Uniunea Europeană le recomandă gospodăriilor să fie pregătite să se descurce singure cel puțin în primele trei zile ale unei situații de criză, scrie Euronews.com.
Cetățenii ar trebui să aibă suficiente alimente, apă și medicamente, să pregătească bagaje pentru o eventuală evacuare și să stabilească din timp un plan de urgență pentru a face față dezastrelor naturale sau celor provocate de oameni.
Comisarul european pentru pregătire, gestionarea situațiilor de criză și egalitate, Hadja Lahbib, a prezentat pe 3 noiembrie noile recomandări ale Uniunii Europene privind pregătirea populației pentru situații de urgență.
Scopul acestora este ca pregătirea pentru o criză să devină parte a vieții de zi cu zi, astfel încât gospodăriile să își poată asigura nevoile de bază cel puțin în primele 72 de ore, perioadă în care serviciile de intervenție pot fi suprasolicitate.
Recomandările vizează atât păstrarea unor provizii de urgență, cât și cooperarea cu alte persoane și luarea deciziilor în condiții de stres. Ele includ și introducerea educației pentru situații de urgență în școli, precum și îmbunătățirea modului în care sunt comunicate riscurile.
„Aceste recomandări au fost elaborate împreună cu statele membre ale UE și cu țările participante la Mecanismul de protecție civilă al Uniunii. A fost un proces colaborativ, care a inclus ateliere de lucru și consultări”, a explicat Hadja Lahbib.
Inițiativa vine după o serie de atacuri cibernetice, incidente cu drone, acte de sabotaj asupra infrastructurii critice și dezastre naturale. Astfel de evenimente pot provoca întreruperi ale comunicațiilor, transportului și rețelelor energetice, paralizând comunități întregi.
De ce lansează UE aceste recomandări acum
Amenințările pot lua forme diferite și unele dintre ele sunt tot mai aproape de cetățenii europeni. Deși Comisia Europeană consideră improbabil un război de amploare, apropierea Uniunii de Ucraina reprezintă o vulnerabilitate.
Europa se confruntă cu agresiunea continuă a Rusiei împotriva Ucrainei, instabilitatea din Orientul Mijlociu și inundațiile și incendiile de vegetație provocate de schimbările climatice. În același timp, au crescut numărul actelor de sabotaj, al incursiunilor dronelor și al atacurilor cibernetice.
Comisia Europeană a adoptat Strategia Uniunii pentru pregătire în situații de criză în martie 2025, cu scopul de a trece de la gestionarea reactivă a situațiilor de urgență la o abordare preventivă. Recomandările au căpătat însă o importanță mai mare spre finalul anului 2026, după o serie de incidente hibride în mai multe țări europene.
La sfârșitul lunii octombrie, hackeri au compromis de la distanță frigidere conectate la internet din zeci de supermarketuri aflate în șapte state membre: Belgia, Luxemburg, Țările de Jos, Suedia, Finlanda, Estonia și Irlanda. Aceștia au schimbat setările sistemelor de răcire în modul de dezghețare, provocând creșterea temperaturii și compromiterea unor cantități mari de alimente.
Un atac similar, produs la începutul lunii octombrie, a vizat aproximativ 700 de supermarketuri din Franța. Autoritățile franceze au atribuit atacul unor hackeri din cadrul Corpului Gardienilor Revoluției Islamice din Iran.
Începând cu 3 noiembrie, o serie de amenințări anonime cu bombă, desfășurate pe parcursul unei săptămâni, au vizat cel puțin 20 de aeroporturi europene, peste 35 de zboruri comerciale și instituții media publice. Deși toate amenințările s-au dovedit false, acestea au provocat aterizări de urgență, escortarea unor avioane de către aeronave militare și evacuarea terminalelor din Belgia, Franța, Italia, Irlanda, Portugalia și Danemarca.
Autoritățile din Irlanda și Franța au investigat posibile ingerințe străine și au concluzionat că scopul ar fi fost epuizarea resurselor serviciilor de urgență și provocarea panicii în rândul populației.
Pe parcursul anului 2026, oficialii europeni au raportat și presupuse acte de sabotaj și incursiuni ale dronelor în apropierea unor rețele esențiale de energie și transport. În august, la aeroportul Leipzig/Halle din Germania, a fost descoperită o dronă încărcată cu explozibili.
Cum ar trebui să se pregătească europenii pentru o criză
Noile recomandări urmăresc ca gospodăriile să își poată asigura nevoile esențiale în primele trei zile, până când ajutorul de urgență poate fi mobilizat.
Printre măsurile recomandate se numără păstrarea unor rezerve suficiente de alimente, apă și bani în numerar, dar și dobândirea unor abilități practice, precum prepararea hranei fără electricitate și acordarea primului ajutor.
