Ion Iliescu a murit pe 5 august 2025, la vârsta de 95 de ani. El a fost primul președinte al României ales prin alegeri libere. Cu toate acestea, asupra sa planează o mulțime de controverse, iar unele dintre ele se referă chiar la ceea ce era el de fapt. Istoricii vorbesc despre faptul că Iliescu a fost de fapt un bolșevic, un neo-comunist, însă tot istoricii spun că România nu avea nevoie de așa ceva la acea vreme.
În studioul Euronews, istoricul Stejărel Olaru a explicat ce a însemnat acea perioadă de tranziție a României, după perioada comunismului. Iar întrebarea care s-a tot pus este: cum ar fi arătat istoria țării dacă în locul lui Iliescu era altcineva?
Stejărel Olaru: „Nu am fi avut o tranziție atât de dureroasă și lungă”
Stejărel Olaru, istoric și scriitor: „Intrăm pe contrafactual, e periculos, istoricii nu fac asta, dar haideți să ne jucăm. Istoria ar fi putut fi altfel dacă nu ar fi fost acest personaj, dacă nu ar fi fost cel care a preluat puterea în 1989. De fapt, dacă Uniunea Sovietică nu ar fi reușit să-și impună oamenii pe care dorea în momentul în care s-a luat decizia demiterii lui Nicolae Ceaușescu.
Dacă nu ar fi fost Ion Iliescu, ce cred eu că s-ar fi întâmplat? În primul rând, nu am fi avut o tranziție atât de dureroasă și lungă. Tranziția, în România, cred că a durat mai mult de un deceniu. Ce înseamnă tranziție? În momentul în care o societate face trecerea de la totalitarism la democrație, își construiește niște instituții politice care, în momentul în care funcționează, practic, democrația există și ea.
Or nu numai că nu s-a întâmplat acest lucru în primele două mandate ale lui Ion Iliescu - când spun două mandate, spun 1990-1992 și 1992-1995, pentru că Iliescu a încălcat Constituția și a fost președinte de trei ori - nu numai că nu a construit aceste instituții democratice, politice, care să ducă societatea românească către democrație, dar în acei ani, cel puțin 1992-1996, a fost un haos total, haos politic, haos economic, tensiuni, conflicte în societate, nu a evoluat nimic."
Arc peste timp - a fost mai bine în comunism sau după?
Discuția este mai amplă, iar problema care se pune este dacă un neo-comunist a adus sau nu beneficiile scontate României, în comparație cu alte state foste comuniste din acea perioadă. Iar comparația directă este cea cu Polonia.
Stejărel Olaru, istoric și scriitor: „Veneam după 45 de ani de comunism, timp în care propaganda comunistă ne-a spălat creierele. Noi nu mai funcționam ca oameni liberi în decembrie 1989, a trebuit să învățăm această libertate pas cu pas.
Dincolo de acest fapt, care este esențial, vă dau niște cifre: PIB-ul României, în 1989, era la vreo 400 de milioane de dolari, cam 1.300 de dolari pe cap de locuitor. Astăzi e peste 17.000 de euro, apropo de discuția dacă am evoluat sau nu într-o direcție bună. În acești ani de tranziție, Ungaria și-a dublat PIB-ul în zece ani, din 1990 până în 2000, Polonia a crescut de 150 de ori. România a mers pe minus 20%. Abia în 2004 am reușit să ajungem la PIB-ul din 1989.
Cred că sunt niște cifre foarte relevante, care ne arată ce s-a întâmplat cu statul român, nu doar cu societatea în acea perioadă a tranziției, când - vorba lui Iliescu - a apărut capitalismul de cumetrie, când noi am plecat la drum dintr-o poziție care ne avantaja, pentru că Ceaușescu lăsase o țară fără datorii, avea obsesia de a plăti datoriile externe ale României - ceea ce era un lucru bun atunci, în acel context - cred că erau vreo 3 miliarde de dolari în vistierie. Nu mai zic de resursele pe care le aveam, care erau depozitate pentru a fi vândute în anii următori.
Noi ce facem? Cheltuim acești bani, nu privatizăm, iar dacă privatizăm, o facem în mod stupid, prin celebra metodă Mebo, care nu a avut niciun efect benefic, sau le dăm pe un preț de nimic celor care erau mufați la decidentul politic, la Ion Iliescu. Deci lucrurile nu evoluează, ci involuează.
Or toate acestea trebuie să le punem pe seama lui Ion Iliescu. Situația nu e roz nici după ce Iliescu pierde alegerile în 1996, pentru că intervine criza economică, etc. Dar România, cumva, în perioada 1996-2000, construiește un drum. Astăzi, noi spunem că Iliescu, când era președinte, în 2004, și Adrian Năstase era prim-ministru, am intrat în NATO. Dar demersurile le-am început în a doua jumătate a anilor 90, cu Emil Constantinescu. Atunci s-au cules roadele, în 2004. Ne aducem aminte ce eforturi spectaculoase s-au făcut în 1997, 1998.
Ce a spus Iliescu în studiourile televiziunii? Că Ceaușescu este vinovat pentru că a întinat valorile comunismului. De aici plecăm, de la această credință a lui Iliescu, care era un bolșevic, un politruc care crescuse și se formase ca om politic în teribilii ani 1950, care mai târziu este cumva marginalizat.
Dar noi aveam nevoie de altcineva în 1990, nu aveam nevoie de un neo-comunist sau de un fost bolșevic sau de un social-democrat. Noi aveam nevoie, probabil, de un politician care simțise și trăise în occident. Nu știu dacă eram pregătiți, sincer. Iar scorul pe care Iliescu l-a obținut în alegeri ne-a dezamăgit atunci, 86%, la o prezență la vot care nu a mai fost atinsă niciodată.
M-aș fi simțit confortabil atunci cu un președinte ca Ion Rațiu, care înțelegea democrația, înțelegea economia de piață, avea contacte și relații temeinice cu multe cancelarii occidentale. Nici acest lucru nu se spune sau se uită prea ușor. Noi, în 1991, am semnat tratat cu Uniunea Sovietică, cu câteva luni înainte să se prăbușească Uniunea Sovietică, în care scriam că politica externă și de securitate a României se face după ce ne consultăm cu Moscova. Noroc că Parlamentul României nu a ratificat acest tratat. Deci despre ce vorbim?"
Secretele lui Ion Iliescu stau în mâinile lui Ionuț Moșteanu și Nicușor Dan
Ion Iliescu a luat cu el și anumite secrete, pe care societatea încearcă să le afle de 35 de ani. Iar aceste secrete ar putea fi aflate cu ajutorul a doi oameni actuali de stat: ministrul Apărării și președintele Nicușor Dan.
Stejărel Olaru, istoric: „Hotărât, rămâne biografia lui Ion Iliescu cu multe pagini albe și gri. Pentru că nu o cunoaștem cu adevărat. Există două biografii aici: biografia lui oficială, pe care și-a prezentat-o și există biografia ascunsă, despre care a evitat să vorbească sau, ori de câte ori au apărut informații, le-a contrazis vehement.
Nu știm aproape nimic despre anii 50 petrecuți la Moscova. În anii 90, era o presă serioasă, jurnaliștii erau dedicați. În acei ani s-a scris că Iliescu ar fi fost recrutat de KGB în timp ce studia la Moscova, la Institutul Energetic. Nu știm nimic despre acest lucru, nici nu avem cum să aflăm, decât dacă, la un moment dat, vom avea acces la acele dosare din arhiva securității în care figurează numele lui Iliescu ca persoană urmărită, ca și colaborator sau apropiat al serviciilor sovietice.
Mă bucură poziția președintelui USR, Dominic Fritz, dar pe de altă parte, de la cuvinte la fapte, în cazul dânsului, este doar un pas. Adică un membru al USR e ministru al Apărării (n.r.: Ionuț Moșteanu) și poate foarte ușor să dea ordin să identifice în arhivele militare ce dosare sunt din arhiva securității - pentru că știți că, în decembrie 1989 și ianuarie-februarie 1990, Armata a luat arhiva securității - ce dosare au mai rămas din arhiva securității și mă refer aici la celebra unitate UM110 contraspionaj țări socialiste, unitate a securității care urmărea cetățeni români suspectați că sunt colaboratori ai serviciilor de informații sovietice, printre care și Iliescu. Și dacă dă ordin să le declasifice, să le transfere la CNSAS, poate mai găsim câte ceva pe acolo.
Dosarele acestea nu trebuie să ajungă în fața instanței, ci trebuie să ajungă în fața noastră, a tuturor și noi să le judecăm cu puterea minții noastre, să vedem dacă, în fruntea acestei țări, în 1990, a ajuns un trădător de țară. Cetățenii români care colaborează cu serviciile străine sunt trădători, potrivit legislației de atunci și de azi. Am afla lucrurile acestea dacă ministrul Apărării ne-ar facilita accesul la aceste informații.
În 1991, în mai, este asasinat profesorul Ioan Petru Culianu, la Universitatea din Chicago, într-o toaletă, este împușcat în cap. S-a spus atunci și de atunci s-a tot spus că ordinul de asasinare a profesorului de istorie a religiilor a venit de la București. FBI a investigat această crimă și, la un moment dat, a și identificat o persoană din România, un angajat al unei instituții a statului român, care este suspectat ca fiind asasinul și a cerut ca această persoană să fie investigată de FBI, ceea ce statul român, în acei ani, conduși de Ion Iliescu, a refuzat.
Astăzi, e foarte simplu ca președintele Nicușor Dan să solicite SRI, SIE, poate și Serviciului de Informații al Armatei, să scoată din arhive toate informațiile referitoare la asasinarea lui Culianu și de acolo să plece o nouă comisie rogatorie, o nouă colaborare cu autoritățile americane și să vedem adevărul.
Dacă am pune în balanță bunele și relele, sunt convins că relele ar avea o mult mai mare greutate. Se tot spune acum că îl va judeca istoria. Da, la un moment dat, o biografie serioasă se va scrie, probabil, și despre el. Se mai spune că va fi judecat la judecata de apoi. Probabil, deși și acolo, când sufletul lui se va ridica la cer, va trebui să o ia ori la stânga, ori la dreapta. Și nu știu de ce am impresia că o la lua la stânga, unde probabil îl vor aștepta Ana Pauker, Alexandru Drăghici, Teoharie Georgescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu."
