Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Cine profită după criza din Orientul Mijlociu și cine ar fi comis atacul din Iran. Analist: "Este o bucătărie internă islamică"

Publicat de: Sorin Rusu

Cine a comis atacurile din Iran, de la mormântul lui Qasem Soleimani? Întrebarea nu are un răspuns oficial până acum, cu toate că viceguvernatorul regiunii iraniene unde a avut loc atentatul îl consideră un act terorist.

Problemele din Orientul Mijlociu, alături de războiul dintre Israel și Hamas, s-au complicat însă și mai mult, iar în acest context, trebuie să existe și "profitori". În direct la Euronews România, analistul de politică externă Ștefan Popescu a explicat cum trebuie privite cele întâmplate.

Turcia poate profita de problemele din Orientul Mijlociu

Ștefan Popescu, analist de politică externă: "Este un context de ruptură în sistemul internațional. Pe de o parte, această mare falie est-vest, sau nord-sud, am putea să-i spunem, pentru că este între SUA și lumea occidentală pe de o parte și așa-numitul sud global, care creează dificultăți în a găsi o soluție la ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu.

Marile puteri sunt implicate într-o adevărată competiție pentru a profita de pe urma crizei și nu pentru a găsi o soluție. Exemplul cel mai elocvent este cazul Turciei, țară prezentă în Organizația Tratatului Nord-Atlantic, având relații privilegiate cu Occidentul, dar al cărei președinte a căutat să navigheze pe val și să profite de această situație și într-o cheie electorală, pentru că vor fi în curând alegeri locale și miza lui Erdogan este de a recuceri orașele pierdute, controlate acum de opoziție, în principal municipalitatea Istanbul.

Marele miting de 1 ianuarie, imediat după Revelion, cu o conotație islamistă, a adus drapeluri palestiniene. El caută să exploateze sensibilitățile populației musulmane din țara sa pentru a profita dpdv electoral, dar are și un proiect de a-și construi un proiect de mare putere regională. Se pot câștiga niște alegeri în Turcia.

În alte țări se dorește o consolidare a puterii și, bineînțeles, ca lucrurile să nu scape de sub control, cum este cazul Egiptului, unde președintele El-Sisi, de curând reales, a trebuit să țină un discurs ușor anti israelian, chiar dacă dorește stârpirea Hamasului. Iar alte țări arabe, care își normalizaseră relațiile cu Israelul, trebuie să țină seama de anumite tendințe din societățile lor, chiar dacă sunt regimuri autoritare sau de democratizare, el administrează pentru a nu fi alungat de la putere, pentru că ați văzut că strada arabă este încă importantă.

Iar de cealaltă parte, Iranul, marele inspirator, cel care creează marea dezordine în Orientul Mijlociu, exploatează toate aceste vulnerabilități, patronând miliții șiite, grupări teroriste, care cu greu pot fi combătute cu mijloace simetrice, adică cu o armată regulată, cu sancțiuni economice. Este foarte greu, pentru că ele evoluează în zona gri a sistemului internațional."

Hezbollah se teme să pornească un război

Contextul este unul extrem de complicat, mai ales după ce, cu o zi înainte, numărul doi al grupării Hamas, Saleh al-Arouri, a fost ucis într-un atac cu dronă în Beirut.

Ștefan Popescu, analist de politică externă: "Nu cred (n.r.: că trebuie să ne așteptăm la o retaliere după aceste atentate), pentru că Hezbollahul a vorbit de omorârea, împreună cu 6 persoane din anturajul său, a numărului 2 al biroului politic Hamas și liderul politic al Hamas pentru Cisiordania. Nu cred, pentru că Hezbollahul are în memorie războiul cu Israelul, din 2006, și pierderea controlului populației, pentru că bombardamentele israeliene au îndepărtat puțin o parte din populația din sudul Libanului de Hezbollah.

În ceea ce privește Iranul, nu cred, pentru că grupările suunite care merg din Pakistan spre sudul Iranului cred că au produs teribilul atac care s-a soldat cu peste 100 de morți și peste 100 de răniți. Cred că aceea este o bucătărie internă islamică, pentru că Israelul și SUA, când atacă, atacă chirurgical. Ați văzut în sudul Beirutului, liderul Hamas a fost ucis, s-a tras direct în apartamentul de la etajul 3, nu s-au produs sute de morți. Pe când grupările suunite, extremiste, din sudul Iranului, care circulă din tot subcontinentul indian și Afghanistan până în Iran, doresc și au dorit să marcheze și mediatic, legându-se de un eveniment, comemorarea generalului Suleimani, care este considerat un simbol al regimului ayatollahilor."

În tot acest context, se pune și problema Hezbollahului. Gruparea a mai atacat sporadic, iar recent, a precizat că a tras o rachetă grea Burkan, cu rază scurtă de acțiune, într-o poziție militară din nordul Israelului, lângă orașul de graniță Malkia.

Ștefan Popescu, analist de politică externă: "Este posibil să rămână nerevendicate, dar cred că Iranul are deja răspunsul. Rămâne de văzut dacă Iranul nu va căuta să instrumenteze. Iranul suferă de pe urma unei contestări interne, cu ani de proteste. Este posibil să deturneze ancheta și să spună că sunt inamicii săi, Occidentul, SUA, Israelul și să ascundă că, de fapt, aceste grupări suunite radicale caută să fragilizeze și mai mult regimul de la Teheran. Până acum nu am văzut nicio revenidicare din partea grupărilor suunite radicale care sunt în sudul Iranului, dar nici din partea iraniană, pe calea oficială.

Hezbollahul este foarte bine înarmat, are 150.000 de rachete, cum apare în rapoartele oficiale, care ar suprasatura apărarea antiaeriană israeliană și ar putea acoperi întreg teritoriul israelian.

Pe de o parte, Hezbollahul s-a și antrenat în timpul conflictului cu Siria, în care îl contesta pe Bashar al Assad, când Hezbollah trimitea contingente să se intersecționeze. Și constituie o amenințare permanentă, dar nu cred că va trece la un atac frontal la adresa Israelului. Cred că va menține această stare de presiune permanantă, care și așa face rău. De pildă, în Yemen, rebelii Huthi dau două-trei drone de 10.000 - 20.000 de dolari fiecare și forțele aliate ce fac? Trag o rachetă care costă un milion de dolari. Și creează acea stare de tensiune, pun în pericol transporturile maritime internaționale, deci și această strategie de presiune este păguboasă."

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE