Milioane de oameni au folosit în ultimul an medicamente pentru slăbit, precum Ozempic și Mounjaro, însă un nou studiu sugerează că beneficiile asupra stilului de viață nu merg mult mai departe decât scăderea numărului de kilograme afișat de cântar, transmite Euronews.com.
Ce au descoperit cercetătorii despre medicamentele pentru slăbit
Publicat în The BMJ, studiul a analizat 262 de studii clinice care au implicat aproximativ 100 de mii de participanți și 19 medicamente diferite.
Cercetătorii au constatat că o pierdere mai mare în greutate a fost asociată în mod constant cu rate mai ridicate de reacții adverse și cu întreruperea tratamentului.
„Majoritatea substanțelor active nu îmbunătățesc în mod semnificativ calitatea vieții, iar doar câteva oferă beneficii cardiovasculare”, au scris autorii studiului.
În cadrul studiilor, participanții au completat chestionare standard privind calitatea vieții asociată stării de sănătate. Cercetătorii au comparat modificările acestor scoruri în rândul persoanelor tratate cu medicamente pentru slăbit cu cele care au urmat doar schimbări ale stilului de viață și au constatat că, în cazul principalelor tratamente, nu au existat îmbunătățiri semnificative din punct de vedere clinic ale calității vieții.
Dintre toate tratamentele analizate, tirzepatida – substanța activă din Mounjaro și Zepbound – și CagriSema, un medicament care nu este încă aprobat pentru utilizare clinică, au produs cele mai mari scăderi în greutate la adulții supraponderali.
Potrivit studiului, semaglutida administrată subcutanat – utilizată în Ozempic și Wegovy – are în prezent cele mai solide dovezi privind reducerea mortalității și a riscului de evenimente cardiovasculare majore.
Totuși, atât tirzepatida, cât și semaglutida au fost asociate și cu o reducere a masei slabe a organismului, adică greutatea corpului fără țesutul adipos. Un nivel scăzut al masei slabe a fost asociat cu un risc mai mare de căderi, fracturi osoase și deces prematur.
Cercetătorii atrag atenția asupra rezultatelor studiului
Autorii studiului au subliniat că majoritatea cercetărilor analizate au avut perioade scurte de monitorizare și că sunt necesare studii suplimentare privind medicamentele mai noi pentru a înțelege pe deplin efectele acestora pe termen lung.
Totodată, cercetători care nu au fost implicați în studiu avertizează că rezultatele referitoare la calitatea vieții trebuie interpretate cu prudență, deoarece modul în care aceasta este evaluată poate varia considerabil.
„Calitatea vieții este un concept complex și diferă de la o persoană la alta. Deși metodele standardizate de evaluare oferă informații valoroase, ele nu surprind întotdeauna toate aspectele experienței tratamentului care contează pentru persoanele care trăiesc cu obezitate”, a declarat Marie Spreckley.
Tratarea obezității înseamnă mai mult decât pierderea în greutate
Obezitatea este recunoscută tot mai des ca o boală cronică complexă, iar evaluarea succesului tratamentului exclusiv prin prisma kilogramelor pierdute poate simplifica excesiv atât beneficiile, cât și riscurile și poate contribui la perpetuarea stigmatizării persoanelor cu această afecțiune, avertizează autorii studiului.
„Studiul confirmă ceea ce știam deja: unele medicamente duc la o scădere semnificativă în greutate, însă pierderea kilogramelor nu înseamnă automat îmbunătățirea tuturor aspectelor stării de sănătate”, a declarat José M. Ordovás, care nu a participat la cercetare.
„Cântarul spune doar o parte a poveștii, nu întreaga poveste”, a adăugat acesta, subliniind că succesul tratamentului obezității nu ar trebui măsurat doar în kilograme pierdute, ci și prin îmbunătățirea stării de sănătate, a capacității funcționale și a calității vieții.