Gospodăriile ar trebui să aibă și planuri de urgență, precum și bagaje pregătite pentru o eventuală evacuare. Acestea ar trebui să conțină documente importante și medicamente, astfel încât să poată fi luate rapid în cazul în care oamenii sunt nevoiți să își părăsească locuințele.
Obiectivul nu este crearea unui singur kit de urgență valabil pentru toate țările europene, ci sprijinirea guvernelor naționale pentru a oferi populației recomandări clare privind pregătirea în fața situațiilor de criză.
„Nu există un kit de urgență universal. Fiecare persoană ar trebui să își adapteze proviziile la propriile nevoi, la mediul în care trăiește și la caracteristicile geografice ale zonei. Fiecare trebuie să dea dovadă de bun-simț și discernământ atunci când decide ce să includă”, a declarat Hadja Lahbib.
Recomandările încurajează și autoritățile naționale să realizeze periodic sondaje pentru a evalua dacă populația înțelege riscurile, a luat măsuri concrete și își poate asigura nevoile de bază.
Educația pentru siguranță ar trebui introdusă încă din învățământul preșcolar și primar. Copiii ar urma să învețe să recunoască pericolele, să respecte avertizările autorităților, să apeleze numărul 112 și să acorde primul ajutor de bază.
Aceste informații pot fi transmise prin activități obișnuite, jocuri și rutine, fără a crea teamă sau anxietate și fără a pune presiune suplimentară asupra școlilor.
Pregătirea trebuie să fie accesibilă tuturor, inclusiv persoanelor cu dizabilități. Planurile de evacuare, transportul și adăposturile trebuie să țină cont de nevoile acestora, iar persoanele cu dizabilități trebuie implicate în planificarea măsurilor de urgență.
Autoritățile trebuie, de asemenea, să comunice riscurile într-un mod clar și ușor de înțeles, astfel încât cetățenii să primească informații corecte, accesibile și la timp, înainte, în timpul și după o situație de criză. Comunicarea ar trebui să combată dezinformarea și să ofere indicații concrete despre ce trebuie făcut.
De ce sunt importante primele 72 de ore
Primele trei zile după izbucnirea unei crize sau producerea unui dezastru sunt esențiale.
„72 de ore reprezintă, aproximativ, timpul de care autoritățile au nevoie pentru a evalua pagubele, a mobiliza resursele și a ajunge la persoanele care nu se pot ajuta singure. După a treia zi, oamenii ar trebui să se aștepte ca sprijinul organizat să devină disponibil”, a explicat Ieva Birka, cercetătoare principală la Universitatea din Letonia și coordonatoare a Barometrului baltic privind pregătirea individuală pentru situații de criză.
Acest interval de timp se bazează pe raportul „Better Together”, publicat în 2024 de Sauli Niinistö, fostul președinte al Finlandei, care recomandă comunităților să fie capabile să se descurce singure în diferite situații de urgență.
În primele 72 de ore, serviciile de intervenție sunt supuse celei mai mari presiuni. Acestea trebuie să caute supraviețuitori în clădirile prăbușite și să restabilească rețelele de comunicații și alimentarea cu energie.
Capacitatea populației de a se descurca temporar fără ajutor poate reduce presiunea asupra echipelor de intervenție și le permite să acorde prioritate victimelor și persoanelor aflate în cel mai mare pericol.
Totuși, pregătirea gospodăriilor nu poate înlocui intervenția profesioniștilor. „Nicio măsură de pregătire la nivelul gospodăriei nu poate înlocui operațiunile de salvare, stingerea incendiilor sau îngrijirea persoanelor cu traumatisme”, a explicat Ieva Birka.
Intervalul de 72 de ore trebuie privit ca un reper orientativ, deoarece presiunea asupra serviciilor de urgență diferă în funcție de tipul crizei. În cazul unei inundații sau al unei furtuni, cererea de intervenție este foarte mare la început, în timpul operațiunilor de salvare și evacuare, după care se mută treptat către etapa de recuperare. În cazul unui atac cibernetic asupra infrastructurii critice, presiunea poate crește treptat și se poate menține o perioadă îndelungată.
Recomandările europene încurajează populația să fie pregătită și pentru perioade mai lungi.
„72 de ore reprezintă un minim, nu o limită maximă. În cazul unei pene de curent prelungite, al unei campanii hibride sau al unui război, ziua a patra poate arăta la fel ca prima”, a declarat cercetătoarea.
Atacurile armate sunt situațiile de criză care pot necesita cel mai mult timp de autonomie, deoarece infrastructura este vizată în mod deliberat, întreruperile pot dura, iar accesul echipelor de intervenție poate fi blocat.
Atacurile cibernetice necesită, la rândul lor, o pregătire pe termen lung, deoarece defecțiunile se pot propaga de la un sistem la altul, iar momentul în care serviciile vor fi restabilite este greu de anticipat. În schimb, dezastrele naturale din Europa au, de regulă, un caracter local, ceea ce permite intervenția unor echipe din regiunile neafectate.
Recomandările UE nu sunt obligatorii. Fiecare stat decide cum le aplică
Recomandările europene privind pregătirea populației pentru situații de criză nu au caracter obligatoriu. Aplicarea lor depinde în mare măsură de guvernele naționale, ceea ce poate duce la diferențe între statele membre.
„Uniunea Europeană nu poate garanta că cetățenii sunt pregătiți în mod egal. Aceasta este responsabilitatea fiecărui stat membru”, a declarat Hadja Lahbib pentru Euronews.
Comisarul european a adăugat că recomandările pot ajuta țările să își apropie practicile, prin schimb de informații, sfaturi concrete și liste de verificare care să identifice domeniile în care pregătirea trebuie îmbunătățită.
Finlanda, Suedia, Danemarca, Estonia, Letonia și Lituania au deja sisteme bine dezvoltate. Finlanda are programul „72 tuntia” – 72 de ore –, care a contribuit la elaborarea recomandărilor europene. Suedia distribuie broșuri privind situațiile de criză tuturor gospodăriilor, în timp ce Estonia recomandă cetățenilor să fie pregătiți să se descurce până la o săptămână fără ajutor din exterior.
Germania, Polonia, Cehia și România au intensificat, de asemenea, măsurile de pregătire, inclusiv pe fondul apropierii de războiul din Ucraina. Germania recomandă păstrarea unor provizii pentru zece zile, în timp ce celelalte trei țări au introdus programe de pregătire pentru o perioadă de 72 de ore.
Hadja Lahbib a precizat că recomandările au fost elaborate în consultare cu statele membre, care au putut să își împărtășească experiența și să învețe unele de la altele.
În schimb, țări precum Belgia și Franța, alături de alte state din vestul și sudul Europei, sunt mai puțin pregătite. Potrivit Centrului pentru Studii de Politici Europene (CEPS), nivelul de pregătire a populației este mai scăzut în aceste regiuni.
Un alt obstacol este costul proviziilor. Nu toate gospodăriile își permit să cumpere și să păstreze rezerve pentru situații de urgență, ceea ce poate expune comunitățile cu venituri mici unor riscuri mai mari.
„Pregătirea nu trebuie să fie costisitoare. Măsurile simple pot face o diferență reală”, a declarat Hadja Lahbib, menționând planurile de urgență pentru familie și proviziile esențiale, precum alimentele, apa, medicamentele și o lanternă.
Pregătirea populației este o problemă europeană, deoarece statele membre împart rețele de electricitate, infrastructuri de transport și lanțuri de aprovizionare interconectate. Diferențele dintre nivelurile de pregătire pot crea vulnerabilități transfrontaliere și pot pune presiune asupra Mecanismului de protecție civilă al UE, dacă penele de curent, atacurile cibernetice sau fenomenele meteo extreme afectează simultan mai multe țări.
Serviciile de urgență pot ajunge să fie copleșite și să apeleze la rezervele comune europene, precum rescEU. De asemenea, cumpărăturile în panică din țările nepregătite pot provoca penurii care să se extindă și în statele vecine.
Țările insuficient pregătite pot deveni și puncte vulnerabile în strategia europeană de securitate, pe care adversarii le-ar putea exploata pentru a amplifica efectele unor atacuri.
Pregătirea începe în comunitate, nu doar în locuință
Pregătirea pentru situații de criză nu depinde doar de guverne și de serviciile de intervenție, ci și de capacitatea cetățenilor de a se sprijini reciproc.
„Pregătirea nu înseamnă doar ceea ce ai în casă. Abilitățile practice, experiența anterioară, relațiile sociale puternice și sprijinul din interiorul comunităților pot face o diferență reală”, a declarat Hadja Lahbib.
Comisarul european a subliniat că aceste măsuri nu urmăresc să înlocuiască responsabilitatea autorităților, ci să dezvolte o cultură a solidarității și a responsabilității comune.
„Nu este vorba despre înlocuirea rolului autorităților. Este vorba despre construirea unei culturi a comunității și a responsabilității împărtășite: suntem cu toții împreună în această situație și fiecare dintre noi are un rol în a se ajuta pe sine și pe ceilalți, în măsura posibilităților, atunci când apare o criză.”
