Replici precum „măi, animalule”, „am un zâmbet de Dacie” sau ”mai bine sărac şi cinstit, decât bogat şi hoţ” au intrat deja în folclorul românesc și poartă marca înregistrată Ion Iliescu. Afirmațiile făcute de fostul președinte au devenit, de-a lungul timpului, sursă de inspirație pentru bancuri.
„Mi-a arătat cineva recent un filmuleț generat de inteligența artificială cu mine în 2099, după înmormântarea lui Musk. Nu păream foarte convins de teleportări și de traficul din București descurcat de navete spațiale, dar zâmbeam. E bine că în toate lumile posibile, vorba lui Leibniz, Ion Iliescu zâmbește. Deci ceva o fi cu zâmbetul ăsta dacă și inteligența artificială îl cunoaște… Le doresc celor care au un zâmbet de Ion Iliescu să aibă și destinul lui”, a declarat Ion Iliescu într-un interviu acordat în septembrie 2024, lui Ionuț Vulpescu, fostul său consilier.
Ion Iliescu: Unii au zis că bordul Daciilor românești e făcut după zâmbetul meu
„Am un zâmbet de Dacie, dacă nu știați… (n.a. râde). În 1999 unii au zis că bordul Daciilor românești e făcut după zâmbetul meu. Deci am un zâmbet industrial, cu patru viteze”, a afirmat Ion Iliescu.
Ultima versiune a Daciei 1310, lansată în 1999, a devenit cunoscută sub porecla „Zâmbetul lui Iliescu”. Acest model a fost ultimul facelift înainte de retragerea sa de pe piață în 2004. Potrivit Adevărul, porecla a apărut datorită designului farurilor și măștii, care aminteau de expresia facială a președintelui de atunci, Ion Iliescu.
sursă foto: daciarosie.ro
Iliescu și bancurile despre viața lui
În România, bancul politic a fost și rămâne o formă de rezistență. O supapă prin care poporul își râde furia, oboseala și neputința. De la glumele din epoca Ceaușescu despre frig și întuneric, până la meme-urile despre vârsta eternă a lui Ion Iliescu, umorul a fost oglinda lucidă a unei societăți mereu în tensiune cu conducătorii ei. Iar Iliescu, care a împlinit anul acesta 94 de ani, n-a scăpat nici el: bancurile despre nemurirea sa au devenit folclor digital. Însuși fostul președinte recunoaștea ironic: „Sunt vechi, domnule! Știu că Internetul e plin de meme-uri cu mine… Pe unele le apreciez, atâta timp cât au umor.”
Ion Iliescu: „Vorba lui Caragiale: sunt vechi, domnule! Dar asta nu trebuie să însemne în mod necesar a fi retrograd, hiperconservator sau inamovibil. În politică, vârstele bat vârsta: partidele ating forme de uzură, trebuie să satisfacă noi așteptări fără a se dezice de sine și de identitatea lor ideologică, instituțiile riscă să ajungă forme fără fond. Pentru vârstă, trebuie să nu faci excese. Pentru vârste, ai nevoie de progrese. E o matematică simplă a vieții. Ca o paranteză, știu că Internetul e plin de meme-uri cu mine, cum că speranța moare penultima sau că am fost văzut la bancă, pentru un credit pe 30 de ani etc. Pe unele le apreciez, atâta timp cât au umor, adică sunt inteligente. Lumea nu începe cu noi și cu siguranță nici nu se termină cu noi. Valabil pentru orice muritor.”
„Măi, animalule!”. Când și cum a devenit celebră declarația lui Ion Iliescu
Potrivit Libertatea, expresia „Măi, animalule!” a fost rostită de fostul președinte Ion Iliescu în august 1992, pe violențelor izbucnite în timpul mineriadei care a urmat protestelor din Piața Universității. De-a lungul timpului, replica a intrat în folclorul urban postdecembrist și a fost asociată cu disprețul autorității față de protestatari.
Ion Iliescu și-a pierdut cumpătul în public la Constanța, în fața unui ziarist. Cel care l-a provocat a fost Paul Pârvu, jurnalist la publicația locală Telegraf, căruia Iliescu i s-a adresat cu celebra replică: „Măi, animalule!”.
Incidentul a avut loc pe 15 august 1992, când Iliescu participa la festivitățile organizate de Ziua Marinei, in Constanța. În fața Comandamentului Marinei din Constanța, sute de oameni s-au adunat pentru a-l vedea pe președintele ales recent.
În mulțime a apărut și un grup de protestatari care scandau împotriva lui Iliescu și cereau demisia sa. Printre vocile critice s-a aflat și Paul Pârvu, care a profitat de ocazie pentru a-l întreba pe Iliescu despre teme sensibile precum Revoluția din 1989, violențele din Piața Universității sau influența Moscovei.
Ion Iliescu a reacționat nervos și l-a apostrofat pe Pârvu cu apelativul: „Măi, animalule!”.
Ion Iliescu: Mai bine sărac şi cinstit, decât bogat şi hoţ
La congresul extraordinar PSD din octombrie 2010, Ion Iliescu a avut ultimul cuvânt în calitate de președinte de onoare al partidului, când a transmis că social-democrații trebuie să ridice din sărăcie întreaga societate, nu doar pe unii.
„Nu-s apărătorul sărăciei, aşa cum tot spune Ponta, şi nu am pledat pentru sărăcirea tuturor. Dar mai bine sărac şi cinstit, decât bogat şi hoţ. Noi trebuie să scăpăm de hoţii care se îmbogăţesc, să promovăm cinstea, că prin muncă cinstită, calificată, cu minte limpede, cu inteligenţă, să ridicăm din sărăcie întreaga societate, nu doar pe unii care huzuresc pe sărăcia celorlalţi”, a subliniat Ion Iliescu, potrivit Radio România Actualități.
De ce l-a făcut Iliescu „prostănac” pe Geoană
În 2005, Ion Iliescu a stârnit controverse, după ce l-a „prostănac” pe Mircea Geoană în plină şedinţă a grupului senatorial PSD.
„Mircea Geoană s-a purtat ca un prostănac”, a spus fostul președinte, spre stupoarea asistenţei, în timp ce social-democrații discutau despre situaţia parlamentară a PSD.
Un an mai târziu, Iliescu a oferit explicații despre momentul tensionat, într-un interviu acordat publicației Academia Cațavencu.
Reporter: De ce nu-i place „prostanacului” Geoană să refacă „senilul” Iliescu, polul sau social?
Ion Iliescu: Ideea de „pol social” exprima nu doar nevoia de reconstrucție a scenei politice, dar și dorința de întoarcere la oameni și de a oferi o noua șansă pentru stânga românească, ceea ce nu cred că ar avea de ce sa nu-i placă și domnului Geoană. Eu am zis «prostanac», nu am zis prost. Un prostanac poate fi un om inteligent care «calcă în străchini»”.
Replica lui Geoană, după ce Iliescu l-a făcut prostănac: A rămas cu un ghimpe împotriva mea
În timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2024, Mircea Geoană a afirmat, la Antena 1, că Ion Iliescu a fost „deranjat” pentru că l-a detronat de la conducerea PSD.
„Nu am mai vorbit cu dânsul (cu Ion Iliescu, n.r) de destulă vreme, de când am plecat din politică acum mulți ani de zile. Nici nu am mai păstrat legătura cu politicieni români, în afară de cei care erau la Bruxelles, europarlamentari.
Evident că a fost deranjat de faptul că l-am detronat de la conducerea partidului pe care l-a fondat și a rămas cu un ghimpe împotriva mea. Încă o dată, nu sunt eu cel care să caracterizeze foștii președinți. Cred că oamenii și istoria vor spune”, a declarat Mircea Geoană, la Antena 1.
„Dacă am avut un preşedinte învins de servicii, poate o să avem unul condus de ele. Vorba aceea, servicii contra servicii.”
Într-un interviu acordat Academiei Cațavencu în 2006, Ion Iliescu nu a ezitat să-l critice pe Traian Băsescu, președinte în funcție la acel moment, precum și pe predecesorul său Emil Constantinescu.
Reporter: Traian Băsescu are dosar de colaborator al Securității? Traian Băsescu este condus de către serviciile secrete?
Ion Iliescu: Eu nu am stat de veghe in lanul de dosare, ca altii. De aceea, nu-mi permit sa fac aprecieri necontrolate. Daca am avut însă un președinte învins de servicii, poate o să avem unul condus de ele. Vorba aceea, servicii contra servicii.”
