Însăși graba cu care președintele Nicușor Dan a luat decizia de numire a șefilor din Justiție trădează faptul că au fost negocieri politice pentru a-i alege pe cei care vor conduce cele mai importante parchete din România. Sau, mai impresionant spus, cei trei oameni puși „să stârpească mafia și corupția din țara asta".
Președintele nostru a ieșit public să anunțe numirile cam la 24 de ore după ce mapa cu cele opt nume i-a ajuns, oficial, pe masă. Legea îi oferă șefului statului 60 de zile să se gândească la propunerile minstrului Justiției.
Dacă Nicușor Dan chiar a vorbit serios? (merge și varianta „dacă lucrurile sunt chiar mai grave, și nu sunt propunerile PSD?”) Apropo de „procedura viciată”, cum îi reproșează USR: în lunga conferință de presă, președintele ne-a spus destul de transparent despre cum a decurs procesul.
Pe scurt, și-a găsit oamenii și i-a convins. Nu invers, cum spune legea: candidații să demonstreze (un bun proiect de management, viziune, o bună prestație la interviu, etc) că merită să ajungă în cele mai înalte funcții și apoi președintele să-și ia timp să mediteze asupra propunerilor.
Am remarcat - proba interviurilor fiind publică - că cel puțin viitoarea șefă a Parchetului General, Cristina Chiriac, nu a excelat în această etapă.
Mai întâi au fost găsiți oamenii, apoi a venit concursul
Nicușor Dan ne spune cum i-a găsit pe cei mai deștepți și promițători dintre procurorii din România: „încă din ianuarie”, a acumulat „zeci de ore de discuții cu zeci de procurori” iar în urma acestui sondaj informal a rezultat că cele mai performante structuri de parchet din țară sunt DNA Iași și DIICOT Timișoara.
Mai spune președintele: „am fost foarte fericit când am văzut că doamna Chiriac candidează și că domnul Miron candidează”.
Ce frumos s-au așezat lucrurile!
Avizele negative. Ne place sau nu, faptul că președintele nu este de acord cu CSM reprezintă un semn de sănătate democratică. Nu ar mai exista echilibru de putere dacă sistemul judiciar s-ar autoguverna și o mână de oameni (a nu se desconsidera reprezentativitatea celor cinci membri aleși în Secția pentru procurori a CSM) ar decide în legătură cu viitorul țării.
Cei trei noi șefi din parchete au pe umeri o uriașă responsabilitate, în primul rând socială. În forma actuală a legii, numirea implică și sistemul (mă refer la cel judiciar) și puterea executivă, astfel încât o singură instituție nu poate controla tot procesul. Deci, președintele nu este obligat să respecte decizia CSM, avizele sunt consultative, ceea ce nu împiedică luarea unei decizii chiar și în cazul în care propunerile nu sunt susținute.
Situația deja-foștilor șefi ai Parchetului General, Alex Florența, și Direcției Naționale Anticorupție, Marius Voineag, care au obținut „scor egal”, adică nici măcar nu au primit aviz, și tot au fost păstrați în sistem.
Voineag devine adjunct al procurorului general, iar Florența ajunge la DIICOT, în poziția de procuror-șef adjunct.
Președintele ne transmite, de la amvon, să nu cădem în capcana logicii. Încearcă fără succes analogia cu celebrul procuror Giovanni Falcone, sugerând că dacă ar fi pus astăzi să lupte cu mafia din România ar trebui să treacă prin aceleași filtre „pesediste” ca favoriții săi (concursul a fost coordonat de ministrul PSD al Justiției, Radu Marinescu).
Cu alte cuvinte, Nicușor Dan sugerează că un candidat valoros poate fi propus și de un ministru P-S-D. Șeful statului chiar insistă că este un „președinte care gândește cu capul lui".
Totuși, el nu s-a opus numirii procuroarei Cristina Chiriac despre care jurnaliștii de la Să fie Lumină spun că nu a acționat pentru a-l ancheta pe episcopul de Huși pentru infracțiunea de agresiune sexuală, deși ar fi văzut filmări cu preotul întreținând relații sexuale cu elevi la seminar. Faptele au fost investigate abia după dezvăluirile jurnaliștilor, iar episcopul a fost condamnat la opt ani de închisoare.
Cristina Chiriac a declarat că acele înregistrări „nu reprezentau acte de agresiune sexuală și în niciun caz nu reprezentau acte de agresiune sexuală cu persoane minori”, iar președintele îi sare in apărare. Procurorii CSM au motivat avizul negativ în cazul procuroarei Chiriac și prin faptul că nu a oferit suficiente explicații in legătura cu aceste acuzații.
În loc de concluzie
Dacă președintele Traian Băsescu nu ignora votul negativ dat de CSM, Laura Codruța Kovesi nu putea fi reînvestită șefă a Parchetului General, în anul 2009. Și fostul procuror general Gabriela Scutea (2020-2023) a ajuns în funcție în pofida deciziei nefavorabile a CSM. La fel s-a întâmplat și cu procuroarea Laura Albu, până de curând șefa DIICOT. A primit aviz negativ și cu toate acestea Klaus Iohannis a făcut-o șefa anti-mafia.
Și apropo de erori de logică. Se spune că diavolul stă în detalii: un aviz pozitiv e o garanție?
