România se luptă de ani buni, la nivel politic, să ia o decizie pentru o reformă administrativ-teritorială. Cu peste jumătate dintre oraşele mici şi 15% dintre comune depopulate sub numărul minim de locuitori prevăzut de lege, existența a peste 3.200 de uat-uri, cu primăriile și personalul aferent, reprezintă an de an o provocare la capitolul cheltuieli. Și o povară pentru bugetul de stat. În timp ce politicienii ezită, din calcule electorale, să vină cu reforma necesară, alte state și-au redus deja numărul de primării și au eficientizat astfel administrația.
Țara noastră are una dintre cele mai mari densități de primari raportat la numărul de locuitori, respectiv un ales la 6.000 de locuitori. Bulgaria de exemplu are un primar la 24.000 de locuitori, iar Polonia un primar la 15.000 de locuitori. Aceste țări au făcut reforma administrativă încă din anii '90. Bulgaria are acum peste 5200 de localități, condusă de doar 265 de primari.
În Polonia, tot în anii '90, s-a făcut această reformă care a dus la existența a doar 2.477 de municipalități, sau gmina. În România, în loc să avem o scădere a numărului de primării, am avut o creștere a numărului de localități. Astăzi țara noastră are 103 municipii, 320 de orașe și peste 2800 de comune. În momentul de față, pe fondul scăderii natalității și a exodului populației peste hotare, rapoartele statului român arată că în prezent avem 119 orașe care nu mai îndeplinesc criteriul demografic de minim 10.000 de locuitori și un număr de 432 de comune care nu mai au în gestiunea lor numărul minim de 1.500 de locuitori.
Cu toate acestea, clasa politică nu se grăbește să realizeze reforma administrativă, iar referendumurile locale care vizau fuziunea mai multor localități nu au avut rezultatele scontate.
