Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai importante noduri economice strategice ale economiei globale, este blocată deja de câteva zile. Navele comerciale nu mai tranzitează zona, iar sute de vase au rămas ancorate în Golful Persic, Golful Oman și Marea Arabiei.
„De această strâmtoare beneficiază șapte țări. Partea de nord a acestei strâmtori aparține Iranului. Este un pericol foarte mare, nu se mai circulă deloc”, a declarat Adrian Mihălcioiu de la Sindicatul Liber al Navigatorilor.
Nu există o rută alternativă reală pentru exportul de țiței din regiune, spun specialiștii. Aproximativ 500-600 de nave ar fi blocate, iar printre echipaje se află și români.
„Șapte dintre ei sunt la intrarea strâmtorii Ormuz. Sunt în siguranță și țin legătura cu familiile și armatorii”, a explicat Cătălina Niculae, managerul unei agenții de crewing.
Autoritățile estimează că ar putea fi vorba despre peste o sută de alți marinari români blocați fie în tranzit, fie în porturi din apropierea zonei de conflict. Nu se știe exact când vor putea reveni acasă având în vedere că marile companii internaționale de transport maritim și-au sistat rutele către Orientul Mijlociu. Consecințele economice sunt inevitabile.
„O să aibă repercusiuni asupra economiei pentru că importurile și exporturile or să înceapă să încetinească peste șapte sau zece zile, cu 30%, 40% sau 50%”, declară și Traian Antoniadis, președintele Asociației Oamenilor de Afaceri din Portul Constanța.
Exporturile românești către țările arabe – de cherestea, mobilă, produse din lemn – ar putea fi afectate. La fel și transporturile tradiționale de animale vii. Suspendarea tranzitului prin Canalul Suez complică și mai mult situația. Armatorii ocolesc Africa, pe la Capul Bunei Speranțe, ceea ce înseamnă timp și bani în plus.
Faptul că navele stau mai mult pe mare înseamnă costuri imense pentru un armator. Fiecare zi petrecută pe mare presupune costuri de minim 30.000 de dolari pe zi pentru o navă, aici vorbim despre combustibil și salariul personalului.
Costurile generate de întârzieri se vor vedea direct în lanțurile de aprovizionare și, spun specialiștii în buzunarul consumatorului final.
