România ar avea nevoie de mai bine de 90 de ani de democrație pentru a trece peste cei 45 de ani petrecuți în comunism. Cel puțin asta spun cei care studiază fenomenul. În teorie am depășit jumătatea acestei perioade. În practică însă, metehnele comuniste sunt în continuare prezente și poate de multe ori, transmise dintr-o generație în alta.
După ani întregi în care ca să ai ce pune pe masă, trebuia să te trezești cu noaptea-n cap și să stai ore întregi la cozi, teama că nu e destulă mâncare e încă extrem de prezentă în mentalul colectiv.
Cătălina Andrieș, fondator muzeul comunismului București: „Este tendința românului de a cumpăra foarte multă mâncare și de a face stocuri, și cunosc personal mulți români care fac asta pentru că erau obișnuiți ca în trecut să aibă frigiderul gol. Și acum instinctiv ne dorim să deschidem frigiderul și să știm sigur că avem mâncare. Tocmai de aceea suntem dintre cei mai risipitori din Europa.”
Ce ne-a mai impus comunismul a fost tăcerea, ne-a anulat capacitatea de a contesta autoritatea și ne-a făcut din expresia ”capul plecat sabia nu-l taie” un crez în viață.
Cătălina Andrieș, fondatoare muzeul comunismului București: „Un alt lucru este ideea de a nu întreba, de a nu ridica semne de întrebare, de a nu fi împotriva autorității, să spunem, de a nu verifica din alte surse decât ce vezi la televizor. Sau că ce ți-a spus cineva pe social media și lucruri de genul acesta, pentru că noi când eram mici nu aveam voie să întrebăm.”
De-a lungul deceniilor, Ceaușescu s-a asigurat că Securitatea avea o putere imensă asupra oamenilor, în așa fel încât românii trebuiau să fie atenți cu cine vorbesc și unde. Oamenii ajunseseră să se teamă inclusiv de membrii familiei. Nu știai niciodată cine ar putea să te reclame la Securitate pentru ceva ce ai zis sau ai făcut. Actorul Șerban Pavlu crede că de asta suntem și acum într-o permanentă stare de suspiciune. Mai mult, crede și că era ceaușistă ne-a făcut mai individualiști.
Șerban Pavlu, actor: „Comunismul a spus întotdeauna suntem împreună cu toții, un tot care trage în aceeași direcție. Meteahna principală pe care ne-am păstrat-o din comunism este maladivă aproape, ura românului față de ideea de comunitate, de faptul că lucrurile sunt ale noastre.”
Și poate tot din acea perioadă ne-a rămas și „mica ciupeală”. Un fenomen analizat îndeaproape de istoricul Cosmin Popa.
Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie: „Era corupția în care noi, oamenii obișnuiți într-un fel sau altul, căutam să convertim resursele pe care le accesăm la locul de muncă, în gospodărie, în resurse deficitare, ceea ce sigur că a facilitat supraviețuirea societății. Dar ceea ce este important și în continuare resimțim și astăzi, a deformat fibra morală a acestui popor.”
De la simpla ciocolată cu care mergem la medic sau la profesor, până la zecile de milioane de euro care se scurg ca printr-o sită, corupția continuă să fie parte din România zilelor noastre.
Șerban Pavlu, actor: „Clasa politică de care ne plângem cu toții acum, din punctul meu de vedere, care am urmărit fenomenul totuși exact pe parcursul vieții mele mature, își are rădăcinile exact în mlaștina creată de comunism în România, de aia nu avem o clasă politică solidă.”
Cercetătorii care au analizat de-a lungul deceniilor tranziția din comunism spre democrație spun că ar fi nevoie să treacă cel puțin trei generații ca astfel de metehne sociale să dispară.
