Mă gândesc că, o dată pe lună, poate mai des în viitor, putem să ascultăm împreună zece piese care să merite timpul nostru. Nicio regulă strictă de gen, nicio ierarhie, nicio agendă ascunsă, doar muzică bună, aleasă cu același seriozitate cu care alegi un restaurant unde mergi cu cineva important. Prima lista arată așa.
1. RAYE - Nightingale Lane
RAYE a petrecut ani scriind piese pentru alții înainte să decidă că e momentul ei. Nightingale Lane. sună ca o reglare de conturi cu trecutul, dar una elegantă, aproape dansantă. Vocea ei face lucruri pe care nu le anticipezi și asta e tot ce poți cere de la o piesă.
2. Gorillaz, Bizarrap, Kara Jackson & Anoushka Shankar - Orange County
Damon Albarn a mai făcut și mizerii, dar când Gorillaz funcționează, funcționează ca o mașinărie din altă dimensiune. Bizarrap e foarte discret, aproape că nici nu-l bănui că este pe piesă, Anoushka Shankar aduce sitarul (nu vă speriați de India), Kara Jackson aduce ceva ce nu poți numi decât prezență. Cum s-au pus toate laolaltă e una dintre bucuriile anului, iar albumul The Mountain poate cel mai bun disc al începutului de an.
3. James Blake - I Had a Dream She Took My Hand
James Blake a construit o carieră întreagă din spații goale și tăceri la locul potrivit. Piesa asta e o cameră în care intri și nu mai vrei să ieși. Simplă pe dinafară, complicată pe dinăuntru.
4. Harry Styles - American Girls
Harry Styles a luat calea cea mai grea, aceea de a deveni altceva decât ceea ce a fost, și a câștigat pariul. American Girls e o piesă mare, de stare, fericită, genul care pune stăpânire pe o vară înainte ca vara să fi început. Este perfectă pentru aprilie.
5. Lykke Li - Lucky Again
Lykke Li știe cum să facă din tristețe ceva la care vrei să revii. Lucky Again e o piesă pop care se îmbracă în haine de „inimă albastră” și totuși face să vrei să dansezi singur prin bucătărie. Rar se întâmplă treaba asta și când se întâmplă, o reții.
6. Sombr - Homewrecker
Un artist tânăr cu peste un miliard de streamuri care totuși nu sună ca cineva obosit de succes. Homewrecker are un „cârlig” pe care nu-l poți scoate din cap timp de două zile, dar construit cu suficientă inteligență ca să nu te facă să te simți manipulat.
7. Olivia Rodrigo - The Book of Love
Olivia Rodrigo face cover după o piesă veche și o face să sune ca și cum ar fi scris-o ea ieri noaptea la 2. Vocea ei, ce pare fragilă, în realitate e forță pură. Piesa asta te prinde și nu te anunță dinainte că o va face.
8. U2 - Resurrection Song
U2 au lansat un nou EP de Vinerea Mare a catolicilor, ca și cum ar fi vrut să confirme că mai știu încă să fie în acord cu momentul. Resurrection Song e o piesă despre un drum, despre mersul înainte cu cineva alături, fără să știi exact unde ajungi. O bucurie neanticipată.
9. Brigitte Calls Me Baby - I Danced with Another Love in My Dream
Un nume de trupă atât de lung că aproape ratezi piesa. Nu o rata. Brigitte Calls Me Baby sună ca și cum anii '60 ar fi încetat la un moment dat să mai avanseze în timp și au rămas acolo, confortabil, cu melodiile intacte. Producție impecabilă, sentimentul că ai descoperit ceva ce alții nu știu încă. Platină curată!
10. Arlo Parks - Get Go
Arlo Parks scrie versuri cu precizia unui romancier și le cântă cu căldura unui prieten bun. Get Go e o piesă care nu pare mare lucru la prima ascultare, dar la a treia îți dai seama că o știai deja pe de rost. Și că vrei să o mai asculți o dată.
Zece piese, ceva mai mult de o jumătate de oră, adică fără să faci altceva în același timp. Pe data viitoare, altă listă. Până atunci, volumul sus. În căști!
