Biroul Reprezentantului pentru Comerț al Statelor Unite a publicat săptămâna trecută pe platforma X o listă de furnizori europeni de servicii care ar putea fi sancționați dacă Uniunea Europeană continuă să aplice măsuri considerate discriminatorii împotriva companiilor americane din domeniul tehnologiei, scrie Euronews.com.
În mesaj se arată că SUA ar putea introduce taxe și alte restricții asupra serviciilor străine dacă Uniunea Europeană și statele membre „insistă să continue să restricționeze, să limiteze și să descurajeze competitivitatea furnizorilor americani de servicii prin mijloace discriminatorii”.
De ce nu ajunge mesajul american la europeni?
Nemulțumirea Statelor Unite este de înțeles, având în vedere că SUA înregistrează în prezent un excedent comercial de peste 148 de miliarde de euro în relația cu UE în sectorul serviciilor (incluzând taxe pentru proprietate intelectuală, servicii profesionale, științifice și tehnice, precum și servicii de telecomunicații, IT și informaționale).
În plus, cadrul de reglementare european – atât cel existent, cât și cel aflat în pregătire – riscă să îngreuneze semnificativ activitatea companiilor americane de tehnologie pe piața europeană.
Cu toate acestea, punctul de vedere american și argumentele recente sunt primite cu foarte puțină deschidere în Uniunea Europeană. În unele cazuri, reacția este chiar negativă, alimentând discursurile anti-americane, reducând la tăcere vocile moderate și slăbind tabăra transatlantică.
În primul rând, asocierea politicilor de reglementare ale UE în domeniul tehnologiei cu mesaje geopolitice și utilizarea unui limbaj dur la adresa Uniunii, așa cum s-a văzut în postările recente ale lui Elon Musk, pot radicaliza chiar și europenii moderați, inclusiv pe cei care sunt critici față de suprarreglementare. Acest tip de discurs este adesea perceput drept o amenințare geopolitică. Atunci când un oficial rus precum Dmitri Medvedev rezonează cu opiniile unui CEO american din tehnologie, imaginea rezultată este, cel puțin, problematică.
În al doilea rând, amenințările SUA privind măsuri de retorsiune împotriva companiilor europene din tehnologie pot încuraja forțele politice care cer acțiuni mai dure împotriva firmelor americane, inclusiv amenzi, divestiri sau noi taxe. Agenda Comisiei Europene pentru perioada 2025–2029 include numeroase inițiative aflate în pregătire, iar acestea pot fi echilibrate eficient doar de actori percepuți drept liberali sau conservatori clasici.
În al treilea rând, mesajele politice americane sunt adesea adaptate publicului intern și sunt percepute în Europa ca fiind inexacte. De exemplu, amenda de 120 de milioane de euro aplicată recent platformei X a fost prezentată de numeroase voci americane drept un atac la libertatea de exprimare, deși sancțiunea nu are legătură cu acest drept.
Compania a fost amendată pentru „sistemul înșelător al bifelor albastre, lipsa unui registru adecvat al publicității și restricționarea accesului cercetătorilor la date”. Suprarreglementare frustrantă? Cu siguranță. O problemă de libertate a exprimării? Puțin probabil.
Mesajele simple și puternice sunt ușor de înțeles, dar pentru a avea impact în Europa ele trebuie să fie mai precise și clar ancorate în fondul problemei.
În al patrulea rând, prin accentuarea sistemului de reglementare european și a așa-numitului „efect Bruxelles”, americanii pot stimula, fără intenție, alte regiuni ale lumii să folosească acest model drept instrument de presiune asupra SUA.
Se face „tema” după acordul comercial UE–SUA?
Situația părea să se îmbunătățească în august 2025, când SUA și UE au semnat un acord comercial. Articolul 8 prevede angajamentul ambelor părți de a „reduce sau elimina barierele netarifare”, iar articolul 17 stabilește o cooperare pentru combaterea „barierelor digitale nejustificate”.
Întrebarea este dacă această muncă post-acord este realizată în mod real. Din păcate, pare mai degrabă o întrebare retorică.
Statele Unite ar trebui să se concentreze nu doar pe reglementările deja existente – Digital Markets Act (DMA), Digital Services Act (DSA) și AI Act – ci și pe riscurile din agenda viitoare, precum Digital Fairness Act, care ar putea remodela profund piața publicității personalizate.
Experiența cu DSA, DMA și AI Act arată că, odată adoptate, reglementările nu mai pot fi anulate. Prin urmare, acțiunea trebuie să aibă loc la timp.
Ce companii europene sunt vizate?
Printre companiile europene menționate se numără Accenture (Irlanda), Amadeus (Spania), SAP, Siemens și DHL (Germania), Capgemini, Mistral AI și Publicis (Franța), precum și Spotify (Suedia).
De ce aceste companii au fost vizate și nu altele rămâne neclar. Unele dintre ele au parteneriate solide cu firme americane de tehnologie, iar altele au fost chiar aliniate poziției SUA împotriva suprarreglementării europene.
De exemplu, în iulie, CEO-ul SAP, Christian Klein, a declarat că Europa nu ar trebui să concureze direct cu SUA, ci să se concentreze pe punctele sale forte și pe nișe: „Nu aș concura cu companiile care au făcut o treabă excelentă, precum cele din Statele Unite sau China. Cursa AI nu este decisă la nivelul software-ului. Există o cerere uriașă”.
Mistral AI a fost, la rândul său, una dintre cele mai vocale companii critice în dezbaterea privind AI Act din Parlamentul European.
Siemens, împreună cu SAP, a cerut revizuirea AI Act încă din luna iulie.
Suprarreglementarea afectează și Europa
Prezentarea reglementărilor UE din domeniul tehnologiei drept o problemă exclusiv americană este greșită și contraproductivă. Suprarreglementarea afectează serios și companiile europene și competitivitatea acestora.
Mario Draghi a afirmat că Regulamentul General privind Protecția Datelor (GDPR) face ca datele să fie cu 20% mai scumpe pentru antreprenorii europeni comparativ cu cei americani.
Regulile UE destinate platformelor online foarte mari (VLOP), precum DSA și DMA, vor deveni în curând o problemă și pentru numeroase companii europene de tehnologie, inclusiv pentru unicorni. Pe măsură ce cresc, acestea vor fi supuse acelorași rigori ca firmele americane.
Uniunea Europeană începe totuși să se miște în direcția corectă prin inițiativa de „simplificare” cunoscută drept Digital Omnibus, care urmărește eficientizarea regulilor privind datele, AI Act și alte reglementări.
Pentru mulți europeni, simplificarea cadrului de reglementare în domeniul tehnologiei – și reducerea reglementării în general – este esențială pentru competitivitatea Europei, iar această viziune este în acord cu poziția susținută de mult timp de Statele Unite.
