Dezastrele naturale nu sunt simple întâmplări. În cazul inundațiilor, calculul riscului este clar: hazardul natural se întâlnește cu vulnerabilitatea umană și produc consecințe negative. Avertismentele există, cartografierile sunt publice, iar pericolul este cunoscut de ani de zile. Cu toate acestea, în România, încă se construiește în zone inundabile - și cu aprobări oficiale. Primăriile aleg, în multe cazuri, să nu consulte hidrologii înainte de emiterea autorizațiilor. Rezultatul: comunități întregi rămân vulnerabile în fața unor viituri anunțate.
Hărțile de Hazard și Risc la Inundații, un „ceas al apocalipsei” ignorat
În România, sute de mii de oameni trăiesc în zone expuse inundațiilor, iar unii nici măcar nu știu acest lucru. Chiar și atunci când riscurile sunt cunoscute, mulți nu au unde să plece. Alții aleg să rămână. În loc să fie diminuat, riscul se extinde: noi construcții apar exact în locuri care, nu demult, au fost devastate de ape.
Din 2022, toți cetățenii pot consulta online Hărțile de Hazard și Risc la Inundații, disponibile pe inundații.ro. Pentru a afla dacă o proprietate este în pericol, specialiștii recomandă verificarea limitei de inundabilitate și a adâncimii apei. Hărțile includ și estimări privind pagubele materiale pe care le-ar putea produce o viitură.
Capitala nu este ferită de astfel de puncte vulnerabile. Printre zonele vizate sunt cartiere centrale, din Tineretului și Izvor. Imaginile din satelit scot la iveală șantiere de lux nou-apărute în zone expuse inundațiilor. Pe Splaiul Unirii, se disting clădiri de birouri, ridicate una lângă alta, pe străzi marcate ca fiind inundabile.
Sigur, estimările specialiștilor trebuie raportate la infrastructura existentă, iar pentru asta, viitorii proprietari și autoritățile locale ar trebui să consulte Apele Române pentru obținerea avizului de amplasament.
Construcții în zone inundabile, fără avize. Cine verifică?
Euronews a contactat 100 de primării și cele 41 de consilii județene pentru a afla dacă au consultat Apele Române înainte de a emite autorizațiile de construrire. Cum răspunsurile nu au fost concludente, am trecut la planul B: anunțuri imobiliare. Am sunat proprietari din mai multe zone inundabile ale țării pentru a afla dacă au avizul de amplasament.
REPORTER: „În zona Caransebeșului au mai fost ploi torențiale, inundații. Este o zonă sigură?”
Proprietar: „Da, bineînțeles. Nu avem probleme cu inundațiile sau alte lucruri de genul acesta.”
REPORTER: „Când ați obținut autorizația de construire, vi s-a cerut și aviz de la Apele Române?”
Proprietar: „Nu.”
Am sunat alți zece proprietari. Răspunsul a fost, fără echivoc, același: „nu se cere de la primărie.”
„Dacă nu se dau avizele, în mod normal, autorizațiile respective de construire nu ar putea fi emise. Nu sunt legale și pot fi atacate. Și aici intervine și prefectul, care poate să verifice legalitatea actului emis și să constate că lipsesc jumătate dintre avizele care ar fi trebuit obținute.”, a explicat ministrul interimar al Mediului, Diana Buzoianu.
Comunități reconstruite în calea apelor
O echipă Euronews a ajuns în Galați și Vrancea, județe marcate de un istoric dramatic al inundațiilor. Semnele unei colaborări reale dintre autoritățile locale și Apele Române au fost greu de găsit.
În Pechea, localitate grav afectată de inundațiile din 2024, oamenii încă retrăiesc trauma de fiecare dată când cineva le amintește de ape. Totuși, satul este plin de case noi, cu materiale de construcții expuse în fața porților. Unii localnici și-au reconstruit casele exact în aceleași locuri. Nu au auzit de avizele de amplasament.
Pechea, Galați. Mai, 2026
În Vadu Roșca, județul Vrancea, marile inundații au venit în 2005. Și după două decenii, oamenilor încă le tremură vocea când își amintesc cum au supraviețuit:
„Pe o plută, aruncam mere vecinilor blocați pe terasa unei vile.”, spune un localnic, râzând.
„În pod aveam doi căței, doi purcei și câteva păsări. Am stat 4 zile fără mâncare. Să vezi cum munca ta de 50 de ani dispare în câteva ore…”, își amintește un bătrân.
După retragerea apelor, autoritățile au finanțat relocarea sătenilor în afara zonei inundabile. Mulți au refuzat să plece. După 20 de ani, sunt tot în Vadu Roșca.
„Unde să ne mai ducem? Aici ne-am învățat. Aici m-am născut.”
Niciunul dintre sătenii cu care am discutat nu a auzit de Hărțile de Hazard și Risc la Inundații. Primarul susține că solicită avize de la Apele Române. Un localnic îl contrazice: spune că și-a construit recent casa fără un astfel de document.
„Infrastructura este îmbătrânită. Eforturile trebuie continuate”
Pentru cei care nu pot pleca din calea apelor, singura speranță rămâne investiția în infrastructură. Modernizarea digurilor și împăduririle sunt doar câteva dintre metodele prin care efectele hazardului pot fi limitate.
Ministerul Mediului promite că va prioritiza investițiile incluse în Planul de Management al Riscului la Inundații.
„Eforturile trebuie continuate, pentru că altfel problemele vor deveni din ce în ce mai mari. În contextul schimbărilor climatice, din nefericire, efectele lor se vor simți în mod categoric. Trăim într-o perioadă în care se schimbă și generațiile și trebuie să recunoaștem că infrastructura este îmbătrânită.”, avertizează Sorin Rîndașu, director adjunct al Administrației Naționale Apele Române.
Însă chiar instituția responsabilă de gestionarea apelor a pierdut peste 80% dintr-o alocare de 557,8 milioane de euro din PNRR - bani care ar fi trebuit să finanțeze inclusiv proiecte de apărare împotriva inundațiilor, arată un raport al Corpului de Control al Ministerului Mediului de la sfârșitul anului trecut. Raportul Corpului de Control al Ministerului Mediului
În timp ce 75% dintre români nu au asigurare împotriva dezastrelor, comunitățile sărace rămân cele mai vulnerabile.
În satul Vadu Roșca, Vrancea, marile inundații au venit cu mult timp în urmă - în 2005. Și după două decenii, oamenilor le tremură vocea atunci când își relatează propriile istorii de supraviețuire: „pe o plută, aruncam mere vecinilor blocați pe terasa unei vile” ori „în pod, aveam doi căței, doi purcei și câteva păsări.”
Deși autoritățile au finanțat relocarea sătenilor, mulți au rămas și au reconstruit în același loc unde apele au distrus, în speranța că nu se va întâmpla din nou.
„Unde să ne mai ducem dacă aici ne-am învățat? Aici m-am născut.”
Niciunul dintre localnicii din Vadu Roșca pe care i-am întâlnit nu a auzit de Hărțile de Hazard. Primarul din Vadu Roșca susține, fără probe, că cere avize de amplasament de la Apele Române. Un localnic îl contrazice: spune că a construit o nouă casă fără un astfel de aviz.
Pentru cei care nu au posibilitatea de a pleca din calea apelor, singura speranță rămâne că cineva va investi în apărarea lor. Modernizarea digurilor și împăduririle sunt doar câteva metode de a „protesta” în fața hazardului. Ministerul Mediului promite că va prioritiza, în următoarea perioadă, investițiile din Planul de Management al Riscului la Inundații. Până atunci, România rămâne unul dintre cele mai vulnerabile state europene în fața unor astfel de intemperii.
„Eforturile trebuie continuate, pentru că altfel problemele vor deveni din ce în ce mai mari. În contextul schimbărilor climatice, din nefericire, efectele lor se vor simți în mod categoric. Trăim într-o perioadă în care se schimbă și generațiile și trebuie să recunoaștem că infrastructura este îmbătrânită.”, avertizează Sorin Rîndașu, director adjunct al Administrației Naționale Apele Române.
Un raport al Corpului de Control al Ministerului Mediului din 2025 arată că Apele Române au pierdut peste 80% dintr-o alocare de 557,8 milioane de euro din PNRR. Cei mai mulți bani ar fi mers în proiecte de apărare împotriva inundațiilor. Comunitățile sărace rămân cele mai vulnerabile.
Acest articol este înscris în „Ratiu Forum Journalism Mentorship Programme”. Coordonator: Adam Reichardt
