Fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, a transmis un mesaj consistent la moartea fostului președinte al României, Ion Iliescu. El este cel care l-a trimis de două ori în judecată pe Iliescu în dosarele Revoluției și Mineriadelor, despre care spune că au fost tergiversate „cu voința disimulată a politicienilor implicați, impusă unei justiții ținută din scurt, prin persoane obediente".
Cele două dosare au fost apoi retrimise la Parchet pentru a fi reluate de la zero.
Mesajul lui Augustin Lazăr la moartea lui Ion Iliescu
„Străbunii latini ne-au lăsat sintagma: 'despre morți numai de bine'. Nu putem omite însă că strategia de temporizare a procesului Revoluției – recunoscută la comisia senatorială de Voican Voiculescu și alții - a reușit. România a suferit condamnări multiple la CEDO, a plătit milioane de euro pentru lipsa unui proces echitabil, lezarea dreptului la viață a 862 victime ucise după căderea dictaturii și circa 4.000 rănite.
Dar România nu are un Președinte judecat pentru infracțiuni contra umanității. Temporizarea s-a făcut cu voința disimulată a politicienilor implicați, impusă unei justiții ținută din scurt, prin persoane obediente. Ironia istoriei, dezamăgirea celor care au muncit cu bună credință la aflarea adevărului. Dar mai ales a victimelor și aparținătorilor care au suferit și așteptau de 35 de ani, în zadar, un proces echitabil”, a precizat Augustin Lazăr, care a fost procuror general al României în perioada 2016-2019.
Lazăr spune, cu subiect și predicat, că procesele au fost orchestrate cu implicarea clară a „voinței politice de stat” și că, astfel, au fost evitate „cu obstinație”.
„În final, adevărul a fost aflat de procurori și publicat: la Revoluție nu a existat nicio 'insurgență securist-teroristă', iar la Mineriada din 13-15 iunie 1990 nu a existat nicio 'rebeliune legionară'. A existat doar o preluare violentă a puterii, cu consecințele cunoscute. Pentru tinerele generații este necesară o memorie judiciară corectă, care să elimine diversiunea și să permită construirea proiectelor naționale pe fundamentul adevărului”, a explicat Lazăr.
Ion Iliescu a fost pus sub acuzare pentru crime împotriva umanității, în dosarul Revoluției din 1989 și în cel al Mineriadei din iunie 1990. Aceste dosare au fost închise și redeschise de procurori și întoarse de câteva ori.
Augustin Lazăr a anunțat, în 2019, trimiterea în judecată a dosarului Revoluției. El a și prezentat public „scuzele scuzele Ministerului Public pentru durata excesivă a duratei anchetei penale – aproape 30 de ani".
Numai că, în 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis restituirea dosarului Revoluției la Parchet, din cauza unor nereguli în rechizitoriu.
Celălalt dosar, cel al Mineriadei din 1990, a fost trimis în judecată în 2017, tot în mandatul de procuror general al lui Augustin Lazăr. Și în acest dosar, Iliescu era acuzat de infracțiuni contra umanității.
Dar după trei ani, dosarul a fost anulat și trimis înapoi la Parchet.
Considerate de mulți cel mai răsunător eșec al justiției postdecembriste, dosarele au fost plimbate între procurori și judecători vreme câteva zeci de ani. Nici până în prezent, numărul morților, ca urmare a celor două evenimente, nu este unanim acceptat.
În rechizitoriul dosarului Revoluției, numele lui Ion Iliescu apare de nu mai puțin de 168 de ori. Cel al lui Gelu Voican Voiculescu apare de 36 de ori, iar cel al lui Iosif Rus apare de 86 de ori.
