Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Hosseini Khamenei, a declarat că Israelul „nu va rezista mult timp”. Mesajul amenințător a fost transmis, în fața a zeci de mii de susținători la o moschee din Teheran, în octombrie 2024, când a apărut în public pentru prima oară în ultimii cinci ani.
„Trebuie să ne ridicăm împotriva inamicului, consolidându-ne în același timp credința neclintită”, a spus ayatollahul, în vârstă de 84 de ani, în fața mulțimii, potrivit The Guardian.
Cu câteva zile înainte, Israelul îl lichidase pe Hassan Nasrallah, secretarul general al Hezbollah, cu bombe lansate asupra sediului grupării islamiste din Beirut. Asasinarea a reprezentat o lovitură personală pentru Khamenei, care îl cunoștea pe Nasrallah de zeci de ani.
Ofensiva aeriană lansată vineri de Israel împotriva Iranului este o altă astfel de lovitură. Teheranul a ripostat sfidător cu un baraj de rachete și drone lansate asupra orașului Tel Aviv, însă niciuna ar opri atacurile israeliene. Apărarea antiaeriană a Iranului s-ar dovedi a fi ineficientă, iar coaliția milițiilor islamiste pe care Khamenei a construit-o pentru a descuraja Israelul este efectiv distrusă.
Khamenei are acum puține opțiuni bune - o situație pe care acest revoluționar prudent, pragmatic, conservator și nemilos a încercat întotdeauna să o evite, notează The Guardian.
Cine este Ali Hosseini Khamenei și cum a devenit liderul suprem al Iranului
Născut în familia unui unui cleric cu posibilități modeste în orașul sanctuar Mashhad din estul Iranului, Khamenei a făcut primii pași spre radicalizare, în atmosfera febrilă de la începutul anilor 1960. Șahul de atunci, Mohammad Reza Pahlavi, lansase un amplu proiect de reformă, respins în mare măsură de clerul conservator al țării.
Ca tânăr student în centrul teologic Qom, Ali Khamenei a asimilat tradițiile islamului șiit și noua gândire radicală a liderului emergent al opoziției conservatoare, ayatollahul Ruhollah Khomeini. Până la sfârșitul anilor 1960, Khamenei coordona misiuni secrete pentru Khomeini, care fusese exilat, și organiza rețele de activism islamist.
Khamenei a asimilat și alte influențe. Deși se declarase un pasionat al literaturii occidentale, în special al lui Leo Tolstoi, Victor Hugo și John Steinbeck, tânărul activist a fost atras de ideologiile anticoloniale ale vremii și de sentimentul antioccidental care le însoțea adesea. A întâlnit gânditori care încercau să îmbine marxismul și islamismul pentru a crea noi ideologii, a apreciat lucrări care descriau „westoxificarea” țării sale și a tradus în farsi lucrări ale lui Sayyid Qutb, un egiptean care va inspira generații de extremiști islamiști, arată The Guardian.
Încarcerat în repetate rânduri de temutele servicii de securitate iraniene, Khamenei a reușit totuși să ia parte la amplele proteste din 1978, care l-au determinat în cele din urmă pe șah să fugă și i-au permis lui Khomeini să revină. Protejat al implacabilului cleric, Khamenei a urcat rapid în ierarhia regimului radical care a preluat puterea și, până în 1981, după ce a supraviețuit unei tentative de asasinat care l-a privat de folosirea unui braț, a fost ales în funcția de președinte, în mare parte simbolică.
Cum și-a consolidat puterea ayatollahul Ali Khamenei în Iran
Când Khomeini a murit în 1989, Khamenei a fost ales ca succesor al său, după ce Constituția a fost modificată pentru a permite unei persoane cu atribuții mai puțin clericale să preia acest rol și cu puteri mult mai mari decât înainte. Khamenei a folosit rapid aceste puteri pentru a-și consolida controlul asupra aparatului întins și fragmentat al statului postrevoluționar iranian.
Unul dintre principalii piloni ai puterii sale este Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), gardianul ideologic al Revoluției Iraniene din 1979. Însărcinat cu apărarea Republicii Islamice împotriva amenințărilor interne și externe, corpul a dobândit un rol important în implementarea politicii externe a Iranului și deține controlul asupra unor segmente vaste ale economiei țării. Legăturile IRGC cu grupurile armate din regiune, precum Hezbollah în Liban și Hamas în teritoriile palestiniene, ajută Iranul să își proiecteze influența și puterea.
Cum au ajuns apropiații lui Ali Khamenei în vizorul serviciilor de securitate iraniene
Din acest motiv, Khamenei a avut grijă să-și găsească și alți aliați și clienți puternici.
În anii '90, el și-a consolidat și mai mult influența, eliminându-i pe opozanți și recompensându-i pe cei care îi erau loiali. Chiar și poeții pe care Khamenei declarase cândva că îi admiră au fost luați în vizor de serviciile de securitate. Disidenții din străinătate au fost vânați, iar relația cu Hezbollah, pe care IRGC contribuise la înființarea sa în urma revoluției, a fost consolidată.
În orice moment, el și-a urmat strategia de a promova pragmatic principiile inflexibile ale proiectului lăsat moștenire de regretatul său mentor.
În 1997, când Mohammad Khatami, un candidat reformist, a câștigat președinția cu o victorie zdrobitoare, Khamenei i-a permis acestuia o anumită libertate de acțiune, dar a acționat în forță pentru a proteja nucleul regimului și ideologia sa de orice provocare.
Cu toate acestea, Khamenei nu l-a împiedicat pe Khatami să contacteze Washingtonul într-un efort în cele din urmă eșuat de a stabili relații mai bune în urma atacurilor de la 11 septembrie 2001 și, urmând exemplul lui Khomenei, a renunțat la armele de distrugere în masă.
Ayatollahul Ali Khamenei, sceptic cu privire la acordul nuclear negociat cu SUA
Ayatollahul a sprijinit, de asemenea, eforturile IRGC de a secătui forțele americane din Irak după invazia lor din 2003 și de a extinde influența iraniană în țara vecină. Acest lucru a marcat o nouă extindere a strategiei sale de a se baza pe grupările aliate pentru a proiecta puterea în regiune și pentru a descuraja și amenința Israelul, numit Micul Satan de către revoluționari în 1979 ca Marele Satan al SUA.
Khamenei a fost sceptic cu privire la acordul nuclear negociat minuțios de oficialii iranieni cu SUA și alții, dar nu s-a opus punerii sale în aplicare în 2015. Analiștii se întreabă dacă el a încercat să limiteze sau să încurajeze partizanii liniei dure din cadrul IRGC, care au făcut presiuni pentru ca Iranul să obțină o bombă.
Valurile succesive de tulburări și eforturile de reformă au fost întâmpinate cu valuri de represiune feroce, alături de un tratament dur continuu al măsurilor care vizează femeile, homosexualii și minoritățile religioase. Acest lucru, împreună cu deteriorarea circumstanțelor economice, au deziluzionat mulți susținători de odinioară ai regimului și au extins tulburările existente.
În străinătate, Khamenei a hotărât să investească masiv în așa-numita axă a rezistenței - Hamas în Gaza, Hezbollah în Liban, mișcarea Houthi în Yemen și o gamă variată de miliții militante islamice în Siria și Irak. Poate că aceasta a părut o tactică inteligentă, dar s-a prăbușit sub greutatea atacurilor israeliene, în timp ce alianța istorică a Iranului cu Damascul s-a încheiat odată cu căderea regimului lui Bashar al-Assad în decembrie.
Speculații privind un succesor al Ali Khamenei
Khamenei, care locuiește împreună cu soția și copiii săi pe strada Palestina din Teheran, a adopgat un stil său de viață modest. Unii sceptici s-au îndoit că ascetismul său este atât de autentic pe cât este prezentat, însă reputația sa de modestie, care contrastează cu bogăția ostentativă a multor alți oficiali, a atenuat o parte din furia populară.
Timp de mai bine de trei decenii la putere, Khamenei a încercat să gestioneze presiunile forțelor conflictuale din Iran, să evite un război deschis și să păstreze moștenirea lui Khomeini - precum și propria sa putere și pe cea a loialiștilor săi apropiați, desigur.
El este acum bolnav. Speculațiile cu privire la un succesor sunt numeroase. O carieră lungă se apropie de sfârșit cu cea mai mare provocare a unui om în vârstă. Actul brutal de echilibrare s-ar putea încheia în curând, conchide The Guardian.
