Sari la conținut

Duelul Raye / Rosalía la Grammy 2027, 11 nominalizări față de nouă

Raye și Rosalía, cele două protagoniste ale listelor nominalizărilor Grammy 2027

Recording Academy a publicat nominalizările pentru Grammy 2027. Listele de felul ăsta le citesc ca pe niște meniuri cu stele Michelin. Raye are 11 nominalizări, Rosalía are nouă, iar cele două se întâlnesc în trei categorii: Înregistrarea Anului, Cântecul Anului și Albumul Anului. 

Raye egalează recordul stabilit de Beyoncé în 2025 pentru cele mai multe nominalizări obținute într-un an de o artistă, iar pentru prima dată în istoria premiilor, primele șase locuri după numărul de nominalizări sunt ocupate numai de femei.

Ediția asta pare a femeilor, iar numărătoarea se face ușor. La Albumul Anului, din opt nominalizați, singurul bărbat este Bruno Mars, iar șapte artiști au intrat în același timp la Album, Înregistrare și Cântec, dintre care șase sunt femei. Ella Langley a venit din country cu șapte nominalizări, toate prima dată. Olivia Rodrigo are tot șapte, iar piesa ei the cure concurează la Înregistrare, Cântec și Pop Solo, în timp ce la Best Rock Performance apare alături de Robert Smith, solistul formației The Cure, pe o altă piesă. Olivia Dean, câștigătoare anul trecut la Best New Artist, revine cu șase nominalizări, între care Man I Need la Înregistrare, Cântec și Pop Solo. Madonna are primele nominalizări din 2010 încoace, iar Beyoncé a ajuns la a suta. Dintre toate comparațiile pe care le oferă lista asta, eu rămân cu una singură.

Să-mi spun înclinațiile de la început, ca un arbitru care își anunță echipa preferată. Rosalía îmi place mult, la fel ca întregul ei concept. Pentru Raye mă bucur enorm: o urmăresc de ani de zile și o consider o voce senzațională. Are 15 nominalizări în carieră și niciun Grammy câștigat, iar acum intră pentru prima dată în cele trei categorii mari. Cine a urmărit-o de ani de zile știe cât de mult se simte această așteptare.

Where Is My Husband! a apărut pe 19 septembrie 2025 și începe ca un anunț matrimonial: Raye își dă înălțimea și culoarea ochilor, cu alămuri și tobe de jazz în spate, și întreabă ce-l ține pe viitorul soț atât de mult pe drum. Piesa e scrisă împreună cu Mike Sabath, iar spre final intervine bunica ei, care o liniștește că bărbatul vine. 

Albumul, This Music May Contain Hope, a apărut pe 27 martie 2026 și a devenit primul ei album pe locul întâi în Marea Britanie. Pe 22 octombrie, albumul i-a adus Mercury Prize.

La celălalt capăt stă Berghain, primul single de pe Lux, cu Björk și Yves Tumor. Titlul duce la numele clubului din Berlin, dar Rosalía a explicat că a pornit de la sensul literal al cuvântului, un crâng de munte.

În trei minute, versurile trec prin germană, spaniolă și engleză, cu Orchestra Simfonică din Londra înregistrată la Abbey Road sub bagheta lui Daníel Bjarnason și cu o strofă a lui Björk despre mântuirea prin intervenție divină. Piesa a fost descrisă ca o meditație despre iubire, sex, frică și Dumnezeu. Lux are 18 piese, iar 15 dintre ele pornesc de la viețile și scrierile unor sfinte și mistice, motiv pentru care albumul trece prin mai bine de zece limbi.

Cele două piese au stat deja pe aceeași scenă, la Brit Awards din martie 2026. Raye a cântat Where Is My Husband! într-un potpuriu cu Nightingale Lane, iar Rosalía a cântat Berghain împreună cu Björk, pentru prima dată pe scenă, și a plecat cu premiul pentru Best International Artist, prima câștigătoare din Spania. Joia trecută a câștigat Albumul Anului la Latin Grammy și a devenit prima artistă care ia acest premiu de trei ori. Fiecare dintre ele ajunge la Grammy cu un trofeu mare din același an.

La radio, două piese puse una după alta au nevoie de un fir: un tempo, o tonalitate, o temă, un cuvânt care trece din refrenul uneia în începutul celeilalte. Încerc să leg Where Is My Husband! de Berghain și-mi iese greu. Durata se potrivește cât de cât, fiindcă amândouă se încheie în jur de trei minute. Pe urmă încep diferențele care vin una după alta: alămuri și tobe de jazz într-un colț, corzi baroce în celălalt, engleză, germană și spaniolă, o glumă despre un soț care întârzie și o ceremonie cu orchestră. Pe hârtie, cele două piese nu se ating nicăieri.

Firul l-am găsit abia la final, unde ajung amândouă. Where Is My Husband! se încheie cu glasul bunicii, care spune că soțul vine. Berghain se termină cu Yves Tumor, care repetă o frază în engleză, rostită ca o mantră, ca o amenințare și ca o rugăciune deodată, până când rămân două cuvinte: „love me”. La o piesă, o bătrână liniștește o nepoată. La cealaltă, un om insistă până rămâne fără cuvinte. Amândouă își închid povestea cu aceeași dorință, ca cineva să fie iubit.

Votul final se desfășoară între 10 decembrie și 7 ianuarie, iar gala are loc pe 7 februarie, la Crypto.com Arena din Los Angeles, în direct la ABC. 

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE