„Ce-i mai rece și mai rece decât.. apa rece? Apa caldă, desigur”. Este gluma de pe vremea comunismului la care, deja de ani buni, bucureștenilor nu le mai vine să râdă.
Echivalentul unei piscine olimpice, plină cu apă caldă, se scurgea, la începutul acestui an, în fiecare oră, în subteranul Capitalei. De-a lungul anilor, s-au făcut investiții în rețeaua lungă de o mie de kilometri de sub București.
Totuși, problemele continuă: oamenii stau zile, săptămâni sau chiar luni fără apă caldă și căldură. Urmăriți primul material dintr-o serie specială, menită să aducă în prim-plan problemele Capitalei țării.
Aceasta e temperatura de intrare în bloc: 19 grade la energie termică, 21 de grade la apă caldă de consum. Cu alte cuvinte, suficient cât să nu înghețe țevile. Cele două aparate din imagini se găsesc în aproape fiecare subsol de bloc din București. Ele măsoară exact câtă apă caldă și căldură primesc locatarii. Tot ele confirmă și ceea ce adesea știm deja: că apa caldă… vine rece.
Aproape 1000 de kilometri de conducte magistrale trec pe sub Capitală. Le numim magistrale pentru că au diametrul mare și alimentează cu agent termic cartiere întregi. Sunt vechi, au între 40 și 60 de ani, iar în momentul în care cedează, zeci sau sute de blocuri rămân fără apă caldă și căldură.
Cristina Botnari este președintele unei asociații de proprietari din sectorul 3. Povestește că jumătate dintre locatarii din blocul ei au renunțat să mai aștepte apa caldă și și-au instalat centrale termice.
„Ca în socialismul multilateral dezvoltat. Dau drumu, o lasă o săptămână și fără preaviz ne pomenim duminică noapte cu hârtiuță pe anunț.. la intrarea în bloc… că iarăși cinci zile se oprește apa caldă și căldură.”, a spus aceasta.
„Aici s-au întâmplat multiple avarii. Am încercat să o peticim, nu se poate și atunci s-a luat decizia înlocuirii de conductă. Se înlocuiesc aproximativ o sută de metri de conductă. Aproximativ 120 de blocuri nu au apă caldă. Are peste 40 de ani această conductă. Plină de rugină, plină de găuri, adică apa nu prea mai stătea în țeavă. La momentul ăsta undeva la 40% din rețeaua de termoficare este înlocuită. Dintr-o mie de kilometri, aproximativ 40%”, a adăugat Adela Ciudoescu, director termoenergetic, Termoenergetica.
Prin ceilalți 600 de kilometri de țevi ruginite ar trebui să treacă apa caldă produsă de cele 7 termocentrale din jurul Bucureștiului. Patru dintre ele sunt operate de ELCEN, o companie de stat, controlată aproape exclusiv de Ministerul Energiei.
Conform ELCEN, în septembrie 2016, inginerii erau nevoiți să adauge cam 800 de tone de apă rece pe oră pentru a compensa pierderile din rețea. Până în aceeași luna din 2020, cantitatea aproape că se triplase. Iar în luna februarie a acestui an, ELCEN spunea că rețeaua Termoenergetica pierdea pe drum 2400 de tone de apă. Adică o piscină olimpică de apă caldă, irosită în subteranul orașului, în fiecare oră.
În fața Parlamentului, țevile noi așteaptă stivuite pe trotuar să fie coborâte în subteran. Aici, șoseaua este lată iar șoferii au pe unde trece. În schimb, la doar 1 kilometru distanță, pe șoseaua Panduri, lucrările dau circulația peste cap.
Timidă s-a dovedit de-a lungul anilor și forța de muncă. Media de vârstă în companie este de peste 50 de ani, specialiștii se găsesc greu și pleacă repede, în special din cauza condițiilor foarte grele de muncă.
După decenii în care termoficarea din București a fost ignorată și subfinanțată, niciun primar sau oficial nu și-a asumat un termen pentru ziua în care se va putea spune că rețeaua a fost, oficial, reabilitată. Rămânem, și de această dată, cu promisiunea că iarna viitoare va fi… mai puțin rău.
