1 Mai își începe istoria în 1866, ca o luptă pentru obținerea drepturilor muncitorilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în lume, apăruse proletariatul urban. Oamenii munceau în fabrici, în boomul industrial, iar proletariatul devenise o forță. Condițiile de muncă din fabrici, mine și ferme erau însă epuizante - 10, 16 ore pe zi, uneori, șapte zile pe săptămână. Până când au început manifestațiile. S-au transformat în lupte de stradă. Revolta a izbucnit la Chicago, când 90 de mii de oameni au cerut reducerea normei de lucru.
De unde a început totul
La 1 Mai 1886, sute de mii de oameni au protestat pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. În zona Haymarket din Chicago, manifestația cu 90 de mii de oameni a escaladat, iar poliția a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morți și răniți. Trei ani mai târziu, un congres internațional al socialiștilor organizat la Paris a decis ca 1 mai să fie declarată în toată lumea Ziua Muncii.
Sursa foto: Historical Society of Forest Park
Propaganda comuniștilor și a naziștilor
Mișcare a fost îmbrățișată, ulterior și de comuniști. Iar, pentru a se dezice de aceștia, americanii au decis să sărbătorească Ziua Muncii în prima zi din septembrie. De la începutul secolului 20, 1 Mai a devenit sărbătoare comemorativă și zi liberă pentru lucrători. Naziștii aveau să transforme ziua de 1 Mai într-o sărbătoare propagandistică. Susțineau că ar fi trebuit să devină moment de bucurie al întregii națiuni, nu doar al muncitorilor. Profesorul universitar Adrian Cioroianu a explicat, pentru Euronews, cum și-au atribuit naziștii această zi.
Sursa foto: AP
“Hitler n-a mai tolerat mișcările comuniste, manipularea comunistă a muncitorilor și a încercat să îi înroleze pe muncitori sub propriul lui steag. În privința zilei de 1 Mai, ca atare, atât fascismul, cât și nazismul au avut o relație ambiguă. Lor le-ar fi plăcut să folosească ziua de 1 Mai, dar să o folosească în propriul lor scop și erau deranjați atunci când vedeau, la celălalt pol, în Uniunea Sovietică, liderii de acolo care spuneau: <Nu! 1 Mai este ziua muncitorilor comuniști!>. Din acest punct de vedere, e o confruntare care marchează mijlocului secolului XX, între cele două războaie mondiale, și mai ales izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, care e născut, practic, din această competiție între două forme de totalitarism,” a explicat prof univ. Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale a României.
Primii muncitori, în sens modern, din România
În România, La sfârștiul secolului al XIX-lea, apar primii industriași și, odată cu ei, și petrecerile câmpenești de 1 mai, povestește profesorul universitar Adrian Cioroianu.
“Ce este de notat în cazul nostru este aspectul, pe de o parte pozitiv al faptului că, deși România rămânea o țară preponderent agrară, la sfârșitul secolului XIX apar germenii unei pături, viitorii burghezi, de industriași, de comercianți, de oameni care investesc bani și, dacă ai bani cauți să investești în lucruri care să îți aducă profit. Din acest punct de vedere, industria română, inițiată, în principal sau mai ales la început, de antreprenori veniți din afară, dra și unii români care încep să investească în prelucrarea produselor, nu numai în vânzarea produselor ca atare. Toți aceștia au nevoie de muncitori și apare și la noi idea de muncitor. Dar la noi era oricum un adjective: <un om muncitor>, <un om harnic>. Nu, muncitorul în sens de proletar, de om care muncește ca să își câștige pâinea. Își câștigă pâinea într-un atelier sau într-o fabrică mai mica, mai mare. Această mișcare capătă și brațul ei politic. La sfârșitul secolului XIX apare primul partid în sens de stânga de la noi. Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România se va chema el într-un final, pe la 1893. Acest partid pleacă de la marxism, dar nu avea să ajungă niciodată la ideea comunistă. Mai bine spus, o ramură a socialiștilor români mai târziu, în 1921, se va desprinde din Partidul Socialist și va înființa Partidul Comunist,” a explicat prof univ. Adrian Cioroianu, directorul Bibliotecii Naționale a României.
De la petreceri câmpenești, la 1 mai muncitoresc
Stânga românească de la acea vreme aduce în prim-plan ideea reformelor sociale, a respectului față de muncitori. Sărbătorile câmpenești, ca manifestare a socialismului românesc din jurul anului 1890, au fost permise de Regele Carol I și de Constituția României de la 1886, considerată una dintre cele mai liberale din Europa.
În 1945, după intrarea trupelor sovietice în România, de 1 Mai au fost organizate ample demonstrații - ale oamenilor muncii. Au început și defilările cu sportivi, muncitori, cu gărzile patriotice. În comunism, adunările cu mii și mii de oameni erau menite să omagieze cuplul Ceaușescu.
Sursa foto: Agerpres
După Revoluția din 1989, ziua de 1 Mai este sărbătorită. ieșiri la iarbă verde, concerte și festivaluri. La peste 100 de ani după ce au câștigat dreptul de a lucra doar 8 ore pe zi, europenii discută despre săptămâna de lucru de 4 zile. Astăzi, 1 mai e zi de vacanță. De petrecere. Și de mâncat mici.
Sursa foto: Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei
