Retorica lui Viktor Orban este binecunoscută, însă la vizita sa în Transilvania, care a avut loc vineri, premierul maghiar a avut niște declarații controversate, pe care institutul Robert Lansing le-a analizat, mai ales în contextul instabilității regionale în creștere și al „interesului Rusiei de a fragmenta NATO și UE din interior”.
Orban și-a reafirmat sprijinul guvernului său pentru minoritățile maghiare din străinătate, însă, deși el și-a formulat declarația ca pe un „gest cultural și identitar”, tonul mesajului său a părut o „narațiune iredentistă”, într-un interviu pentru Kronica Online.
„Operațiuni hibride ale maghiarilor” în România, plănuite de Viktor Orban?
În Transilvania, Orban a participat la funeraliile avocatului Elod Kincses, fost lider al Frontului Salvării Naţionale Mureş la începutul anilor '90 și recunoscut drep avocatul fostului europarlamentar László Tokés şi al unor persoane condamnate în urma conflictului interetnic de la Târgu Mureş, din martie 1990.
Ce a spus Viktor Orban, la vizita din Transilvania:
Institutul Robert Lansing se întreabă dacă mesajul lui Viktor Orbán nu este „un preludiu al iredentismului maghiar și al presiunii hibride asupra României.”
În discursul său, Orban a subliniat angajamentul ferm al Ungariei față de etnicii maghiari din străinătate, necesitatea de a le păstra identitatea, limba și autonomia, critica încercărilor de „asimilare” a minorităților maghiare din țările vecine, apelurile la „reconciliere istorică” prin „autodeterminare” și autonomie culturală.
Institutul Robert Lansing face următoarele remarce: „Referirea sa la comunitățile maghiare din Transilvania este o aluzie directă la Ținutul Secuiesc, o zonă cu revendicări istorice de autonomie. Ținutul Secuiesc este o zonă distinctă din punct de vedere cultural, situată în județele Harghita, Covasna și părți din județul Mureș, cu o majoritate secuiască (maghiară). Deși Ungaria recunoaște oficial granițele României, acțiunile Budapestei sugerează o politică paralelă de patronaj etnic informal și iredentism moderat.
Finanțarea școlilor și instituțiilor culturale de limbă maghiară din Transilvania.
Acordarea cetățeniei maghiare și a dreptului de vot etnicilor maghiari din România.
Sprijin politic pentru mișcările de autonomie secuiască, adesea prezentate ca 'drepturi ale minorităților'.
Discursul lui Orbán întărește suspiciunea că Ungaria își reafirmă subtil pretențiile asupra fostelor teritorii pierdute în Tratatul de la Trianon din 1920, fără a recurge la revizionism formal. Acesta reflectă o ambiguitate strategică care menține mobilizată baza naționalistă în țară, subminând în același timp suveranitatea statelor vecine din interior."
Totodată, sursa citată vorbește despre „posibili indicatori ale viitoarelor operațiuni hibride maghiare în România”.
Institutul Robert Lansting analizează discursul lui Orban: „Retorica lui Orbán nu este doar simbolică – ea poate fi un precursor al unei campanii hibride mai ample, care ar putea include:
Operațiuni de informare - amplificarea narațiunilor privind discriminarea minorităților maghiare în spațiile media românești și în forurile internaționale.
Interferență politică - sprijinirea partidelor locale pro-maghiare din România (cum ar fi UDMR), posibil în vederea promovării unor agende de autonomie mai agresive.
Penetrarea economică - direcționarea fondurilor prin consulatele sau organizațiile maghiare, pentru a consolida loialitatea în rândul etnicilor maghiari și a încuraja dependența economică.
Războiul cibernetic/propagandisti - promovarea conținutului iredentist și naționalist prin intermediul rețelelor de socializare, care amintește de tacticile Rusiei în Crimeea și Donbas.
Educație și diplomație culturală - intensificarea așa-numitului soft-power prin instituții finanțate de Ungaria și revizionismul istoric în școlile din Transilvania."
Cum ar putea Viktor Orban să creeze tensiuni între București și Budapesta
Ideile lui Orban nu sunt noi, dar acum par să fie promovate mai intens, ceea ce poate duce la creșterea tensiunilor între Budapesta și București. Aceste tensiuni ar crește în anumite scenarii. De exemplu, UDMR să fie încurajat de sprijinul lui Orban și să continue cu propunerile legislative privind autonomia ținutului secuiesc. Asta ar provoca tensiuni diplomatice cu Bucureștiul.
Un alt scenariu vizează „criza cetățeniei”. De exemplu, Ungaria ar crește rapid numărul pașapoartelor maghiare eliberate maghiarilor din Transilvania, ceea ce ar putea duce la proteste din partea Bucureștiului, care ar invoca încălcarea suveranității.
Interferența electorală reprezintă alt scenariu. Budapesta ar putea susține, în secret, politicieni români favorabili agendei maghiare, ceea ce ar putea submina coeziunea națională a României.
Oficialii maghiari comemorează public Tratatul de la Trianon în apropierea frontierei sau în Transilvania, ceea ce ar putea duce la proteste naționaliste în România.
Totul ar putea merge chiar până la incidente de securitate. Acțiuni provocatoare, precum arborarea steagurilor maghiare pe instituțiile românești sau presupusa hărțuire a vorbitorilor de limbă maghiară sunt teme care ar putea fi folosite pentru a justifica intensificarea retoricii maghiare privind „protecția”. Este exact metoda folosită de Rusia în Ucraina. Creându-se astfel de probleme, Ungaria ar putea exploata diviziunile pentru a submina unitatea NATO și a UE.
În acest context, Rusia ar avea de câștigat de pe urma deteriorării relațiilor dintre Ungaria și România. Divizarea și slăbirea NATO sunt scopuri ale rușilor. Iar creșterea ostilităților ar perturba planificarea apărării comune și coordonarea militară regională, în special în ceea ce privește securitatea Mării Negre și cea din Ucraina. Totodată, Ungaria poate acționa ca un cal troian al Rusiei în procesul de elaborare a politicilor UE. Prin provocarea României, Budapesta poate bloca acțiunile colective privind sancțiunile, coordonarea apărării sau politica energetică.
În continuare, institutul Robert Lansing susține că s-ar putea crea „un efect de domino în Balcani: Rusia ar putea folosi iredentismul maghiar ca model pentru a încuraja sentimente separatiste similare în Moldova (Găgăuzia, Transnistria), Serbia (Republica Srpska în Bosnia) și chiar Slovacia, destabilizând și mai mult Europa Centrală și de Est."
Totodată, Ungaria ar urma să imite un război hibrid, adică tot o strategie a Rusiei în Crimeea, ceea ce ar putea include: acordarea cetățeniei, manipularea mass-media și exploatarea nemulțumirilor culturale, normalizând astfel strategiile „zonei gri” în interiorul granițelor NATO.
În această situație, „România și aliații săi trebuie să recunoască acest model și să se pregătească în consecință. Declarațiile lui Orbán în România reflectă o strategie în evoluție care îmbină naționalismul, politica identitară și manevrele geopolitice. Deși se încadrează încă în sfera puterii soft, această traiectorie trezește îngrijorări cu privire la stabilitatea regională".
