Capturarea președintelui venezuelean Nicolas Maduro ține capul de afiș al începutului de an 2026. Venezuelenii au fost martori la o operație militară care pare pusă la punct „ca la carte”. Însă tocmai această întreagă operație a americanilor atrage după sine multe semne de întrebare.
Cel mai mare semn de întrebare este de ce nu a existat niciun fel de ripostă din partea forțelor armate ale Venezuelei.
De precizat că sistemele de apărare aeriană din Venezuela sunt rusești, așa că se pune întrebarea de ce nu au acționat aceste sisteme. Printre ipoteze se numără dezactivarea electronică a acestora, de către americani, sau chiar colaborarea dintre americani și șefii armatei venezuelene, menită să-l prindă pe Maduro.
Cum a fost posibil ca SUA să-l captureze pe Nicolas Maduro
În direct la Euronews, generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a explicat, pas cu pas, cum a fost posibilă această manevră a americanilor. El a precizat că Statele Unite au folosit rachete Tomahawk.
Virgil Balaceanu, general în rezervă: „SUA au desfășurat un război de foarte scurtă durată, axat pe lovituri cu rachete Tomahawk, axat pe neutralizarea sistemului de cercetare, supraveghere și de ripostă antiaeriană și antirachetă. O operație clară a forțelor de operații speciale, care au avut ca obiectiv capturarea, extracția și aducerea lui într-un alt punct pe care nu-l știm. Misiunea a fost dată în urma discuțiilor de azi-noapte în Consiliul de Securitate. De fapt, Trump a și spus atunci că mai multe detalii vor fi date în momentul în care aeronavele se vor întoarce.
Pentru mine, era clară operația, din imaginile difuzate. Am un mare semn de întrebare: faptul că apărarea antiaeriană și antirachetă a Venezuelei nu a ripostat. Or ei erau într-o stare de alertă din octombrie, noiembrie, mai ales din 16 noiembrie, când a ajuns portavionul Gerald Ford în zonă, când s-a constituit gruparea de forțe navale și când Venezuela se aștepta la un atac. Or atacurile masive sunt precedate de lovituri cu rachete, ceea ce s-a și întâmplat, precum și posibila acțiune a forțelor de operații speciale.
Mai era în zonă o grupare, dar nu atât de consistentă, de 2.200-4.000 de militari din forțele de infanterie marină ale SUA și, de aici, trebuia ca forțele armate ale Venezuelei să pregătească nu numai o operație de apărare antiaeriană și antirachetă, ci și împotriva unul desant eventual. De ce nu s-a acționat? Vom vedea.
Dincolo de faptul că asta demonstrează ineficiența sistemelor rusești, pe de o parte. Întreaga apărare antiaeriană a Venezuelei este bazată pe sisteme rusești, de la mitraliere antiaeriene, rachete Igla, TOR, Pechora, BUK, până la S-300. Or nu am văzut nicio ripostă, mai ales că elicopterele au acționat la altitudine foarte mică și puteau fi combătute nu numai cu rachetele S-300, ci și cu rachetele antiaeriene portabile Igla, care au mobilitate foarte mare, chiar cu mitralierele antiaeriene pe anumite direcții. De departe, s-a văzut că este o acțiune a forțelor de operații speciale, pentru că tipul de aeronave folosite a fost din dotarea acestora. Ca atare, s-ar putea să asistăm la un efect al faptului că s-a decis, la nivelul forțelor armate, să nu se riposteze, știindu-se că ținta o reprezintă președintele Maduro.
Vulnerabilitățile sunt mari, pentru că trebuie să introduci în spațiul aerian - și apoi în zona de acțiune - propriii tăi militari, care pot să fie o victimă a apărării. Un elicopter, dacă era lovit, comentam acum moartea a zeci de militari americani pe timpul îndeplinirii misiunii. O asemenea pregătire înseamnă anihilarea sistemului de cercetare, supraveghere sau bruiere a acestuia, a sistemelor de radare, care să nu aibă posibilitatea să controleze salva de rachete Tomahawk care au fost lansate împotriva unor ținte, centre de comunicații, baze de apărare antiaeriană, etc.
Pe de altă parte, anihilarea sistemului de radare nu a permis depistarea intrării elicopterelor în spațiul aerian al Venezuelei. Sau, dacă au fost depistate, s-a luat decizia să nu se riposteze. Iar riposta era nimicirea rachetelor Tomahawk. Am fi văzut și capabilitatea rachetelor rusești S-300, care sunt destinate pentru lovirea rachetelor de croazieră. Pe de altă parte, nimicirea elicopterelor de transport și sprijin care au pătruns în spațiul aerian al Venezuelei. (...)
Vom vedea atitudinea Rusiei și a Chinei față de o asemenea operație și modul în care vor analiza dacă nu a fost o trădare, adică o cedare la nivelul conducerii forțelor armate venezuelene, a ineficienței sistemelor de apărare rusești, dacă acestea nu au putut acționa pentru că au fost neutralizate de mijloacele de război electronic ale SUA și lovite prin rachete Tomahawk. Înseamnă că tehnologia rusească de apărare are o problemă serioasă."
Lovitura americanilor vine după câteva luni de presiuni și mișcări militare constante pe care Trump le-a făcut asupra lui Maduro. Din luna august, americanii au deplasat în preajma coastelor Venezuelei un portavion și mai multe nave de luptă. Treptat, Venezuela a fost aproape înconjurată, după cum a anunțat chiar Donald Trump.
