Odată cu începutul sezonului vacanțelor în străinătate, cresc și riscurile de accidente, si nu doar pe pârtiile de schi, pentru ca problemele pot apărea și pe drum sau la cazare. Iar accesul rapid la serviciile medicale poate face diferența. Asa ca turiștii trebuie să știe ce variante au la indemana pentru a beneficia rapid de îngrijiri medicale peste graniță.
Una dintre soluții este cardul european de sănătate. Documentul este gratuit si oferă acces la servicii medicale publice în statele Uniunii Europene, dar și în Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, în aceleași condiții ca pentru cetățenii țării în care se află. Autoritățile atrag atenția că acest card acoperă doar tratamentele medicale necesare pe durata unei șederi temporare, inclusiv urgențele sau afecțiunile apărute pe parcursul călătoriei. Nu sunt însă decontate serviciile medicale private și nici tratamentele planificate din timp.
Erika Ștefania, consultant financiar: „Cazul acesta clar este acoperire importantă, dar nu este o acoperire suficientă pe genul ăsta de card european. Ne acoperă într-adevăr, dar doar în situațiile în care mergem în spitalele de stat. O asigurare de călătorie este un program care este personalizat. Noi alegem genul ăsta de program în funcție de locul în care merge, perioada pe care rămânem și clar activitatea pe care o facem. E important să încheiem genul ăsta de asigurări știind exact cu ce scop clar. Polițele pentru un city brake de o călătorie de două 3 zile pot să fie niște polițe standard. Polițele încheiate poate pentru o vacanță la schisă, o vacanță care e mai dinamică, pot să aibă extensie pentru partea asta de sporturi de iarnă, deci efectiv accidentări. Transportul de pe pârtia de schi până la spital, deci sunt sunt lucruri suplimentare asigurate în funcție de tipul călătoriei.”
În România, cardul este valabil doi ani și poate fi obținut de la casele județene de asigurări de sănătate. Specialiștii recomandă ca, pentru o protecție completă, cardul european să fie completat cu o asigurare medicală de călătorie, mai ales în cazul vacanțelor mai lungi sau al activităților cu risc crescut.