Viitura devastatoare produsă luna trecută la granița dintre Nepal și China, care a provocat moartea a peste 1.400 de persoane numai în Nepal, a fost rezultatul unei combinații de factori climatici și geologici alimentați de încălzirea globală, arată un studiu realizat de World Weather Attribution, relatează AFP, citată de Agerpres.
Pe 26 august, o bucată de gheață și rocă s-a desprins de pe muntele Langtang Lirung, formând o viitură uriașă de apă, gheață și resturi care s-a năpustit peste văi și a măturat totul în calea sa.
O combinație de factori a dus la producerea dezastrului
Studiul realizat de World Weather Attribution arată că dezastrul nu a fost provocat de un singur episod meteorologic extrem, ci de o „combinație de elemente”, printre care creșterea temperaturilor, topirea ghețarilor și instabilitatea geologică.
Regiunea a suferit „schimbări fundamentale și ireversibile”, a explicat hidrologul Walter Immerzeel, de la Universitatea din Utrecht, unul dintre autorii studiului.
Retragerea ghețarilor și a permafrostului, stratul de sol care rămâne înghețat, a afectat stabilitatea muntelui.
„Concluzionăm că această pantă era vulnerabilă din punct de vedere geologic, probabil parțial din cauza cutremurului din 2015, și că această fragilitate a fost amplificată de retragerea ghețarului și a permafrostului”, a declarat Walter Immerzeel.
Nepalul a fost lovit în 2015 de un cutremur cu magnitudinea de 7,8.
Iulie și august 2026, cele mai calde luni înregistrate în regiune
Studiul a confirmat că lunile iulie și august 2026 au fost cele mai calde înregistrate vreodată în regiune. În același timp, ninsorile abundente de la sfârșitul anului 2025 au crescut volumul de apă provenit din topirea zăpezii și gheții.
„Nu există nicio îndoială că schimbările climatice sunt unul dintre motoarele” dezastrului, a declarat Friederike Otto, climatologă la Imperial College din Londra.
„Catastrofa de pe râul Bhote Koshi este un avertisment dur cu privire la riscurile tot mai mari pe care încălzirea rapidă a Himalayei le reprezintă pentru populație”, a avertizat Manjeet Dhakal, de la Climate Analytics South Asia, un alt autor al studiului.
Aproape 1.400 de victime recuperate. Peste 4.000 de persoane sunt încă dispărute
La aproape trei săptămâni de la viitura devastatoare, autoritățile din Nepal au recuperat rămășițele a 1.399 de persoane, în timp ce alte 4.089 sunt în continuare date dispărute, relatează EFE, citată de AGERPRES.
Stabilirea unui bilanț definitiv este însă dificilă. Aproximativ 520 dintre rămășițele recuperate sunt fragmente de corp, iar până în prezent doar 103 cadavre au putut fi predate familiilor.
Amploarea dezastrului a obligat autoritățile să îngroape victimele înainte ca identitatea acestora să poată fi confirmată. Pentru o identificare ulterioară au fost înregistrate semne distinctive și realizate fotografii.
Autoritățile au prelevat, de asemenea, probe ADN de la aproape 1.300 de rămășițe umane și de la aproximativ 1.900 de rude ale persoanelor dispărute.
Printre cele 4.089 de persoane cu care nu s-a mai putut stabili contactul după producerea viiturii se numără și 610 cetățeni străini.
Viitura a lovit și Tibetul, unde autoritățile chineze au raportat 43 de morți și 519 persoane dispărute. Dintre cei dispăruți, 261 sunt cetățeni străini din 23 de țări.
Reconstrucția ar putea costa peste 4,7 miliarde de dolari
Premierul nepalez Balendra Shah s-a întâlnit luni cu șefii administrațiilor locale din districtele Rasuwa, Nuwakot, Dhading, Gorkha și Tanahun, cele mai afectate de viitură, pentru a discuta despre operațiunile de căutare și despre viitorul plan de reconstrucție.
Guvernul estimează că reconstrucția va costa peste 4,7 miliarde de dolari.
„Reprezentanții populației și-au exprimat angajamentul de a amenaja spații verzi în zonele riverane afectate de inundații și de a avansa cu relocarea așezărilor în zone sigure din apropiere”, a transmis directorul Autorității Naționale pentru Reducerea și Gestionarea Riscurilor de Dezastre din Nepal, Dharam R. Uprety.
Pentru prevenirea unor dezastre similare, Walter Immerzeel propune realizarea unor hărți regionale care să identifice zonele în care există atât un risc natural ridicat, cât și numeroase infrastructuri, orașe și sate.
„Acest lucru ne-ar permite să identificăm o serie de zone cu risc ridicat” care ar putea fi supravegheate, a explicat omul de știință.
