplina și conștiința că banii se fac prin muncă. Toată familia mea muncește la Fermă.Ați spus că s-au spălat bani în pandemie, că Ferma a făcut profit.S-au spălat sau s-a făcut profit? Că e o contradicție”.

„Eu am investit în acest proiect în timp tot, plus bani împrumutaţi, fără a lua ceva înapoi. Toate câştigurile se reinvesteau. Eu nu mi-am făcut case, nu am schimbat maşină după maşină, eu doar am încercat să îmi îndeplinesc un vis. În pandemie am funcţionat cu restricţii ca toată lumea, iar mare parte din venituri au venit din livrări. Împreună cu copiii mei am făcut personal livrări la domiciliu şi mulţumim celor care au cumpărat că aşa ne-am susţinut. Am declarat veniturile şi profiturile”, adaugă patronul fermei.

Ce spune Cornel Dinicu despre autorizarea ISU

„Autorizarea ISU”

„Ferma s-a construit în timp. Întâi o fermă, apoi câteva locuri de cazare. Nu a fost de la început așa cum era în prezent. Necesitatea autorizarilor a venit pe parcurs pentru că la început noi aveam 12 locuri de cazare, respectiv 6 camere, iar până în 16 locuri această autorizație nu este necesară”.

„Când ne-am mărit am cerut autorizarea. De ce nu o aveam? Pentru că eram în proces. Totul era nou, făcut cu firme specializate, ferma având hidranți interiori și exteriori, extinctoare, scări de exterior, lemnul era ignifugat, centrală antiincendiu, detectoare de fum, 4 bazine a câte 40 de tone de apă fiecare, mai exact 160 de tone de apă pregătită mereu pentru orice eventualitate. În fapt, toate măsurile de siguranță existau, mai puțin paratrăsnetul. Mă gândeam că o să le auziți și la televizor că sigur s-a constatat prezența tuturor acestor măsuri”.

Despre cei prezenţi la Ferma Dacilor în noaptea incendiului, Dinicu spune că nu erau clienţi, ci familia sa şi musafiri, „găzduiţi în casa privată, care nu avea nevoie de autorizaţii, pentru că nu era destinată închirierii”.

„Deasupra camerelor de cazare de la parter destinate închirierii există o parte a clădirii cu intrare separată din interior şi din exterior unde existau 4 camere şi un living unde locuiam eu şi familia mea şi unde mai găzduiam prietenii când veneau în vizită. După petrecerea de Crăciun, musafirii au rămas peste noapte în acest spaţiu, care nu era destinat publicului”, continuă el.

Patronul reiterează faptul că a fost vorba de „o mână criminală”:

„Nu ştiu ce urmează să se întâmple cu mine, dar tot trebuie să aflu cine mi-a ucis familia, apropiaţii! Pentru mine, care nu am lipsit în nicio etapă a construcţiei Fermei, este extrem de suspect modul în care aceasta a ars şi rapiditatea cu care flăcările s-au extins. Centrala antiincendiu, deşi omologată, nu a funcţionat. Probabil trebuie să mulţumim celor de la Electrica pentru scăderea tensiunii pe magistrală şi penelor de curent frecvente în ciuda reclamaţiilor depuse constant către ei. În camere nu existau reşouri. Centrala pentru încălzire funcţiona şi nu se află în aceeaşi clădire cu cea care a ars. (...) Eu aveam tot, mai puţin un paratrăsnet. De ce cred că e o mână criminală? Pentru că eu sunt victima perfectă. Trecutul meu mă face să nu fiu credibil indiferent ce aş spune acum şi indiferent care e adevărul. Ce contează e doar ce spun autorităţile, care au zis din prima zi că exclud o astfel de Ipoteză. Cum excluzi ceva dacă nu cercetezi?”, a încheiat Cornel Dinicu.

Printre cei decedaţi la Ferma Dacilor se află unul dintre copiii lui Cornel Dinicu, patronul pensiunii, fiul generalului Petru Băiceanu, şef al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei, finul lui Dinicu, Lucian Ene, şi doi copii ai săi, dar şi o studentă în anul II la Facultatea de Sociologie şi prietenul acesteia.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE