Aproximativ 71% dintre ruși aprobă activitatea președintelui Vladimir Putin, potrivit institutului de sondare de stat VCIOM. Cu toate acestea, o nouă formațiune politică înființată în exil crede că poate contribui la modelarea viitorului politic al Rusiei. Rămâne însă întrebarea cât de realiste sunt aceste ambiții, scrie Euronews.
În timp ce Rusia își înăsprește restricțiile interne, iar nemulțumirea publică crește, grupările de opoziție aflate în exil încearcă să pună bazele unui viitor democratic pentru țară.
Ilya Yashin lansează „Forțele Pașnice ale Rusiei”
Membrii unei formațiuni politice nou înființate, conduse de criticul Kremlinului și fostul deținut politic Ilya Yashin, s-au întâlnit vineri la Berlin pentru a-și alege conducerea și pentru a stabili agenda partidului.
Mișcarea, intitulată „Forțele Pașnice ale Rusiei”, susține că își propune să promoveze un viitor pașnic pentru țară.
„Putin conduce partidul războiului, iar noi conducem partidul păcii”, a scris Yashin pe Telegram.
În același timp, Vladimir Putin continuă să se bucure de un nivel ridicat de susținere în Rusia. Potrivit agenției de sondare VCIOM, aproximativ 71% dintre ruși aprobă activitatea sa. În acest context, rămâne neclar câtă influență pot avea în interiorul țării grupurile de opoziție care operează din exil.
Poate Yashin prelua moștenirea lui Navalnîi?
După dispariția lui Alexei Navalnîi, opoziția rusă a rămas fără liderul care îi oferea vizibilitate și coerență. Ilya Yashin este unul dintre numele vehiculate tot mai des ca posibil succesor politic, însă rămâne de văzut dacă poate uni o mișcare profund fragmentată.
„Marea problemă este că opoziția rusă este extrem de fragmentată și are dificultăți în a accepta o conducere”, a declarat pentru Euronews Andreas Heinemann-Grüder, expert în Rusia și profesor la Universitatea din Bonn.
„În trecut, am avut impresia că toată lumea din opoziție voia să fie un mic Lenin. Rivalitățile personale au jucat un rol foarte important”, a adăugat acesta.
Profesorul consideră că singura cale realistă pentru opoziția rusă este formarea unui guvern în exil.
Un astfel de guvern ar reprezenta opusul structurii de partid de tip leninist.
„În acel model, un grup restrâns din jurul liderului ia deciziile și privește publicul larg doar ca pe niște adepți”, explică Heinemann-Grüder, făcând referire la conceptul lui Lenin de „centralism democratic”. În practică, spune el, sistemul presupunea un grad ridicat de centralizare și foarte puțină democrație autentică.
Potrivit expertului, modele similare pot fi observate și astăzi în rândul multor figuri ale opoziției, unde accentul cade pe lideri puternici și structuri centralizate.
Opoziția rusă caută o figură care să o unească
Heinemann-Grüder consideră că un eventual guvern în exil ar trebui să fie mult mai larg și mai descentralizat decât un partid de cadre de tip leninist și să reflecte caracterul multietnic al Rusiei.
În același timp, opoziția ar avea nevoie de o persoană care să o reprezinte în mod clar.
Pentru profesor, Iranul oferă un exemplu relevant. O mare parte a opoziției iraniene s-a coagulat în jurul lui Reza Pahlavi, fiul ultimului șah al Iranului, oferind mișcării o figură reprezentativă.
În schimb, opoziția rusă nu a reușit până acum să se unească în jurul unui lider comparabil.
„Dacă întrebi cine este asociat cu rezistența opoziției din Rusia, apar nume precum Kasparov, Hodorkovski, Kara-Murza sau Yashin. Dacă un minister de externe ar întreba ce număr de telefon să sune și la ce adresă de e-mail să scrie, ar primi zeci de variante”, spune expertul.
Problema este agravată și de numărul mare de grupări și organizații ale opoziției care activează în diferite țări, fără o structură unică de coordonare și fără o conducere recunoscută.
„Întrebarea-cheie este dacă Yashin este o figură capabilă să reunească numeroase curente diferite și, în același timp, să exercite autoritate. Are el potențialul unui Nelson Mandela?”, explică Heinemann-Grüder.
Fenomenul Navalnî
Până la moartea sa, în 2024, Alexei Navalnî a fost considerat cea mai importantă figură a opoziției ruse.
Heinemann-Grüder descrie „fenomenul Navalnî” drept „un răspuns la criza partidului Iabloko”, formațiunea liberală fondată în 1993.
Navalnî a fost membru al partidului la începutul anilor 2000 și a activat pentru o perioadă în organizația sa din Moscova, înainte de a deveni cel mai cunoscut opozant al Kremlinului.
„Navalnî a construit o mișcare concentrată pe o singură temă. A pus în centrul atenției un singur subiect: lupta împotriva corupției”, spune expertul, adăugând că epoca mișcărilor construite în jurul unei singure teme a apus.
Opoziția trebuie să ofere o viziune pentru viitorul Rusiei
Și opoziția aflată astăzi în exil a plasat un singur subiect în centrul agendei sale: oprirea războiului din Ucraina.
Însă Heinemann-Grüder susține că ambițiile sale trebuie să depășească această temă, întrucât un război nu poate fi oprit din afara țării.
În opinia sa, opoziția rusă trebuie să învețe atât din experiența partidului Iabloko, cât și din cea a lui Navalnî și să răspundă unor întrebări fundamentale: Ce fel de Rusie își dorește? Un stat al „marii Rusii”? Un sistem prezidențial? O federație? Un stat multietnic?
Până acum, opoziția nu a oferit un răspuns clar la aceste întrebări.
Expertul consideră că orice alternativă viitoare la actuala putere de la Kremlin ar trebui să fie mai descentralizată, să reflecte caracterul multietnic al țării și să ofere o voce diasporei ruse din Europa.
Totuși, capacitatea grupurilor de opoziție aflate în exil de a influența evoluțiile din interiorul Rusiei rămâne limitată. Cu cât liderii opoziției petrec mai mult timp în afara țării, avertizează Heinemann-Grüder, cu atât crește riscul să piardă contactul cu o societate care continuă să evolueze fără ei, în special cu generațiile tinere.
