Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Artiștii al căror geniu a fost descoperit încă din copilărie. Cine au fost copiii minune ai României

La vârsta de opt ani, Ștefan Luchian, pictorul anemonelor, realiza deja primele lucrări care anunțau un viitor mare artist. Poetul Nicolae Labiș a scris primele poeme de succes la doar 12 ani. Sunt doar două exemple. Pentru că, în istoria României, avem mulți artiști al căror geniu a fost descoperit, încă din copilărie. Ne reamintim acum câțiva dintre aceștia.

Copii minune, adevărate genii în muzică sau în literatură. Așa au fost numiți Iulia Hașdeu, George Enescu și Clara Haskil, la sfârșit de secol XIX și apoi la început de secol XX. S-au născut în România, apoi s-au școlit la Viena și Paris. Încă de mici, au uimit scenele lumii sau chiar au impresionat profesori la Universitatea Sorbona.

Pianista Clara Haskil

Marea pianistă Clara Haskil s-a născut în anul 1895 la București. La vârsta de 3 ani, s-a dovedit a fi un copil extrem de talentat. Reușea să reproducă, la pian, orice melodie asculta. Mama sa a fost aceea care i-a descoperit talentul. Și tot aceasta i-a oferit primele lecții de pian.

La doar 5 ani, Clara Haskil a dat prima audiție la Conservatorul din București, unde a interpretat fără greșeală o sonată de Mozart. Doi ani mai târziu, Clara Haskil studia deja la Viena.

Compozitorul George Enescu

”Muzica apare în cele mai îndepărtate amintiri ale mele”. Sunt vorbe care îi aparțin lui George Enescu. În confesiunile sale, acesta mărturisea că, de copil, a avut o idee fixă: aceea de a fi compozitor, doar compozitor.

”Eram un copil foarte sârguincios și chiar destul de cuminte. La patru ani, știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era niciun merit în asta, pentru că îmi plăcea studiul și aveam oroare de aproape toate jocurile, mai ales de cele brutale…Ciudat copil, nu-i așa?” - Bernard Gavoty, Amintirile lui George Enescu (traducere: Elena Bulai)

A fost un copil răsfățat, recunoștea George Enescu amintindu-și anii petrecuți alături de părinții săi. Un copil adorat în exces, din motive întemeiate.

Pentru că în familia lui era al 8-lea copil și totodată copil unic, avusese 7 frați și surori decedați prematur, doi dintre ei decedați foarte mici și ceilalți cinci decedați cu toți, în timpul unei epidemii de febră difterică.

Nimeni nu bănuia atunci ce destin uimitor îi era rezervat unicului copil rămas în viață

Și-a dorit foarte mult o vioară, părinții i-au cumpărat pe la 4 ani o vioară cu 3 corzi, dar George Enescu a fost foarte nemulțumit. El nu-și dorea o jucărie, își dorea o vioară adevărată.

La vârsta de 5 ani, George Enescu a apărut în primul său concert și a pus în partitură prima sa lucrare pentru vioară și pian. La 11 ani, a concertat la Viena, iar critica muzicală a vremii l-a numit ”un Mozart român.”

Poeta Iulia Hașdeu

Despre Iulia Hașdeu, copilul genial, s-a vorbit mereu și prin prisma destinului tragic pe care aceasta l-a avut. A murit la vârsta de 18 ani, în urma unei pneumonii. Fiica unuia dintre cei mai importanți oameni de cultură români, Bogdan Petriceicu Hașdeu, aceasta a dovedit de mică abilități intelectuale uluitoare.

La doar cinci ani, Iulia Hașdeu scria deja nuvele, iar la 7, începuse să scrie poeme și piese de teatru.

La vârsta de 4 ani, deja putea să citească în limba română și începuse să studieze limba engleză cu profesoara Charlotte Welch, tot în această perioadă avea cunoștințe minimale de limba franceză și germană. La vârsta de 8 ani, studiind acasă cu profesori particulari, a putut să susțină examenul final de ciclu primar.

La 16 ani, a devenit prima româncă înscrisă la prestigioasa Universitate Sorbona din Paris.

Studiile se întâmplă în paralel cu o bogată activitate literară proprie. Ea este un copil destul de singuratic, dedicat muncii, un copil foarte spiritual, preocupată de lucrurile serioase.

Iulia Hașdeu era pasionată și de muzică. A urmat cursurile Conservatorului, la secția canto și pian. Avea talent și la desen, iar până la 18 ani scrisese deja sute de poeme, în limba franceză. Toate au fost publicate postum, de tatăl său.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE