Portugalia este cea mai indulgentă țară din lume cu consumatorii de droguri: arareori aceștia ajung la închisoare, chiar dacă sunt prinși cu substanțe pe care care le consumă în spațiul public.
Fenomenul este considerat o problemă de sănătate publică, înainte de a fi incriminat.
Statul finanțează centre de consum și de recuperare, dependenții nu sunt ostracizați, ci ajutați cu tratamente gratuite și integrați, apoi, în societate.
Jurnalista Euronews România, Maria Moiș, a documentat modelul portughez și a stat de vorbă cu mare parte dintre responsabili.
”Aici e mai liber, la noi te închide pentru jumătate de gram, aici e liber. E foarte ușor să procurori. Găsești și în centrul Lisabonei”, ne spune Dima, un moldovean care muncește în Portugalia și care a fost prins cu droguri pe stradă.
În anul 2000, Portugalia a devenit prima țară care dezincriminează consumul de droguri pentru toate tipurile de substanțe, inclusiv cocaină și heroină. O măsură radicală, prin care statul spune, acum, că a câștigat un război care părea aproape pierdut.
La finalul anilor '90, 100 de mii de portughezi consumau zilnic heroină, arată rapoartele. Adică 1% din populație.
”Înainte de anul 2000, am avut în Portugalia anii '80 și '90, odată cu globalizarea, (au ajuns n.r.) foarte multe droguri în Portugalia. În '80 aveam un cartier aici, Casal Ventoso din Lisabona, care era denumit cel mai mare supermarket de droguri din Europa: oamenii stăteau la rând să își cumpere drogurile”, spune inspector Inês Perestrello de Lemos, Poliția Națională, Portugalia.
Mica țară de la marginea Europei era, în anii '90, sufocată de consum. Cu un bilanț anual ce cuprindea sute de morți în urma supradozelor și o rată uriașă a criminalității stradale.
Cum a apărut modelul dezincriminării. Criza heroinei din anii '90
”Dacă în alte țări problema drogurilor a apărut mai mult în rândul comunitățile marginale, ghetouri, aici nu a fost așa. Firește că a influențat cel mai mult grupurile marginale, dar aici a pătruns în rândul clasei de mijloc, în elita societății, clasa politică, a afectat pe toată lumea. Era aproape imposibil să găsești o familie de portughezi fără să aibă o problemă legată de droguri”, spune doctorul João Goulão, coordonator național al politicii antidrog.
Doctorul João Goulão este supranumit ”țarul antidrog” sau arhitectul politicii antidrog din Portugalia. A fost unul dintre experții care acum două decenii au convins Guvernul condus de Antonio Gutteres că singura cale de a gâtui criza heroinei din anii '90 o reprezintă adoptarea unei politici radicale: dezincriminarea consumului și transferul problemei de la Poliție la ministerul Sănătății.
”Nu s-a întâmplat totul dintr-odată, am dezvoltat o rețea a clinicilor terapeutice, ambulatorii și spitale, totul era coordonat. Și faptul că fenomenul era răspândit în întreaga societate a fost în favoarea dezvoltării acestei politici progresive. Pentru că e o diferență atunci când spui acele grupuri au aceste probleme, față de situațiile când vorbești despre fiul meu, nepotul meu, vecinul meu”, completează João Goulão.
”În acea perioadă oamenii erau foarte îngrijorați de fenomenul dependenței de droguri”, își amintește Miguel Vasconcelos, coordonator al Diviziei de intervenție în comportamente adictive, în timp ce ne arată din titlurile articolelor vremii care acopereau acțiunile statului portughez.
”Titlul nu ar mai putea fi valabil astăzi, scrie Spitalul pentru drogați se deschide marți. Termenul corect este consumatori de droguri nu drogați, un limbaj de cartier. Conceptul s-a schimbat vorbim despre comportamente adictive nu doar cu referire la substanțe”, adaugă același Vasconcelos.
”În anii '80 abordarea noastră, modul în care societatea îi vedea pe dependenți era așa, ca-n România. Între '80 și '90 am reușit să creăm o rețea de centre de tratament și am pus cap la cap strategii care au fost destul de utile, am convins societatea că dependența este o boală și că dependența de droguri este o boală vindecabilă”, povestește Pedro Catita - coordonator Centrul de Răspuns Integrat, Lisabona, care are în gestionare și o clinică ambulatorie.
Politica liberală a Portugaliei împlinește anul acesta 24 de ani și niciun Guvern, indiferent de orientarea politică, nu a încercat să schimbe sistemul.
”Înainte de anul 2000, orice era legat de fenomenul drogurilor era infracțiune, dacă cineva era prins cu droguri era arestat, erau vremuri mai violente. După anul 2000 criminalitatea a scăzut. Poate nu este normal, dar este obișnuit să vezi pe cineva fumând iarbă.
”Aveți probleme cu drogurile? Nu, desigur sunt locuri specific unde sunt anumite probleme. Aici, în centrul orașului, nu sunt probleme”, spune un localnic.
”Estimăm că am fi putut avea 100.000 de consumatori problematici de heroină, și atunci mica criminalitate era foarte prezentă în viața de zi cu zi, astăzi fenomenul este în scădere, suntem una dintre cele mai sigure țări din lume”, precizează coordonatorul politicii antidrog, João Goulão.
Mai puțin morți de supradoză și scădere radicală a infectărilor cu HIV
Toți cei implicați în lupta antidrog din Portugalia spun că strategia adoptată în anul 2000 a adus rezultate în scurt timp: numărul morților de supradoză s-a redus drastic iar infectările cu HIV au scăzut cu 95%.
”Noi credem că aceasta este abordarea potrivită. De ce? Pentru că este în principal o problemă socială și de sănătate publică, mai degrabă decât una care ține de poliție”
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: ”E rău să te droghezi, s-ar putea spune, trebuie să fii pedepsit!”
Dr. João Goulão: ”Da, dar e rău să fii diabetic, pentru că ai mâncat prea mult zahar, nu pedepsim pe cei care mănâncă”
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: ”Credeți că îi ajutați să scape de droguri?”
Pedro Catita - coordonator, Centrul de Răspuns Integrat, Lisabona: ”Să vă dau câteva exemple, în anii '90, 1% din populația portugheză era dependentă de heroină, adică foloseau zilnic. Acum, avem 25.000 de dependenți de heroină, cei mai mulți, marea majoritate incluși în programul de tratament substitutiv și nu consumă heroina în fiecare zi, mulți dintre ei și au recuperat jobul, viața de familie și au revenit la viața normală.”
În Portugalia, posesia de droguri nu este incriminată. Ce cantități sunt permise
Și totuși cum se aplică strategia antidrog a Portugaliei? Folosirea drogurilor în spațiul public în Portugalia este în continuare interzisă dar fapta nu reprezintă o infracțiune. Consumatorii pot avea la ei o cantitate suficentă pentru cel puțin două săptămâni, fără să fie pedepsiți cu închisoarea.
Adică, 25 de grame de cannabis sau 5 g de hașiș, 2 grame de cocaină, și câte un gram de heroină, ecstasy sau amfetamine.
- Heroină: 0.1g/zi sau 1g/10 zile
- Cocaină 0,2g/zi sau 2g/10 zile
- Canabis (frunze) 2,5g/zi sau 25g/10 zile
- Hașiș 0,5g/zi sau 5g/10 zile
- MDMA 0,1g/zi sau 1g/10 zile
Sursă: Legea 30/2000, Portugalia
”Noi patrulăm pe stradă, vorbim cu cetățenii, dacă vedem pe cineva care consumă, îi spunem că nu este legal, că riscă o amendă și drogurile sunt confiscate”, spune inspector Inês Perestrello de Lemos.
Dima, pe care l-am cunoscut mai devreme, își amintește un astfel de episod.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: ”Te-a prins poliția?”
Dima: ”M-a prins de vreo două ori, mi-a găsit droguri, a cântărit câte droguri am, ne-a dat drumul. Dacă nu ajungea la gramul la care trebuia, îl arunca jos, îl călca cu picioarele și îmi dădea drumul”.
Dima s-ar fi ales cu dosar penal doar dacă era bănuit că face trafic de droguri.
Din toamna anului trecut, legea a devenit și mai pemisivă: Poliția trebuie să aibă dovezi solide pentru a incrimina un consumator chiar dacă găsește la el o cantitate de droguri care depășește limitele prevăzute de lege.
Inês Perestrello Botelheiro de Lemos, inspector, Poliția Națională, Portugalia: ”Consumatorii sunt uneori informatorii noștri, pentru a aduna informații pentru a ajunge la marii traficanți. Se întâmplă? Da! Când vedem un consumator, îl întrebăm de unde ai cumpărat drogurile, de unde le ai”
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: ”Sunt ei sinceri?”
Inês Perestrello Botelheiro de Lemos: ”Uneori răspund: le-am luat din Praça do Comércio (Piața Comerțului) sau din centru . Uneori ne spun exact sau măcar locurile.”
Poliția nu îi duce la Secție pe cei prinși cu droguri asupra lor, dar îi obligă să se prezinte a doua zi la ”Comisia de Descurajare”, o instituție care, așa cum îi spune numele, are rolul de a-i face pe consumatori să renunțe.
”E o structură pe lângă ministerul Sănătății. Singura preocupare este medicală, exact ca atunci când mergi la o programare la doctor”, spune Nuno Capaz, șeful Comisiei de Descurajare.
”Acest consumator a avut mai mult. Cât? 15 grame (n.r. hașiș). Cazul ne-a fost trimis de la Tribunal, judecătorii au considerat că este vorba despre un consumator obișnuit și acum merge la psiholog”, ne explică Nuno Capaz..
După evaluarea psihologică, fiecare consumator trece printr-un interviu. Anual, Comisia de Descurajare, care are birouri în fiecare regiune din țară, vorbește cu 20.000 de consumatori. Zece la sută dintre ei sunt dependenți.
”Aici suntem la subsol, unde au loc interviurile, psihologii și lucrătorii sociali evaluează dacă persoana consumă în scop recreațional sau este dependentă de droguri”, Nuno Capaz.
Toate datele ajung la dosarul consumatorului, care rămane temporar doar în arhiva Comisiei de la Ministerul Sănătății.
”Ce e aici? Sunt rapoartele celor prinși cu substanțe interzise asupra lor. De exemplu, acesta, nu pot sa vă dau nume. În cazul acestei persoane, a fost întocmit un raport de către Poliție, care arată că avea substanțe asupra sa. E un raport confidențial. Avea 2 grame de hașiș. 28 februarie 2017. Procedura a fost suspendată, pentru că a fost prima abatere, consuma în scop recreational” - Nuno Capaz - directorul Comisiei de Descurajare, Ministerul Sănătății.
În Portugalia, angajații Ministerului Sănătății pot să amenda pe cineva care consumă droguri în scop recreational. Dar doar după ce acea persoană e e prinsă în repetate rânduri. În schimb, legea interzice sancționarea celor care sunt dependenți de droguri.
”Acestea sunt dosarele cu cei amendați, pentru că au fost prinși a doua oară - acesta a fost prins în ianuarie, apoi în martie. Depinde de cantitate, de substanță, normal amenda e între 30-50 €”, Nuno Capaz.
”Nu identificați aici dacă sunt și traficanți? Foarte rar avem de a face cu așa ceva, poate e un consumator care are de a face, e o zonă gri. Ne ferim să ne implicăm în partea de trafic, noi suntem o structură a ministerului sănătății, nu suntem polițiști sau o structură de investigații criminale”, completează directorul din Ministerul Sănătății.
”Cei mai mulți pe care îi avem, statistic, sunt studenți. Cred că este și o explicație, majoritatea studenților consumă mult mai deschis, pe stradă, și șansele ca ei să fie prinși sunt mai mari față de cineva de vârstă mea care, dacă vreau să consum droguri, pot să o fac acasă”, precizează Nuno Capaz.
La finalizarea procedurii, consumatorul află dacă a fost amendat.
Programe speciale pentru dependenți
Dependenții sunt atrași în programe de reducere a riscurilor asociate consumului, în care primesc asistență medicală, medicamente și tratament substitutiv. În Lisabona, există două unități mobile care le asigură tratamentul substitutiv.
”Am ales un loc în apropiere de cartierul în care se face trafic de droguri, unde clienții sunt aproape, de aceea am oprit dubele aici. Știm de unde își cumpără drogurile, e public, nu e niciun secret”, ne explică psihologul Hugo Faria, coordonatorul unităților mobile de tratament din Lisabona.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: ”Miroase a iarbă aici...”
Coordonator: ”Probabil unii dintre clienți vin aici cu iarbă, habar nu am!”
Peste o mie de oameni, dependenți – majoritatea de heroină, dar și de canabis, cocaină sau benzodiazepine ajung zilnic la unitățile mobile.
”Am început programul acum un an. Mintea mea mă ajută să nu mai iau heroină. Am consumat timp de un an și vreau să termin. Sunt brazilian și în trei luni vreau să mă întorc în țara mea”, ne spune Renan.
Joao Matos lucrează în sistem de 25 de ani și îi cunoaște aproape pe toți dependenții. Are pacienți cu tratament de 15 ani.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: ”Joao, ți-ai făcut prieteni?”
Joao Matos: ”Nu mi-am făcut prieteni. Nu e bine să-ți faci prieteni aici.”
Joao le dă tratamentul în baza unui cod unic, pe care fiecare consumator îl primește odată cu înregistrarea în sistem. Pe pacienți nu-i costă nimic - totul este acoperit din fonduri publice. La nevoie, dependenții primesc și medicamente pentru alte afecțiuni:
”Astăzi facem și analize de sânge, în acea dubă toți trebuie să facă analize de sânge aici și radiografie la plămâni de două ori pe an. E obligatoriu pentru că știm ce trebuie să tratăm”, spune Carolina Marquez, psiholog în cadrul unităților mobile.
Dubele se plimbă zilnic prin Lisabona și opresc în cinci puncte fixe, după un program cunoscut de consumatori.
”Am inceput in 1998 și apoi am deszvoltat aceste echipe mobile în 2001. Ne putem întoarce în timp, cum era înainte să fie aceste dube care oferă tratament. Mulți dintre acești oameni ar fi trebuit să găsească metode, să faca rost de droguri, să fure mai mult, să comită infracțiuni, prin acest ajutor ne putem asigura că sunt într-o situație stabilă, zilnic”, ne explică psihologul Faria.
Cafe Conforto, camera în care se consumă droguri sub supraveghere
”Aici se fumează și înăuntru se injectează. Acesta se deschide la 16.00 și celălalt la ora 14.00”, centru de consum.
Maria Moiș, jurnalist Euronews: ”Mă aflu pe o stradă nu foarte departe de centrul Lisabonei, ca simplu turist nu știi că dincolo de acest zid se află una dintre cele două camere de consum de droguri”.
Coordonatori cameră de consum: „Vin să socializeze, unii vin doar să inhaleze cocaină sau să miroasă. Sunt o grămadă de turiști care trec pe aici dar care nu știu ce se întâmplă”.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: Eu, ca turist, pot veni aici să fumez iarbă?
Coordonatori cameră de consum: Da, pentru toată lumea care consumă droguri.
Așa arată o cameră de consum, unde oamenii pot folosi droguri într-un mediu sigur și igienic. Deși conceptul există în Europa încă din anul 1986, autoritățile din Portugalia au permis funcționarea lor abia în anul 2019 și după două decenii de lobby făcut de ONG-uri.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: Acest spațiu nu este o invitație pentru consum?
”De obicei, cei care ajung aici deja sunt consumatori, nu încep aici. Noi nu le spunem dependenți, ci persoane care consumă droguri. Dependent este o descriere care îi poate stigmatiza”, spune Adriana Curado, cercetător, Grupul de activiști pentru tratament (GAT)
Camerele de consum sunt incluse și ele în mecanismul național de reducere a riscurilor. Spațiile inedite au mai rezolvat o problemă: cea a vizibilității consumatorilor în public.
”Numele meu este Paolo. Această țigară este a ta? Da, este un joint cu hașiș. Fumez unul, poate patru-cinci jointuri pe zi. Ai prieteni aici? Da, colegi”, dă din cap Paolo.
Pe Paolo l-am întâlnit în camera de consum supravegheat de droguri, finanțată din fonduri publice. Se numește Café Conforto și este mai mult decât un loc în care oamenilor le este permis să folosească substanțe interzise.
„Vin aici în fiecare zi. De ce? Presupun că nu poți fuma acasă? Vin aici și să mănânc câte ceva, eu dorm pe străzi, nu am o casă. Pentru mine și pentru toată lumea este foarte important, e un loc unde ne putem întâlni, putem face duș, primim ajutor medical. Cum poți face rost de hașiș? Din cartier, se vinde. Nu ți-e frică, poliția poate apărea? Nu, nu pentru hașiș”, spune Paolo.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews: ”Ne îndreptam spre camera de consum de droguri unde persoanele care vor sa consume heroină pot să o facă, sunt 8 locuri, primesc tot ce este necesar trebuie sa vina cu substanta de acasă, putem sa spunem, iar aici este o camera unde persoanele pot sa fumeze drogurile, este aproape la capacitate maxima sunt 6 persoane care pot sta 30 de minute”.
Aproape 2.500 de consumatori din Lisabona sunt înregistrați la camera de consum finanțată din bani publici, de trei ori mai mulți față de acum trei ani. Se ajunge chiar și la situația în care se stă la coadă la fumat heroină și cocaină.
”În sală, ei nu fumează canabis, fumează heroină și crack. Canabis pot fuma afară. Mereu e plin în camera de fumat, deoarece avem mai mulți oameni care fumează față de cei care își injectează droguri”, spune Roberta Reis, coordonatorul camerei de consum supravegheat, Lisabona
Poliția nu stă la pândă în astfel de spații. Doar dacă e cazul să aplaneze vreun confict intervin.
”În spațiul public, se pot întâmpla foarte multe, nu au intimitate, nu le este apărată demnitatea, polițiștii le pot confisca drogurile, oamenilor nu le place să vadă consumatori pe stradă, iar ei se simt mai siguri aici, pentru că în caz de supradoză, noi putem interveni. Am avut episoade de violență, nu e obișnuit, dar am avut incidente, echipa a trebuit să intervenă și uneori trebuie să cerem ajutorul poliției”, spune precizează Roberta Reis, coordonatoarea camerei de consum supravegheat, Lisabona.
50 de centre de recuperare antidrog, în Portugalia. Tratamentul este gratuit
Cea mai importantă parte din mecanismul antidrog al Portugaliei este acccesul la tratament de specialitate și recuperare. Dependenții care vor să scape de adicție au acces în Portugalia la o rețea formată din peste 50 de clinici private și de stat care oferă tratament specializat.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews Româniat: ”De cât timp ești aici?”
Dima, pacient: ”Stau 10 zile și o să ies de aici curat, așa cum au zis doctorii. Că voi ieși curat”.
Dima se află într-unul dintre cele trei spitale publice din Portugalia, unde există programe de recuperare și detoxifiere. Dar dependenții pot alege să fie tratați și în ambulatoriu. Doar în Lisabona, sunt două astfel de clinici care lucrează cu dependenți.
Pedro Catita, coordonator clinică de îngrijire ambulatorie pentru dependenți: ”Unul dintre pacienți, celălalt este văzut de unul dintre medicii noștri.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: Pare aglomerat aici.
Pedro Catita: ”Anual, avem în jur de 1.000 de pacienți, unii dintre ei vin săptămânal. Ne ajustăm în funcție de fiecare pacient în parte, în funcție de problemele și dificultățile pe care le are. Sunt pacienți care au început tratamentul acum un an sau doi și situația lor este destul de stabilă acum, în ce privește relația cu familiile lor, cu munca, și vin din ce în ce mai puțin în clinică.
Centrele de detoxifiere și tratament au apărut înaintea legilor care dezincriminează consumul
Înființarea primelor centre de detoxifiere și tratament a început înainte să fie dezincriminate consumul și deținerea de droguri. Niciun dependent nu trebuie să își plătească tratamentul din propriul buzunar. Statul subvenționează terapia inclusiv în cazul celor care ajung în centre private.
”La centrul nostru de tratament din Sintra, avem acum 27 de pacienți - bărbați și femei - toți cu proleme de adicție. Suntem norocoși că am descoperit acest loc, acum 29 de ani. Avem aici oameni din toate categoriile sociale, avem doctori, avem oameni care nu au nimic. Toată lumea e aici”, spune Assunção Fernandes Cruz, directorul tehnic al unui centru privat de recuperare.
La ”Farol”, una dintre primele comunități terapeutice din Portugalia, ajung pacienții care au trecut de dezintoxicare. Terapia într-un astfel de centru durează cel puțin trei luni și costă 2.000 de euro, lunar.
Sofia este unul dintre pacienți: ”Sunt nou venită, am venit aici doar de trei săptămâni. Cred că mă așteptam la o atmosferă deprimantă, cu oameni depresivi dar nu s-a întamplat așa”.
„În Portugalia, dar și în alte țări europene, noi credem că dacă cineva este bolnav trebuie să îl ajutăm, deci adicția este o boală și de aceea îi oferim acest tip de tratament”, spune coordonatoarea centrului.
Politica liberală a Portugaliei poate fi observată de oricine ajunge în această țară. Traficanții nu se feresc să-și vândă drogurile în plină stradă.
Doctorul João Goulão: ”Oamenii cred că noi suntem îngăduitori cu consumul de droguri, că suntem foarte toleranți, ceea ce nu este adevărat, consumul de droguri în Portugalia rămâne interzis, nu este infracțiune, dar e interzis. Putem face o comparație cu utilizarea sau neutilizarea centurii de siguranță, când conduceți, dacă nu o folosești polițistul te oprește, te poate amenda, îți poate impune să urmezi cursuri de șofat, dar nu vei avea cazier care să te stigmatizeze pentru tot restul vieții tale. Să te împiedice să îți iei o casă sau un credit de la bancă.
”Nu avem vazut schimbari in ce priveste consumul în rândul adolescecntilor in ultimii 10 ani”, completează Nuno Capaz, directorul Comisiei de Descurajare, Ministerul Sănătății, unde ajung consumatorii prinși cu stupefiante.
Prevalența consumului de droguri în Portugalia, sub media UE
”Când oamenii critică modelul nostru, răspunsul e simplu: uitați-vă la statistici, nu a fost o creștere pe niciun tip de susbtanță de la decriminalizare, nu există mai mulți consumatori de droguri în Portugalia ca în alte țări europene”, precizează Capaz.
Nu vrem să ascundem problema, vrem să ne confruntăm cu ea
„Când facem acțiuni de prevenire în școli, în clase, vedem că numărul consumatorilor minori este în scădere”, completează inspectorul de poliție.
Portugalia își bazează strategia anti-drog pe câteva principii clare:
”Am creat acest obiectiv, când am aniversat 30 de ani de existență a centrului de tratament. Este baza a tot ceea ce facem: în centru, se află pacientul și cele patru tipuri de intervenții se învârt în jurul pacientului: tratament, programe de reducere a riscurilor, prevenire și reabilitare”, spune Miguel Vasconcelos, unul dintre oficialii implicați în coordonarea politicii antidrog din Portugalia.
Un întreg mecanism de protecție socială și asistență medicală din care România nu are aproape nimic.
„În trecut, am fost în București, pe vremea domnului Pavel Abraham (șef al Agenției Antidrog 2003-2008), am petrecut o săptămâna. Cred că atunci erați în curs de a amenaja centre de tratament, am schimbat opinii. Să fiu sincer, nu știu ce s-a întâmplat cu acele intenții de a crea o rețea de centre terapeutice”, spune dr. João Goulão - coordonatorul politicii antidrog în Portugalia
Dr. Goulão vorbește despre cele trei centre antidrog în care au fost investiți aproape două milioane de euro dar care nu au fost deschise niciodată. Am vizitat cele trei clădiri abandonate, care nu vor fi folosite niciodată pentru a-I ajuta pe dependenții din țara noastră.
„E obligatoriu să aveți centre de tratament pentru că altfel care poate fi soluția? Nu poți ține oamenii în închisoare, dacă nu le oferi ajutor, la ce poți să te aștepți? Oamenii vor continua să consume droguri și vor muri”, spune dr. João Goulão.
Jurnalist: Ce le spuneți acelor societăți care sunt împotriva acestei abordări?
Miguel Vasconcelos, coordonator, Divizia de intervenție în comportamente adictive: „E o chestiune de inteligență! Nu putem să înregistrăm progrese dacă avem prejudecăți. Trebuie să spunem adevărul, e un adevăr știut, oamenii consuma droguri, nu putem lucra bazându ne pe concepții eronate. În Portugalia când eram în dictatură, guvernul promova afișe cu droguri, nebuni, moarte, nu e corect, pentru că majoritatea celor care consumă nu devin dependenți, iar majoritatea celor care sunt dependenți nu mor sau ajung nebuni din cauza drogurilor”
Assunção Fernandes Cruz, cu experiență de 30 de ani în domeniul tratării dependenților de droguri, spune: „A lua decizia de a dezincrimina consumul dintr-odată, nu sunt de acord cu asta, trebuie să fie un proces lent. Ce vreau să spun este că întâi trebuie să creezi condiții, să amenajezi centre de tratament unde să îi trimiți pe oameni și să îi ajuți să se recupereze și să le asiguri susținere după ce își termină tratamentul”.
Maria Moiș, jurnalistă Euronews România: Aici, la voi în țară, pare că ați câștigat lupta cu drogurile în anii 2000…
Assunção Fernandes Cruz: „Cred că la acel moment era important să facem asta, de acum înainte trebuie să fim foarte atenți cum facem”.
Așa arată lupta anti-drog, în varianta portugheză. O țară în care consumul de droguri este considerat o problemă de sănătate publică, înainte de a fi incriminat. Statul finanțează centre de consum și de recuperare, dependenții nu sunt ostracizați, ci sunt ajutați cu tratamente gratuite și integrare socială.
Un model care funcționează de 24 de ani și de pe urma căruia România ar avea cu siguranță multe de învățat.
