Sunt momente în viața unui om care scrie exclusiv despre muzică când realitatea te lovește cu precizia unui solo de tobe perfect sincronizat. În mod normal, diminețile mele înseamnă pe lângă cafea, o ascultare de muzică, cât de nouă se poate. Există o doză confortabilă de autoamăgire în asta, avem tendința să credem că un vinil cumpărat la mâna a doua ne face mai rafinați sau că o cronică despre un concert de nișă schimbă lumea. Dar, uneori, realitatea are obiceiul de a intra peste tine în casă fără să bată la ușă.
În această dimineață, la ora opt, realitatea s-a numit Cantina Omnis. Am lăsat deoparte analizele despre synth-pop, rock, maneluțe și m-am prezentat la „repetiții” alături de colegii de Euronews, să-l ajutăm pe Adi Hădean. M-am gândit că-s acolo pentru a-l ajuta să facă ceea ce muzica promite adesea, iar mâncarea chiar reușește: să ofere confort imediat.
Paradoxul frigiderului plin și mixajul social
Să vorbim puțin despre risipa alimentară. Aruncăm mâncare cu nemiluita în timp ce, la câteva blocuri distanță, cineva își numără banii pentru a vedea dacă-și permite și o pâine pe lângă conserva de fasole de la discount.
Ceea ce face Hădean e simplu în aparență, gătește și servește mâncare la o cantină socială. Oameni vin, se așază la masă, mănâncă un prânz cald, poate schimbă câteva vorbe, apoi pleacă. Nimic spectaculos, nimic care să merite un documentar sau un articol într-o revistă glossy. Doar mâncare, pe farfurii, pentru oameni care au nevoie de ea.
Dar asta e toată magia, nu? Că lucrurile simple sunt, de fapt, imposibil de complicate în lumea noastră. Că a pune mâncare pe masă pentru cineva care altfel ar fi rămas flămând e un act atât de banal și atât de revoluționar în același timp.
Și asta, în stilul clasic al lucrurilor esențiale pe care societatea le ignoră, e exact ce ar trebui să facem cu toții, dar nu facem, pentru că suntem prea ocupați să ne comparăm frigiderele pline pe social media.
În timp ce condimentam niște cefe de porc, tăiate enervant de egal de două dintre colegele mele, și le pasam altui coleg care le masa pentru a pătrunde bine condimentele în ele, mi-am dat seama că demersul ăsta reprezintă o formă de inginerie de sunet socială. Dacă această zi ar fi un EP de colecție, astea ar fi trei dintre piesele piese care i-ar defini sunetul:
Și să le iau inginerește.
UB40 - Food for Thought am ales-o pentru că este foarte interesant cum o piesă pe care am dansat la atâtea petreceri are un mesaj atât de tăios. Contrastul dintre opulența unora și foamea celorlalți, trece pe locul secund dacă nu ești atent la versuri. La o cantină socială, piesa asta capătă un sens practic. Versul „Politicians argue sharpening their knives,” descrie exact atitudinea pe care Adi o refuză. El alege să pună polonicul în mână azi. Muzica dă semnalul de alarmă, iar mâncarea reprezintă soluția.
Apoi, de fapt, asta a fost prima ce mi-a venit în minte este Simon & Garfunkel - Keep the Customer Satisfied. Paul Simon scria despre un artist obosit, dar piesa are o energie care te împinge de la spate. Într-o bucătărie socială, „clientul” este omul dezamăgit de majoritatea sistemelor posibile. Să-l „satisfaci” înseamnă să-i oferi o mâncare atât de bună încât să uite, pentru treizeci de minute, de greutățile zilnice. Indiferent de public, respectul se simte în migala cu care colegele mele au tăiat carnea, în felul în care am condimentat-o și apoi am gătit-o . Deci grija nu care totul a fost pregătit.
Și la final ceva mai nou, Mac DeMarco - Cooking Up Something Good Am ales-o pentru atmosfera aceea relaxată, de „acasă”. Implicarea socială poate fi o experiență caldă și plină de sens. La Omnis, atmosfera este umană. Se gătește cu bucuria cu care ai înregistra un demo într-un garaj cu prietenii. Această „gătire a ceva bun” poate fi reconstrucția unei comunități care învață să aibă grijă de propriile resurse.
Concluzia de la coada oalei
Muzica ne salvează serile, iar o masă caldă ne poate salvează zilele. Uneori, e bine să lași căștile jos și să pui mâna pe un instrument mai rudimentar, cum este polonicul. Diferența dintre un critic și un om care ajută seamănă cu diferența dintre a asculta un disc și a învăța să cânți: e mult mai greu, te murdărești pe mâini, dar sună infinit mai bine.
Dacă aș fi întrebat acum câțiva ani, aș fi spus că solidaritatea este un concept abstract, prezent în versurile lui John Lennon. Astăzi, printre aburi de ciorbă și zgomot de tăvi metalice, am înțeles că solidaritatea are gust și miros. Este alegerea de a ajuta, simplu și uman. Ne întoarcem la treabă. Într-un concert live reușit, contează ca întreaga trupă să țină ritmul. Astăzi, echipa de la Euronews și Adi Hădean am încercat să ținem ritmul pentru o comunitate care are nevoie de o linie melodică principală, caldă și hrănitoare.
