În Centrul Clujului a apărut o bancă vopsită în culorile tricolorului. Astăzi, gestul este unul artistic și reprezintă una dintre temele ediției aniversare a TIFF. În urmă cu 25 de ani însă, băncile tricolore au fost folosite pentru a transmite un mesaj politic comunității maghiare.
Banca tricoloră este un simbol al naționalismului care acaparase Clujul în urmă cu 25 de ani
Banca tricoloră de pe afișul Festivalului Internațional de Film Transilvania a devenit rapid vedeta ediției de anul acesta. Dincolo de design, banca tricoloră este un simbol al naționalismului care acaparase orașul în urmă cu 25 de ani, atunci când abia se năștea TIFF-ul.
La începutul anilor 2000, băncile din centrul Clujului au încetat să mai fie doar niște simple locuri pe care oamenii stăteau și se odihneau și au devenit, prin ordinul administrației locale, niște simboluri ale naționalismului.
Pentru a transmite un mesaj comunității maghiare, administrația condusă la acea vreme de Gheorghe Funar a vopsit toate băncile și coșurile de gunoi în culorile tricolorului. Beatrice era doar un copil, dar își amintește că, spre deosebire de alții, familia ei a ales să nu ia gestul primarului în serios: „Eu am mai prins perioada asta în care toate băncile erau vopsite în culorile naționale. Îmi părea amuzant, un pic prea mult, dar nimic altceva semnificativ. În afară de faptul că era haios nostim și prea mult, nu am avut alte reacții”.
La 25 de ani de la băncile tricolore, tinerii văd un simplu obiect vopsit în culori vii
Cei mai în vârstă nu au nevoie de multe indicii pentru a-și aminti povestea infamelor bănci:
„E o bancă frumoasă, în trei culori, care ne amintește de pe vremea fostului primar Gheorghe Funar, care a împânzit piața cu aceste bănci”.
La 25 de ani de la băncile tricolore, tinerii văd un simplu obiect vopsit în culori vii. Mesajul naționalist nu îl atinge pe Vanghelis, care are părinți români și trăiește în Statele Unite. Prietenul lui, Calvin, locuiește în Sibiu:
„Ce îmi place la banca asta e că, atunci când o văd, îmi amintește de părinții mei, de când erau ei copii în comunism”.
„Lucrul acesta depinde și de mesajul pe care omul care pictează vrea să îl transmită. Poți să faci asta doar pentru amuzament, poți să transmiți patriotism. Dacă este pictată în culorile steagului țării tale, atunci poate să îți dea acest sentiment. Dacă tu locuiești aici, asta e țara ta și trebuie să muncești pentru ea”.
„TIFF-ul a rămas tot aici”
TIFF-ul încearcă totuși să le reamintească clujenilor și nu numai că extremismul era politică publică în urmă cu doar un sfert de secol și că ideile nocive nu sunt niciodată atât de departe de noi cum am fi tentați să credem.
Tudor Giurgiu, președinte TIFF: „Într-o vreme în care mișcarea suveranistă prinde tot mai mulți fani și câteodată riscăm să uităm cum arăta România și Clujul acum 25 de ani. Dacă e un lucru sigur, e că TIFF-ul a rămas tot aici, în Piața Unirii, cu personaje care sunt pe bănci tricolore, dar e un semn de stabilitate.
Oana Giurgiu, director executiv TIFF: „O amintire a unei atitudini vizavi de un naționalism exagerat. Lucrurile se întâmplă și acum, în egală măsură, și poate că aici este ironia afișului. Râdem în continuare și astăzi, dar sunt niște valori care mi se pare că sunt luate puțin în derizoriu și nu cred că ar fi în regulă să se întâmple asta. Poate că asta vrea să spună afișul. Dar afișul spune foarte multe lucruri, chiar foarte multe lucruri”.
În 2002, la prima ediție, TIFF a avut 43 de filme din 15 țări. La ediția din 2026, festivalul anunță 210 filme din 49 de țări, proiectate pe parcursul a 10 zile.
