Universitățile din întreaga lume trec prin cea mai mare transformare din ultimele decenii. Cine va preda peste câțiva ani, profesorul sau inteligența artificială? Cum vor învăța copiii noștri, când algoritmii pot corecta, recomanda și chiar anticipa deja ce vrem să știm? Și, mai ales, suntem pregătiți pentru transformarea educației?
Universitățile, sub presiunea inteligenței artificiale. Suntem pregătiți?
De la roboți care gătesc singuri, la umanoizi care le țin companie bătrânilor, toate aceste inovații există deja. Dar suntem pregătiți să-i învățăm pe copii să-i construiască? Universitățile românești fac eforturi să țină pasul cu AI-ul, după cum explică profesorul Radu Ionescu, de la Universitatea din București.
PhD. Radu Ionescu, specialist AI, Fac. Matematică și Informatică, UB: Din perspectiva mea, se ține pasul, poate nu îndeajuns cât ar trebui, dar nu știu dacă e o problemă la nivel de universitate, ci cred că e o problemă la nivel global cu ceea ce se întâmplă, pentru că domeniul de inteligență artificială are un avans foarte mare, foarte puternic.
PhD. Alexandra Cernian, specialist AI, Fac. Automatică și Calculatoare, UPB: Clar, în momentul de față nu avem cum să negăm existența inteligenței artificiale și a diverselor instrumente pe care și noi, ca profesori, le putem folosi și studenții le folosesc ca să-și rezolve taskurile pe care le primesc la universitate. Noi folosim în mod integrat o platformă de e-learning care are module incorporate care se bazează pe inteligența artificială, de exemplu, ca să detecteze plagiatul între teme în momentul în care studenții încarcă temele la o anumită materie. Universitățile sunt obligate în prezent să țină pasul, să facă eforturi să țină pasul cu inteligența artificială. E necesară cu siguranță o schimbare de mindset, o schimbare de abordare în procesul educațional.
Un exemplu de absolvent al Politehnicii din București, care acum dezvoltă sisteme robotice, este Bogdan Costea. Inginer software într-o companie românească, ne spune că, în perioada liceului, doar cu ajutorul mediului privat a reușit să-și dezvolte abilitățile tehnice.
Bogdan Costea, inginer software Agora Robotics: Profilul pe care l-am făcut eu a fost de informatică intensiv, care îmi oferea destul de multe posibilități teoretice, însă din punct de vedere practic nu erau foarte multe oportunități pentru că nu aveau destule resurse în direcția asta și cumva noi am încercat să apelăm la firme locale care să susțină diferite proiecte de genul acesta, pentru că liceul într-adevăr nu avea posibilitatea asta. Din punctul meu de vedere, nu contează în totalitate notele de la școală, ele arată doar că poți să reziști unui anumit stres, poate, sau unui anumit tipar. Însă, rezultatele și ce face o persoană cu mâna lui este mult mai important decât niște note care nu semnifică aprope nimic.
Cum reușesc tinerii pasionați de robotică să se specializeze, dar și cine îi ajută, vedeți într-un nou episod @UPB, sâmbătă și duminică, de la ora 10.30.
