Înainte părinții le erau alături copiilor la lecții și îi ajutau la temele de acasă. Acum, ChatGPT și alți asistenți virtuali sunt din ce în ce mai mult antrenați pentru a prelua acest rol.
Inteligența artificială este folosită tot mai des de elevi pentru teme, explicații și exerciții suplimentare, iar acest lucru schimbă modul în care părinții se implică în procesul de învățare. Alexa Stănescu, părinte, a declarat în direct pentru Euronews România că tehnologia poate fi un instrument util, însă consideră că rolul adulților rămâne esențial pentru a-i ghida pe copii și pentru a-i ajuta să folosească responsabil aceste aplicații.
Alexa Stănescu, părinte: „Mai întâi am să răspund la întrebarea <cine îi mai ajută pe copii la lecții: părinții sau ChatGPT?”>. Eu aș spune ambii, pentru că e nevoie de sprijinul părinților și e nevoie să îi ascultăm pe copii și să îi înțelegem că asta este lumea lor. Vrem, nu vrem, cât timp au acces la un telefon cu internet, ei vor face acest lucru.
Și cum m-am lăsat convinsă? Păi, m-am pus în fața faptului împlinit. Copilul meu cel mare, care este în clasa a V-a, într-o zi când făceam teme cu el, încercam să înțeleg un exercițiu la matematică pe care eu nu mai știam să-l fac, și mi-a spus: <Mama, stai așa puțin>. A făcut o poză cu telefonul, direct pe internet, și mi-a apărut rezolvarea în 20 de secunde, moment în care am fost și panicată ca părinte, dar și bucuroasă, cumva. Copilul din mine se bucura: <Ia uite ce modalități interesante au copiii ăștia să își facă temele imediat>.
Atunci mi-am dat seama că este momentul zero, momentul în care trebuie să fiu alături de el ca să folosească această tehnologie, uneori atunci când avem realmente nevoie de ea, pentru că altfel el oricum o va face”.
Reguli clare pentru utilizarea AI în procesul de învățare
Utilizarea inteligenței artificiale este însoțită de reguli clare și de supravegherea părinților. Scopul nu este înlocuirea procesului de învățare, ci folosirea tehnologiei ca instrument suplimentar pentru explicații, exerciții și verificarea cunoștințelor, subliniază Alexa Stănescu.
Alexa Stănescu, părinte: „Păi, de obicei, avem o regulă. Nu are voie, în principiu, cu telefonul sau cu laptopul atunci când face temele. Dar, când are nevoie de ajutor, poate să folosească inteligența artificială, însă mai întâi mergem către cărți, încercăm să găsim un răspuns și apoi trebuie să vină la mine, trebuie să facem împreună acest lucru, să căutăm împreună, pentru că adultul este, până la urmă, cel care știe să contextualizeze, știe să pună bine întrebarea. Așa funcționăm cel mai bine.
Eu aș spune, cumva, că facem invers. Noi nu folosim neapărat inteligența artificială ca să îi căutăm răspunsuri, ci o folosesc la diverse materii: matematică, franceză, engleză, română. Îi fac teste cu ChatGPT sau cu orice inteligență artificială. Am nevoie de un test pentru clasa a V-a din materia respectivă, din anumite lecții, la limba română, despre numeral. Și atunci vei primi niște întrebări, iar copilul oricum deja este obișnuit cu acest sistem de întrebări, el oricum asta face la școală. Răspunde la niște întrebări, de foarte multe ori gata date. Atunci, este o modalitate mult mai ușoară și mai bună pentru ei să învețe”.
Integrarea inteligenței artificiale în școli ridică mai multe întrebări decât răspunsuri
Deși inteligența artificială este văzută de mulți drept un instrument care poate transforma educația, specialiștii atrag atenția că beneficiile sale în procesul de învățare nu sunt încă pe deplin demonstrate. Integrarea AI în școli ridică întrebări legate atât de eficiență, cât și de modul în care elevii și profesorii se vor adapta la noile tehnologii.
Invitat în direct la Euronews România, Bogdan Lungu, doctorand la FSPAC, a explicat că discuția despre inteligența artificială în educație trebuie purtată pe baza datelor și a rezultatelor cercetărilor, nu doar prin prisma promisiunilor făcute de industria tehnologică. El consideră că este nevoie de o strategie clară privind rolul pe care AI îl va avea în școli și de o înțelegere a riscurilor și limitelor asociate utilizării acestei tehnologii.
Bogdan Lungu, doctorand la FSPAC: „În primul rând, aș începe prin a atrage atenția asupra unui lucru. Dacă ne uităm la toate studiile științifice legate de integrarea inteligenței artificiale la clasă, vedem că situația se complică, deoarece inteligența artificială introdusă la clasă nu duce, necesarmente, la rezultate mai bune în procesul de învățare sau la condiții intelectuale mai bune când vine vorba de elev. Așa că trebuie să avem grijă aici să nu împingem în față o narațiune care este susținută de industria de AI și să ne uităm la datele empirice concrete pe care le avem când vine vorba de inteligența artificială și procesul pedagogic.
Deci, dacă ar fi să avem o perspectivă globală asupra situației, aș spune că, în primul rând, trebuie să ne gândim în mod structurat cum vrem să vedem raportul dintre educație și AI pe viitor. Vrem să o integrăm la clasă totalmente? Vrem să avem un program național care implică profesionalizarea profesorilor în raport cu AI? Sau vrem să avem un set de elevi sau mai multe generații care sunt obișnuite cu utilizarea AI, conștientizând atât riscurile, cât și problemele din spatele utilizării acesteia?”.
ChatGPT, Claude, Gemini sau DeepSeek? Diferențele sunt mai mici decât par
Pe măsură ce inteligența artificială devine tot mai prezentă în viața de zi cu zi, apare și întrebarea legată de instrumentele care ar putea fi folosite în educație în anii următori. Bogdan Lungu spune că diferențele dintre cele mai populare modele de inteligență artificială sunt mai mici decât par la prima vedere.
Potrivit acestuia, toate se bazează pe principii similare de procesare a limbajului și au limitări comune, motiv pentru care este dificil de spus, în acest moment, care dintre ele ar fi cel mai potrivit pentru utilizarea în învățământ.
Bogdan Lungu, doctorand la FSPAC: Sunt multe modele de AI. Acum, cei mai mulți oameni sunt familiari cu numele mari, cum ar fi ChatGPT, Claude, Gemini și așa mai departe. Există și modele specific create pentru procese educaționale, dar, în mare, toate funcționează, în linii mari, cam la fel. Toate sunt niște modele predictive de limbaj care încearcă să prezică modul în care oamenii folosesc limbajul și construiesc propoziții complexe.
De aici putem deduce că, fiind modele de limbaj, în primul rând ele se joacă cu natura textuală a limbajului și acolo vedem niște limite. Generarea statistică de limbaj implică niște problemuțe. Pe de o parte, poți halucina, poți inventa conținut care nu există, poți inventa surse care nu există, poți inventa autori care nu există.
Nu contează atât de mult modelul utilizat, cât principiile tehnice care stau în spatele său și care sunt imperativele companiei respective. De aceea este foarte complicat să dăm un răspuns de tipul „acest model este mai propice, mai util pentru învățământ”, când încă nu vedem o piață atât de diferențiată.
Se încearcă inovație în domeniul respectiv pentru AI educațional, dar, momentan, piața este în mare parte dominată de câțiva actori mari, americani, și, evident, în contrapoziție, în China, DeepSeek. Dar nu vedem o diferențiere atât de mare. Inițiative micuțe există și în România, dar încă rămân relativ localizate și micuțe pe acest plan.