Ce a vrut să spună Iliescu prin expresia „meandrele concretului”
Într-un dialog purtat cu Ionuț Vulpescu în iunie 2025, fostul președinte Ion Iliescu a revenit asupra uneia dintre cele mai cunoscute expresii rostite în cariera sa politică – „meandrele concretului” – explicând contextul și sensul complet al formulării.
Ionuț Vulpescu: „Pus astfel în lumina, ancorat în sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului”. Ce ați vrut sa spuneți aici, domnule Președinte?
Ion Iliescu: „E o frază care a făcut epocă și vă spun că nu are nici haz, nici sens, dacă se rețin din ea numai „meandrele concretului” fără „sinergia faptelor”. Sunt om de știință, prin urmare, empirismul e specialitatea mea. Sunt un empirist, dar nu unul nepragmatic. Ceea ce am vrut să spun a fost că ceea ce este real-concret învinge ceea ce e ideal-transcendental – poate tocmai am scos o nouă frază, la fel de tare ca prima… Poți să aspiri în mod teoretic, universal, la o voință generală a oamenilor, dar voința lor particulară, ființa pusă în situație, va spune întotdeauna mai mult despre ce este adevărat și potrivit. Nu merge să faci politică idealist, utopic, modernitatea toată a fost inundată de utopii, și aici, Machiavelli avea dreptate: realismul e ceea ce contează. Nu faci politică pe hârtie, desenând o lume perfectă pentru o societate disfuncțională: găsești un regim politic bun provizoriu, pentru a îndrepta unele derapaje și schimbi guvernarea, adaptând-o constant la nevoile comunității aflată în evoluție. Mă mir că în 2000 a mai fost o frază într-o campanie electorală pe care oamenii nu au exploatat-o în „meandrele concretului” până la capăt: „Ion Iliescu, Românul pentru care România este suprema condiție a propriei lui existențe”. A fost o abordare ontologică veritabilă. Dar societatea nu a avut gust și pentru ea… Sinergia faptelor presupune că nu poți judeca evenimențial pur și simplu istoria. Ci în conexiunile dintre întâmplări. Deloc întâmplător, la câțiva ani după această butadă, societatea a căzut în plasa individualismului și a fost tot mai greu să pui în dialog om cu om și să corelezi faptă cu faptă.”
Ion Iliescu: Dar nu ne puneţi sula-n coaste, dom’le Coposu
La 28 ianuarie 1990 a avut loc primul miting pentru democraţie, organizat la iniţiativa PNŢCD şi a celor trei partide istorice, potrivit Adevărul. Cu cinci zile înainte, Ion Andrei Gherasim, secretarul seniorului Corneliu Coposu a făcut o cerere scrisă în numele celor trei partide, pentru a obține de la Primăria Capitalei aprobarea pentru realizarea mitingului.
Televiziunea Română, care intrase sub totalul control politic al puterii, a refuzat să transmită imagini de la manifestaţia anti-FSN din Piaţa Victoriei pe motiv că era ceaţă. Pe fondul magnistrației, Ion Iliescu a acceptat să negocieze, iar discuţiile s-au purtat în sala de şedinţe a Guvernului.
„De-o parte a mesei erau Ion Iliescu, Petre Roman, iar în spatele lor se plimbau Dan Iosif, Ion Cârciumaru şi Cazimir Ionescu. De cealaltă parte a mesei erau Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dinu Patriciu, Sergiu Cunescu, Dudu Ionescu, Ion Raţiu, Liviu Petrina, Iftene Pop, Gavrilă Copil, Avramescu de la PSDR şi lângă el eram eu. În timpul discuţiilor, pe uşă se tot intra şi ieşea. M-am uitat să văd cine este în cealaltă cameră, fiind plasat în partea stângă a mesei rotunde, aproape de cei de la FSN, şi l-am văzut pe Silviu Brucan, care probabil că le dădea indicaţii. Din această perioadă a rămas expresia celebră a lui Ion Iliescu, care s-a adresat Seniorului folosind un limbaj suburban: «Dar nu ne puneţi sula-n coaste, dom’le Coposu cu propuneri pe care să le acceptăm necondiţionat!»“, îşi aminteşte Ion Andrei Gherasim, potrivit Adevărul.
