Activitatea umană a împins lumea într-o stare de „faliment global al apei”, avertizează experții, care cer o transformare urgentă, bazată pe știință, scrie Euronews.com.
Un raport recent al Universității Națiunilor Unite (UNU) arată că decenii de defrișări, poluare, degradare a solului, supraexploatare a resurselor de apă și epuizarea cronică a apelor subterane – amplificate de încălzirea globală – au cauzat daune „ireversibile” aprovizionării cu apă a planetei și capacității acesteia de regenerare.
Raportul subliniază că termenii „stres hidric” sau „criză a apei” nu mai reflectă realitatea actuală, care generează „fragilitate, deplasare și conflicte” la nivel global.
Ce înseamnă „falimentul apei”?
ONU definește falimentul apei ca o „suprasolicitare persistentă a apelor de suprafață și subterane în raport cu intrările regenerabile și nivelurile sigure de exploatare”, implicând și „pierderi ireversibile sau extrem de costisitoare ale capitalului natural legat de apă”.
Spre deosebire de stresul hidric, care poate fi reversibil, sau de crizele de apă, care pot fi depășite, falimentul apei este un fenomen ireversibil sau foarte greu de corectat. Deși nu toate bazinele hidrografice sau țările sunt afectate, suficiente sisteme critice au depășit deja acest prag, avertizează Kaveh Madani, director al think-tank-ului ONU pe probleme de apă.
Cum arată falimentul apei?
Fenomenul nu depinde de cât de umed sau uscat pare un loc, ci de echilibru, contabilitate și sustenabilitate. Chiar și regiunile care se confruntă anual cu inundații pot fi în faliment al apei dacă consumă mai mult decât „venitul” anual regenerabil.
„Agricultura consumă majoritatea apei dulci, iar sistemele alimentare sunt strâns legate prin comerț și prețuri. Când lipsa apei afectează agricultura într-o regiune, efectele se resimt în piețele globale, stabilitatea politică și securitatea alimentară din alte părți ale lumii”, explică Madani.
Date globale alarmante:
- 50% dintre marile lacuri au pierdut apă de la începutul anilor ’90; 25% din populație depinde direct de aceste surse.
- Numeroase râuri mari nu mai ajung la mare pentru perioade ale anului.
- 410 milioane de hectare de zone umede au fost pierdute în ultimele cinci decenii.
- Pierderea ghețarilor a crescut cu 30% din anii ’70.
- Aproximativ 100 milioane hectare de teren agricol sunt afectate de salinizare, iar 70% din marile acvifere sunt în declin.
Schimbarea urgentă a agendei globale a apei
Raportul susține că actuala abordare, axată pe apă potabilă, canalizare și eficiență, nu mai este suficientă. Este necesară o strategie care să recunoască oficial falimentul apei, să considere apa ca „o constrângere și o oportunitate” pentru obiectivele climatice și să implementeze un cadru global de monitorizare.
Guvernele sunt îndemnate să limiteze poluarea și distrugerea zonelor umede, să sprijine tranziția comunităților afectate și să transforme sectoarele intensive în apă, inclusiv agricultura. În caz contrar, povara va cădea disproporționat asupra fermierilor mici, populației indigene, locuitorilor săraci din orașe, femeilor și tinerilor, subliniază raportul.
„Falimentul apei devine un factor de fragilitate, deplasare și conflict. Gestionarea lui corect – protejând comunitățile vulnerabile și împărțind pierderile inevitabile – este esențială pentru menținerea păcii, stabilității și coeziunii sociale”, afirmă Tshilidzi Marwala, subsecretar general ONU.
