La 47 de ani de la cel mai distrugător cutremur, cu peste 1.500 de morți, majoritatea în București, doar puțin peste 100 de clădiri apar în statisticile Primăriei Capitalei ca fiind consolidate seismic. Peste 2.700 sunt expertizate și incluse într-o clasă de risc, iar 80 se află într-o etapă în curs a unui proiect de consolidare. Majoritatea clădirilor afectate de cutremurul din 1977 nu au fost consolidate.
4 martie 1977. La ora 21:21, un cutremur de magnitudinea 7,4 a fost resimțit timp de aproape 1 minut! Parcă nu se mai termina. În București, oamenii au ieșit îngroziți din clădirile afectate și au petrecut noaptea în stradă așteptând ajutor. Bilanțul a fost dramatic: 1.424 de morți și 7.598 de răniți.
Livia Cherecheș avea 28 de ani atunci. A trăit cutremurul în timp ce era acasă, dar a ieșit și ea îngrozită în stradă, ca restul bucureștenilor.
Livia Cherecheș: Se oprise curentul peste tot și am coborât în stradă, în stradă era deja foarte, foarte multă lume îmbrăcată cum a apucat, în papuci, să iasă. Era neobișnuit de cald pentru acea zi de martie, deci nu era frig și era lumină, o lumină puternică deși nu era curent pentru că era o lună plină.
A fost senzația cea mai stranie că nu-ți dă dai seama dacă asta s-a întâmplat numai în locul tău, numai în orașul tău, în toată lumea, dacă mai trăiește cineva pe lumea asta.
Am aflat că la Radio Europa Liberă s-a anunțat că au fost cutremur în București și atunci am știut deja mai mult.
Tot mergând, mergând, mergând nicăieri nu am văzut nicio urmă, erau numai oameni în stradă… și nu departe, cred că în zona Brezoianu, acolo am dat ochii cu un bloc enorm, deci prăbușit, ieșea fum, alergau oameni încoace și încolo, erau și militari, dar în principal erau civili, oameni de pe stradă care încercau să ajute, să scoată de sub dărâmături, mai ardea mocnea, era un miros groaznic, deci acolo a fost groaznic.
N-am văzut nicio ambulanță nicăieri, nici vorbă de așa ceva. Dar nu cred că pe vremea aia erau multe ambulanțe în București. Nu am văzut. Străzile erau goale în zona aceasta centrală și mă rog, în jurul acest bloc care se prăbușise, era foarte multă lume tăcută și unii care încercau să ajute. Și era sinistru. Un morman mare de dărâmături care ardea. Noi atunci nu știam încă, dar vedeam, era clar că au fost foarte multe victime.
În ciuda tragediei, viața unor locuitori din Capitală aproape că a continuat în mod normal.
Livia Cherecheș: Sâmbătă dimineața m-am dus la serviciu pe jos. Era cumva o senzație ciudată, aproape toată lumea a venit la serviciu. Toată lumea era atât de prietenoasă. A fost așa de interesant ce se întâmpla pe stradă, în magazine. O solidaritate, o tendință de a te ajuta. Știți când am mai fost așa? La Revoluție. Atunci am mai simțit senzația asta de solidaritate umană. Sigur că sâmbătă dimineața am observat cu și am râs și făceam haz, că prin vitrinele magazinelor, care nu mai erau pline pe vremea aia, au apărut portocale, a apărut apa minerală, rarități din astea.
În duminica de după cutremur, Livia a luat la pas străzile din București și a reușit să fotografieze rămășițele clădirilor avariate.
Livia Cherecheș: Duminică dimineața ne-am dus împreună să vedem unde erau case prăbușite. Deja duminica nu am mai putut să ne apropiem pentru că erau deja cordoane. Străzile erau arhipline de oameni care fie locuiau în zonă, fie se plimbau, ca noi, de aici-colo.
Absolut nimeni, nimic, absolut nimeni nu ne-a spus nimic. Era masa aceea de oameni, din aceste cartiere muncitorești în care trăiam și în care toată lumea își vedea de treabă în continuare. Încet-încet, luni, toată lumea s-a dus la serviciu, deci viața a mers înainte, atâta doar că unii și-au pus niște semne de întrebare. Dar marea majoritate și-a văzut mai departe de treabă.
Mi-am adus aminte că trebuia să fie și blocul nostru din Drumul Taberei reparat pe dinafară și pe dinăuntru, că era plin de crăpături, și până la urmă s-a renunțat și nu s-a mai făcut. Și noi ne-am obișnuit că ce era să facem? La un moment dat au și venit, au lucrat foarte, foarte puțin și după aia peste tot s-au oprit lucrările, nu se mai făcea nimic. Nici vorbă, niciun ajutor, nici nimic. Nu iese cu nimic din linia generală de dispreț față de viețile omenești, față de oameni.
Pe 4 iulie 1977, Nicolae Ceaușescu a oprit consolidarea blocurilor din București
Un ordin dat de Nicolae Ceaușescu pe 4 iulie 1977 a oprit toate reparațiile finanțate de stat și a închis șantierele. Un ordin criminal nu doar fiindcă a lăsat de izbeliște locatarii clădirilor afectate, ci pentru că a și provocat, direct, eliminarea fizică a unuia dintre inginerii care au făcut planurile de consolidare: Gheorghe Ursu. El a fost cel care a dezvăluit lumii întregi, printr-o scrisoare trimisă la Europa Liberă, că Nicolae Ceaușescu a oprit consolidarea blocurilor afectate de seism. Iar asta l-a costat viața – a fost arestat, bătut și a murit în Spitalul Penitenciarului Jilava. Fiul lui Gheorghe Ursu, inginer și el, duce mai departe lupta tatălui său. Andrei Ursu spune că nici acum, la 47 de ani de la cutremur, majoritatea clădirilor avariate în 1977 nu au fost consolidate în București și sunt un pericol pentru locatari.
Andrei Ursu: Imediat au început să închidă șantierele, au mai tencuit, s-a lansat zvonuri despre tencuielile antiseismice, o balivernă, evident o absurditate, dar unii au crezut, ca să le mai liniștească puțin spiritele, că există tencuielile antiseismice, nu exista așa ceva.
Ordinul a avut efecte imediate, să le spunem criminale. Însă potențialul ăsta, că acum în Capitală avem mii de clădiri și efectiv e vorba de zeci de mii de locatari a căror viață este la un risc foarte ridicat, face ca acel ordin să fie cu atât mai criminal în potențialitatea lui. Și, iată, au trecut 40 ș ceva de ani de atunci și nu s-a făcut practic nimic, iar deteriorarea s-a accentuat.
Înregistrare audio Vocea lui Gheorghe Ursu: E datoria mea - un om care nu mai poate salva momentan vieți omenești dar care poate salva vieți viitoare la un viitor cutremur. Am fost numit, eram șef de proiect la 2 blocuri din centrul Capitalei. ARO a fost afectat, după unii, dacă mai ținea cutremurul 10 secunde, se prăbușea.
Andrei Ursu: Inginerii, tatăl meu spunea lucrul ăsta, pe el îl afecta lucrul ăsta îngrozitor, că veneau locatarii, se plângeau să vină: Veniți și la mine, dl. inginer, să ne spuneți, rămânem, nu rămânem aici? Le era frică să rămână, lumea înțelegea mai bine gravitatea situației.
Înregistrare audio Vocea lui Gheorghe Ursu: În acea epocă, mii, zeci de mii de oameni alergau disperați după comisii ca să vină să le viziteze apartamentele. Era panica nebună, nu știau dacă poți sta în casă, nu poți, dacă se prăbușește mâine, dacă vine un cutremur și gata.
Și trăgeau de noi, ne ofereau pachete de Kent, orice, trăgeau de noi disperați să venim.
Andrei Ursu: El avea deja o expertiză de de structuri de rezistență, era inginer constructor cu expertiză în structura de rezistență a clădirilor și la asigurarea antiseismică. Pe măsură ce timpul înainta, erau din ce în ce mai multe opreliști, se puneau condiții să nu mai consolideze tot blocul, doar etajul unu, doi, trei… Eu am venit doar să văd unde era șantierul la care lucra el, dar îmi povestea seară acasă. În primul rând presiunile la care era supus să reducă proiectul practic dimensiunea proiectului. Aici (la blocul Patria) am venit în vizită câteva zile la rând. Când a deschis tata șantierul și când el îmi explica cum urmează să cămășuiască (n.red. să acopere un element de construcție cu beton, metal) și să racordeze armătura exterioară de cea interioară.
Înregistrare audio Vocea lui Gheorghe Ursu: Au început presiuni, violențe, amenințări, a început să se exercite o presiune tot mai violentă și mai brutală asupra șefilor de proiecte, să reducă la minim intervenția pentru ca totul să se termine cât mai repede. Problema era repede, să se termine, să nu se mai vadă, să nu mai apară schele. Totul venea de sus de la Ceaușescu.
Andrei Ursu: Era foarte îngrijorat și asta l-a făcut, conștiința asta, că acest bloc, la care el avea răspunderea, să-l aducă la o stare de siguranță. N-a putut să o facă din cauza ordinului lui Nicolae Ceaușescu. Tot lucrul ăsta, de fapt, și acest zbucium sufletesc, chiar așa-i spune tatăl meu, apare chiar în dosarul de anchetă de către Securitate: <Scrisoarea pe care am trimis la Europa Liberă am trimis-o datorită conștiinței mele de inginer, îngrijorării față de locatarii care stau aici și, în general, în toate blocurile, pentru că peste tot s-au oprit consolidările>.
În martie 1979, în acea scrisoare, în partea a doua, vorbește despre începuturile Casei Poporului și despre faptul că, în loc să se dea bani și resurse umane și utilaje pentru consolidarea acestor blocuri, s-au băgat bani, enorm de mulți bani, în proiectarea și reproiectarea Casei Poporului. Deci mobilul lui Ceaușescu ăsta a fost, să deturneze banii primiți, resursele inginerești de arhitectură și muncitorii, ca să se ocupe de noul centru administrativ.
Atunci tatăl meu a făcut socoteala că zeci de mii de vieți omenești pot să se piardă în cazul unui cutremur de aceeași magnitudine, fiindcă erau șubrezite clădirile în urma cutremului.
Andrei Ursu: Nu înseamnă că, dacă am scăpat o dată, vom scăpat data viitoare. Din contră, data viitoare, riscul e încă mai mare, fiindcă se mai fisurează și structura betonului, devine încă mai fiabilă, se desprinde de armătură, se alterează. Și iarăși am învățat de la tata lucrul asta.
E o datorie de de conștiință să terminăm ceea ce a început el, să încercăm să-i ducem până la capăt avertizarea pe care a făcut-o, curajul pe care l-a avut în dictatură. El a spus lucrurilor pe nume.
Blocul Patria, consolidat parțial de Gheorghe Ursu, nu a mai intrat într-un proces complet de consolidare de atunci
Înregistrare audio Vocea lui Gheorghe Ursu: Ia cuvântul Ceaușescu: s-au făcut mari greșeli în reparația de după cutremur, ați pus Capitala la pământ, ați făcut mai mult rău, voi, proiectanții, decât a făcut cutremurul. Ne-a spus: de azi încetează această chestiune, toate șantierele începute se opresc! Reușisem să fac ceva până în acel moment, mi-a dat voie să mai consolidez încă vreo 3-4 stâlpi, eu consolidasem vreo 40, mi-a dat voie încă 4, peste capul lor am reconsolidat încă 12, deci 51 în total. În proiectul meu erau 218.
Dar stâlpii pe care a reușit să îi repare Gheorghe Ursu nu au finalizat proiectul de consolidare, care a fost suspendat de atunci. Blocul Aro, inaugurat în 1935, cunoscut apoi drept blocul Patria, se află în stadiul contractării expertului pentru elaborarea expertizei tehnice, conform oficialilor de la Primăria București. Imobilul de pe Bulevardul Magheru este în continuare locuit, iar la adresă sunt disponibile online și spații de cazare, deși legea interzice prezența chiriașilor în clădirile cu bulină. Mulți locatari încă refuză să accepte să își părăsească apartamentele pentru a începe lucrările de consolidare din cauza incertitudinilor - cât vor dura lucrările și când vor putea reveni acasă?
Matei Sumbasacu, inginer, Asociația Re:Rise: Ne aflăm la etajul unu spre doi al blocului Patria și vedem aici un stâlp cămășuit, cum e termenul tehnic, deci îngroșat în secțiune, o metodă de consolidare folosită în special după cutremur din 1977. Planul inginerilor și toată teoria inginerească spune că pentru a mări rezistența unui stâlp trebuie să-l îngroși de sus până jos. Dacă îngroși doar o secțiune din stâlpul ăla până la un anumit etaj, singurul lucru pe care îl faci este să muți punctul de cedare, să-l muți mai sus. Așadar, acest stâlp a fost oprit prematur, aici unde vedem se vede foarte clar acea urmă. Și ne putem da seama că inginerii și constructorii aveau de gând să continue acest stâlp pentru că imediat deasupra țevii de gaze vedem o discontinuitate. Betonul de aici este diferit ca textură de partea de sus, pentru că s-a întâmplat, de fapt, același lucru. Inginerii au turnat stâlpul și l-au armat, bineînțeles, s-au oprit cu turnarea aici a betonului. Au fost opriți prematur și atunci au dat cu un beton, se vede clar, de o calitate mai slabă, deci cu o tencuială, pur și simplu au acoperit.
Trebuie să intervină la majoritatea elementelor structurale, adică majoritatea stâlpilor din clădire, nu doar la unii stâlpi. Până la un anumit nivel trebuie să intervină integral pe clădire. Și aici avem dovezi mai multe ale faptului că acest lucru a fost împiedicat.
Există dovezi în subsolul acestei clădiri că inginerii au început să cămășuiască, să întărească acei stâlpi începând cu subsolul. Vedem aceste dovezi și pe etajele superioare până la etajul doi, unde la fel vedem cum au fost brusc opriți.
Matei Sumbasacu, inginer, Asociația Re:Rise: Pe fațada blocului Patria, aici pe strada A. Verona, putem să vedem cu ochiul liber cum anumiți stâlpi au fost întăriți după cutremur din 1977. Și dacă ne uităm la spațiul dintre ferestre observăm că sunt, de exemplu, doi stâlpi, care la etajul unu au o anumită secțiune, sunt destul de groși, la etajul doi își păstrează acea secțiune, iar de la etajul trei revin, de fapt, în linie cu ceilalți stâlpi, cu stâlpii neconsolidați. Au fost cămășuiți până la etajul doi inclusiv.
Proiect de reconsolidare a clădirilor din Centrul vechi, reluat după 10 ani
Pe o altă stradă din Centrul istoric, locatarii unui bloc au fost evacuați acum 10 ani pentru a permite începerea lucrărilor de consolidare, care au fost întrerupte între timp. Acum, proiectul de consolidare va fi reluat, după ce a primit o finanțare de 4,2 milioane de lei.
Eugen Rădan, proprietar: La cutremur au apărut mici fisuri, în primă fază s-a început o consolidare parțială, până la etajul doi cred că s-a ajuns, punându-se plasă de Buzău în pereți, până când Ceaușescu a decis că nu se mai consolidează nimic, a sistat toate toate lucrările. Bulina cred că au pus-o în jur de anii 2000, după care s-a făcut un proiect de consolidare și în anul 2013 au semnat, practic, toți locatarii că sunt de acord cu consolidarea. Am fost mutați. A început consolidarea, am semnat contractul, totul era umflat, după discuții foarte multe cu ei am zis că nu semnăm nimic, nu, nu mai semnăm, erau încărcate notele, erau puse lucrări care nu se efectuau. Și în momentul ăla s-a blocat. Gândiți-vă că suntem plecați din casele noastre de 10 ani. Acum 10 ani am plecat, acum e pentru prima dată când se vede oarecum luminița de la față, de la capătul tunelului.
Și multe alte clădiri din București sunt nesigure, chiar dacă nu apar pe lista de imobile cu risc seismic publicată de Primărie.
Matei Sumbasacu, inginer, Asociația Re:Rise: În spatele nostru putem vedea dovada, una dintre multele dovezi ale intervențiilor insuficiente de după cutremurul din 1977, vedem acest stâlp care a fost îngroșat, cămășuit doar până la etajul doi. Dacă întărim câteva elemente din clădire, asta nu înseamnă că întărim clădirea și înseamnă doar că mutăm punctul de cedare. Oamenii trebuie să știe că dacă o clădire nu este încadrată în clasa unu de risc seismic, asta nu înseamnă că este sigură. Avem acele clădiri în categorii de urgență, avem alte clădiri la care nu s-a uitat nimeni niciodată. Anul construirii clădirii, prezența ei în listele Primăriei și numărul de niveluri, acestea sunt trei elemente care ne pot crește șansele ca noi să ne orientăm către o clădire mai sigură și evident, aș recomanda tuturor celor care iau în considerare achiziționarea sau mutarea într-o clădire care este construit înainte de anul 1978 să facă să ia această decizie numai după o discuție cu un inginer structurist.
Care sunt șansele unui nou cutremur similar celui din 1977
Producerea unui nou cutremur de magnitudinea celui din 1977 nu este un mit pentru specialiști.
Bogdan Enescu, seismolog, Universitatea Kyoto, Japonia: Un cutremur este un eveniment rar, în general, deci, din fericire, un eveniment rar. Și atunci evenimentele rare nu sunt percepute prin pericolul pe care îl creează și mai mult prin faptul că s-au produs cu puțin timp în urmă. Cutremurul din 1977, mă rog, au trecut mulți ani de atunci, a fost uitat. Populația e mai puțin alertă sau conștientă de pericolul acesta. Mai toate modelele de care știu arată, din punct de vedere științific, că un cutremur puternic în zona Vrancea, de tipul celui din 1977, se poate produce, din nefericire, nu putem spune exact când acest cutremur va veni. De aceea, singura soluție rezonabilă rămâne de a consolida ceea ce avem, de a clădi bine de acum încolo, ceea ce se clădește nou, deci aici este soluția.
Primarul general Nicușor Dan susține că 80 de imobile vor fi consolidate cu fonduri europene nerambursabile și cu bani din bugetul local, conform Primăriei capitalei. Printre acestea, mai multe clădiri înscrise în patrimoniul cultural național. Pentru restul fondului construit și șubrezit, viitorul pare încă nesigur.
