Meniu de accesibilitate

Opțiuni principale

Gestionați

Mărimea textului
x1.0
Spațierea textului
x1.0
Spațierea literelor
x1.0
Spațiere înălțime
x1.5

Analiză The Washington Post: Iranul nu doar că rezistă, ci își și consolidează puterea

Evaluările serviciilor de informații americane arată că regimul de la Teheran va rămâne la putere, în ciuda a peste două săptămâni de atacuri aeriene intense SUA-Israel. Oficialii susțin că Iranul este slăbit militar, dar a devenit mai intransigent, iar Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice își consolidează controlul asupra statului.

Potrivit unei analize a jurnaliștilor de la The Washington Post, în care sunt citate mai multe surse occidentale, perspectivele unei schimbări de regim sunt reduse pe termen scurt, în ciuda pierderilor suferite de Iran.

Cum poate să reziste regimul iranian în ciuda pierderilor militare?

SUA și Israelul au degradat semnificativ capacitatea de rachete și marina Iranului și au eliminat zeci de lideri militari și de informații, în cele mai bine de două săptămâni de asalturi susținute. Mai mut, liderul suprem a fost ucis în prima zi a războiului.

În ciuda atacurilor, experții consultați de The Post spun că regimul iranian este structurat să reziste presiunilor externe, iar lipsa unor revolte interne sau a unor dezertări în rândul elitelor face puțin probabilă o schimbare rapidă de putere.

Oficialii și analiștii occidentali cad de acord asupra faptului că, pe termen scurt, există perspective limitate de prăbușire a republicii islamice în forma sa de după 1979, ori de apariție a unui guvern „mai democratic” - obiectiv invocat de premierul israelian Benjamin Netanyahu și uneori de președintele Donald Trump. Care, în paranteză gie spus, a spus că va ști că războiul s-a încheiat „când îl va simți în oasele sale”.

Evaluările serviciilor americane prevăd că regimul de la Teheran nu doar că nu va fi spulberat, ba chiar ar putea primi un nou imbold, după ce a dovedit că poate rezista presiunii exercitate de americani.

Un război scump și generator de frustrare în rândul aliaților

Un alt element-cheie în ecuația deznodământului final îl reprezintă costurile războiului: cel puțin 12 miliarde de dolari, dar și 13 soldați americani uciși.

În același timp, aliații SUA din Golful Persic sunt tot mai nemulțumiți, după ce au fost vizați de atacuri cu rachete balistice și drone iraniene.

„Au început acest război pentru Israel și apoi ne-au lăsat să înfruntăm atacurile singuri”, a declarat un oficial arab de rang înalt, scrie The Post. Deși li s-a spus inițial că conflictul va fi rapid, acum este clar că Iranul încearcă să-l prelungească pentru a provoca suferință vecinilor săi.

Statele din Golf s-au apărat de fiecare dată, și au evitat acțiunile ofensive directe, de teama unei nedorite escaladatări.

Trump a recunoscut amploarea neașteptată a represaliilor: „Au lovit Qatarul, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrainul, Kuweitul. Nimeni nu se aștepta la asta. Am fost șocați.”

Strâmtoarea Ormuz, miza globală a conflictului

Presiunea Iranului asupra strâmtoriia încetinit semnificativ traficul maritim, generând perturbări istorice pe piața petrolului.

Casa Albă a fost avertizată că Iranul ar putea încerca să închidă această rută strategică. În prezent, sunt, totuși, informații că inclusiv în perioada de la debutul conflictului mai multe nave au trecut pe acolo. În plus, s-ar purta negocieri intense pentru alte transporturi - cel puțin asta susține Al-Jazeera.

„Acest război este acum despre statutul strâmtorii Ormuz. Punct”, a spus analistul Gregory Brew. Iranul folosește drone relativ ieftine și își gestionează resursele limitate de rachete pentru a controla accesul și a forța o dezescaladare.

Președintele Trump, secretarul Apărării, Pete Hegseth, și alți oficiali de rang înalt din administrație au lăudat în repetate rânduri distrugerile pe care armatele americane și israeliene le-au provocat armatei și conducerii iraniene: peste 15.000 de ținte, până pe 14 martie 2026.

În acea zi, forțele americane au atacat insula Kharg, piesa centrală a economiei iraniene bazate pe petrol.

„Armata iraniană și toți ceilalți implicați în acest regim terorist ar fi înțelepți să depună armele și să salveze ceea ce a mai rămas din țara lor, ceea ce nu este mult!”, a scris Trump pe rețeaua sa de socializare.

Repercusiunile morții liderului suprem al Iranului

Un atac israelian din prima zi a războiului, pe 28 februarie, l-a ucis pe , alături de alți lideri de rang înalt, inclusiv comandantul Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice și ministrul apărării.  Atacul l-a rănit pe fiul lui Khamenei, Mojtaba, potrivit oficialilor occidentali. Ulterior, Mojtaba Khamenei a fost numit să-i succeadă tatălui său, deși există consens asupra ideii că la putere se alfă, de fapt, Gărzile Revoluționare.

Potrivit unei surse occidentale din domeniul securității, liderii rămași la Teheran sunt „confuzi și paranoici” și întâmpină dificultăți în comunicare, în contextul loviturilor primite de structura de comandă.

Cu toate acestea, oficialii și analiștii occidentali susțin că nu există semne evidente de fisuri sau dezertări în interiorul regimului. O evaluare clasificată, realizată înainte de război de Consiliul Național de Informații al SUA a concluzionat că nici măcar un atac de amploare nu ar fi suficient pentru a înlătura sistemul militar și clerical bine înrădăcinat al Iranului.

Presiuni diplomatice pentru izolarea Iranului

Administrația Trump a început să facă presiuni asupra altor națiuni pentru a izola și mai mult IRGC. Într-o telegramă transmisă luni tuturor posturilor diplomatice americane, Departamentul de Stat a instruit diplomații să îndemne guvernele gazdă să desemneze IRGC și Hezbollah-ul libanez drept organizații teroriste.

Diplomaților li s-a spus să transmită mesajul „până la cele mai înalte structuri ale conducerii”, potrivit unui document analizat de The Washington Post. De asemenea, aceștia au fost instruiți să se coordoneze cu diplomații israelieni, în funcție de deciziile fiecărei misiuni.

Trump și consilierii săi au oferit explicații diferite pentru declanșarea conflictului, de la dorința de a schimba regimul până la necesitatea de a opri programele nucleare și de rachete ale Iranului.

 Inițial, Netanyahu a promis că va „înlătura amenințarea existențială” reprezentată de Iran, dar ulterior și-a moderat discursul, punând accent pe slăbirea capacităților militare ale Iranului.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE