Franța ar putea închiria închisori în alte țări. Aceasta este soluția propusă de președintele Emmanuel Macron la supraaglomerarea spațiilor de detenție.
De altfel, Franța se află pe locul trei în Europa la acest capitol, după Cipru și România.
Soluția liderului de la Elysee pare însă puțin probabilă.
82.900 de deținuți și doar 62.000 de locuri în centre de detenție
Franța caută un răspuns la criza din sistemul său penitenciar: soluția ar fi închirierea de spații pentru deținuți în alte țări europene.
Cu peste 82 900 de deținuți și doar 62 000 de locuri în centre de detenție, Franța nu pare să aibă alte soluții acum.
Belgia a închiriat mai mult de 650 de celule în Olanda
Săptămâna trecută, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că este dispus să închirieze locuri în închisori străine. Franța nu ar fi prima țară care face asta. Belgia a închiriat mai mult de 650 de celule în Olanda între 2010 și 2016. În 2021, Danemarca a încheiat un acord în valoare de 210 milioane de euro pentru a închiria 300 de locuri în Kosovo. Estonia dorește în curând să își monetizeze propriile celule, pe jumătate goale.
Dar aceste soluții au ridicat probleme de etică.
Dominique Simonnot, responsabil principal pentru locurile de privare de libertate: Olanda a închiriat paturi de închisoare Belgiei, cu propriul său personal, dar în conformitate cu legislația belgiană. Personalul olandez a trebuit să fie instruit pentru a înțelege cum funcționau lucrurile în închisorile belgiene. Și, în al doilea rând, vizitele de familie erau extrem de complicate din cauza vizelor. În cele din urmă, Belgia a abandonat, așa că nu văd niciun motiv să repetăm experimentul.
Costuri logistice ridicate
Criticii spun că această idee vine și cu costuri logistice ridicate.
Franța cheltuiește zilnic între 100 și 250 de euro pentru fiecare deținut. Acordul danez cu Kosovo costă aproape 200 de euro. Experimentul olandez al Belgiei costă 40 de milioane de euro anual.
Annabelle Bouchet, secretar sindical al personalului penitenciar (SNEPA-FSU): Există câteva elemente foarte concrete care, în opinia mea, fac foarte, foarte dificilă punerea în aplicare a unei astfel de idei. De ce? În primul rând, din punct de vedere bugetar. Plecarea în străinătate, fie și numai pentru a închiria un sediu, are un cost. Iar astăzi, starea finanțelor publice franceze este de așa natură încât trebuie făcute reduceri bugetare peste tot. Nu văd cum ar putea fi profitabil să trimitem condamnații într-un centru din afara granițelor noastre.
Pentru a găsi o soluție crizei carcerale sunt căutate țări din proximitate, dar specialiștii avertizează că graba de a deporta deținuții ar putea să creeze mai multe probleme decât soluții.
