Merg în clădiri sau structuri abandonate, escaladează coșuri de fum sau explorează case vechi, fac fotografii și filmulețe, iar apoi le postează pe internet sau le țin în arhiva personală. Este o parte din activitatea exploratorilor urbani. Cunoscut drept Urbex, fenomenul nu este unul nou, dar ia amploare acum și la noi grație rețelelor sociale. Este un trend periculos însă, chiar cei care îl practică avertizează asupra riscurilor. La fel și Ministerul de Interne, care a transmis o atenționare către părinți.
Cine sunt exploratorii urbani
Otilia Bercaru face parte din grupul celor care se recomandă cu mândrie drept „exploratori urbani”. Deja de ani buni, vizitează clădiri și structuri - cele mai multe dintre ele abandonate.
Printre obiectivele pe care le-a bifat se numără case vechi, platforme industriale, centrale termice sau cinematografe. A intrat inclusiv în ceea ce trebuia să fie Casa Radio.
În timpul vizitelor, face fotografii și filmulețe pe care le publică pe internet. Acolo, își spune „fata cu motan” - pentru că își ia cu ea în unele expediții și pisica.
„Tot ceea ce facem e un risc asumat. Nu intrăm fără să fi documentat locațiile înainte, fără să avem niște conexiuni cu oamenii mai experimentați în zona asta. (...) E bine să pui și răul în față, chiar dacă nu îți dorești”, spune Otilia Bercaru, explorator urban.
Care sunt pericolele Urbex
Iar riscurile despre care Otilia vorbește nu sunt puține.
„Pericolele sunt peste tot. Nu doar în locuri pe care le explorăm noi, pericolele sunt inclusiv în casă, dacă e să o luăm la firul ierbii. (...) Dar vis-a-vis de partea asta de Urbex, pericolele în primul rând accidentările, mai mult sau mai puțin grave, la modul poate să îți cadă ceva în cap, poate să se rupă podeaua cu tine, poți să cazi de pe o scară sau nu știu mai poți să dai de oameni fără adăpost, care sunt foarte agresivi, unii dintre ei”, spune Otilia Bercaru.
Exploratorii se pot răni și în resturile rămase în clădirile abandonate.
„Te poți zgâria în diverse corpuri, rămase, nu știu resturi, fiare ruginite, așchii de lemn. Motiv pentru care recomand mănuși. Un guler, o mască…”, mai spune exploratoarea.
Urbex, o activitate „la limita legii”
Un risc îl reprezintă și problemele cu legea.
„Trebuie să cunoști un pic de legislație, pentru că Urbex-ul, ca activitate, ca sport - să zic așa, e un pic la limita legii. Pentru că odată ce ai intrat pe o proprietate, chiar dacă ea e aparent a nimănui, odată ce are un lacăt, are o yală, are un lanț, pus pe poartă, un zăvor, o chestie de genul ăsta - e a cuiva”, spune Otilia Bercaru.
„Aici intervine teama aia: «Bă, mă prinde sau nu mă prinde? Apare cineva sau nu apare?». De cele mai multe ori nu apare acel cineva dar avem probleme cu locatarii din zonele adiacente”, adaugă aceasta.
Ministerul de Interne îi avertizează pe părinți
La nivel internațional, printre obiectivele preferate de exploratorii urbani nu se numără doar clădirile abandonate, ci și canalele tehnice, tunelurile, buncărele sau structurile militare scoase din uz.
De-a lungul timpului, unii dintre ei și-au pierdut viața, cel mai adesea ca urmare a unor căderi de la înălțime. La noi, Ministerul Afacerilor Interne a emis un avertisment către părinți privind pericolele pe care le presupune acest sport.
„Ești părinte de adolescent? Atunci e posibil să fi auzit deja de Urbex. Și dacă te întrebi ce mai înseamnă și cuvântul ăsta, îți explicăm noi. (...) Doar că, dincolo de ce vedem în clipurile de pe internet, aceste locuri pot ascunde scări instabile, geamuri sparte, gropi sau alte pericole”, se arată în mesajul MAI.
Trendul nu este însă deloc unul nou. Site-urile de specialitate leagă începutul fenomenului de exploratorii anilor 1800, care se aventurau în catacombele Parisului.
Aceleași surse spun că fenomenul a prins însă o definiție mai clară la începutul secolului XX și o amploare globală la începutul mileniului trei.
