Războiul din Iran tinde să se extindă și asupra altor state membre NATO. Iar dronele doborâte în Cipru sau situația din Grecia sunt relevante în acest sens. Fostul consilier prezidențial Iulian Fota a explicat ce se întâmplă în Orientul Mijlociu și de ce este foarte greu ca SUA să-și îndeplinească unul dintre obiective, adică schimbarea de regim din Iran.
Un fost consilier prezidențial detaliază conflictul din Orientul Mijlociu
Iulian Fota, fost consilier prezidențial: „Nu încă (n.r.: nu s-a transformat într-un război regional), chiar dacă pare că Iranul are acest interes. O mobilizare a țărilor sunite din zonă ar putea fi folosită în plan intern pentru a mobiliza opinia publică iraniană pe o axă de conflict veche, istorică. Nu cred că suntem într-un astfel de moment și sper - aici putem face o paralelă cu primul război din Golf, din 1991 - că țările arabe vor da dovadă de reținere și nu vor intra în capcana pe care Iranul dorește să le-o întindă, așa cum Israelul nu a reacționat la bombardamentele lui Saddam Hussein și nu a intrat în capcana pe care regimul irakian a vrut să i-o întindă.
Dar e o dorință clară a Iranului de a-i ataca și pe alții, pentru că așa se explică acțiunea împotriva Ciprului. Este, în egală măsură, un atac împotriva Marii Britanii, ca și un atac împotriva Ciprului. Și pentru că e prima țară europeană atacată în mod direct de iranieni, eu cred că toată lumea are obligația, inclusiv România, să-și declare solidaritatea cu Cipru. Nu putem permite așa ceva.
Știm două obiective. Donald Trump a vorbit, în două situații diferite, despre cele două obiective. A spus că nu permite Iranului să aibă armă nucleară și că vrea dezmembrarea completă a pericolului pe care Iranul îl reprezintă. Asta înseamnă că Iranul nu are voie nici la rachete balistice și nu are voie să ducă programul nuclear la capăt. Și avem al doilea obiectiv exprimat, la vreo două zile distanță, în care s-a vorbit de schimbarea de regim."
Schimbarea de regim în Iran, greu de realizat
Iulian Fota, fost consilier prezidențial: „Să nu uităm că începutul acestui nou val de operații a fost oportunitatea oferită israelienilor și americanilor de a lichida conducerea Iranului. Acesta a fost sensul loviturii de sâmbătă dimineață. Deci avem și schimbarea de regim angrenată și prin operații militare desfășurate de cele două state. Obiectivul minimal cred că este acesta, Iranul să nu mai fie un pericol de securitate pentru țările din zonă, în special pentru Israel, iar asta înseamnă demantelarea totală a programului nuclear și rachete balistice.
Dacă vă uitați la bombardamente, în momentul acesta, israelienii pur și simplu toacă armata iraniană, deci reduc forța militată a Iranului și capacitatea de reacție. De aceea a intrat și Hezboolah în povestea asta, pentru că Iranul e disperat. Iar dacă vom ajunge și la schimbarea de regim, asta e chestiunea mai complicată, de termen mediu, lung. Avem o necunoscută, populația Iranului care, deocamdată, nu pare să fie animată de acet transfer de autoriate de la un ayatollah la altul.
(...)
Iranul e disperat, va folosi tot ceea ce poate ca să lupte împotriva acestei coaliții. Pe de altă parte, asta arată că, în ciuda eliminării ayatollahului Khamenei, regimul este capabil, în continuare, să ia decizii, să dea ordine, să se apere, să atace ca formă de apărare. Asta arată că niciunul din acele obiective nu vor fi ușor de realizat. Față de 12 zile, cât a fost confruntarea israeliano-iraniană de anul trecut, acum vorbim de trei-patru săptămâni, după cum a spus și Trump.
Iranul a spus: avem arme pe care încă nu le-am folosit, iar dronele navale par să fie dintre ele. S-a speculat că ar fi atacat un portavion, dacă au sau nu rachete contra navă. Sunt absolut convins că își vor activa interpușii, acești proxy, pe unde mai pot și unde ei mai constituie o amenințare, cum este cazul Hezbollah. Israelul a convocat 100.000 de militari, deci asta arată că se tem de o ofensivă serioasă în nord.
Se vede că state precum Franța sau Germania s-au oferit să ajute Israelul, deci înseamnă că Israelul face față cu greu valului de atacuri cu rachete și drone. Deci semnele pe care le avem este că situația escaladează și pericolul crește prin implicarea mai multor state. Iar Iranul, în ciuda eliminării ayatollahului și a celor 40 de lideri, în continuare are o capacitate de ripostă semnificiativă, ceea ce arată că e departe de schimbare de regim.
Avem o țară de 90 de milioane, dintre care 70 de milioane sunt iranieni, o țară întinsă, care, chiar dacă este pusă în genunchi aerian și naval, terestrul va rezista și va constitui o amenințare sau o problemă. Asta este marea nedumerire pe care unul ca mine o are. Înțelegem bombardamente aeriene, distrugerea capabilităților navale aeriene, stocuri de rachete, dar faza asta se va opri la un moment dat, din simplul fapt că și Israelul, și SUA, vor ajunge să nu mai aibă stocuri de muniție. Ce facem? Care e planul B atâta timp cât regimul nu pare să cadă, populația iraniană nu pare să iasă împotriva regimului într-un număr suficient de mare, ca la noi, în decembrie? Și impasul pare că se amplifică."
Riscă războiul din Iran să distragă atenția de la cel din Ucraina?
- Până acum, 15 țări sunt implicate în războiul din Iran: SUA, Israel, Iran, Arabia Saudită, Liban, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain, Iordania, Oman, Marea Britanie, Franța, Cipru și Grecia.
În acest context, avem două războaie complexe în desfășurare, dacă facem referire și la cel din Ucraina, iar întrebările care se pun sunt dacă nu cumva atenția occidentului ar putea fi distrasă de la conflictul din apropierea granițelor României.
Iulian Fota, fost consilier prezidențial: „Nu (n.r.: nu mută atenția de la războiul din Ucraina), pentru că sunt multe conexiuni între un război și celălalt. Până la urmă, Iranul este unul din aliații principali ai rușilor și Iranul a ajutat enorm Rusia în acest conflict, mai ales în faza de început, când au furnizat sute și mii de drone.
Nu e numai confruntarea deschisă între Israel, SUA și Iran. Este o confruntare indirectă între SUA și Rusia și China. Iranul e foarte apropiat de China, furnizează petrol mult chinezilor. Aici e un capitol dintr-o carte mai amplă care înseamnă confruntare pe poziții între americani și occident. Noile puteri în ascensiune și revizioniste, cum sunt Rusia și China. Deci e o miză foarte mare, deci gradul de pericol este ridicat și, de aceea, ar fi bine ca statele să nu se grăbească să intre în conflictul acesta. În felul acesta, poate reuși să-l țină sub control.
Fac o paralelă și e prima dată când spun asta pe un post TV: secolul XX a fost secolul celor două războaie mondiale în Europa. Mă gâdeam la o analogie."
