Ion Iliescu a murit pe 5 august 2025, la 95 de ani, iar trecerea în neființă a fostului președinte al României a iscat un val de comentarii. Pe lângă mesajele de condoleanțe și compasiune trimise, există însă și reacții într-o notă cumva diferită.
Printre acestea se află șicele ale actualului președinte al României, Nicușor Dan, dar și ale fostului președinte Emil Constantinescu.
Regizorul Stere Gulea, despre Ion Iliescu
În direct la Euronews România, în cadrul emisiunii Vocile care contează, marele regizor Stere Gulea (81 de ani) și-a spus punctul de vedere. El este celebrul realizator al documentarului „Piața Universității”, din 1991, și unul dintre marile nume ale cinematografiei care s-au aplecat către ceea ce s-a întâmplat la Revoluție și apoi la mineriade.
Stere Gulea, regizor de film: „Nu știu dacă se poate vorbi despre o moștenire. Eu cred că nu. În felul lui, a continuat, o vreme, să creadă în comunism sau în soluțiile sistemului comunist. În primii ani, de fapt, cred că s-a comportat cum se comportă un om politic care a luat puterea, nu cred că l-a interesat altceva. Era și greu, erau multe pericole și principala grijă era să încerci să consolidezi poziția, puterea. Și a uzitat de toate manevrele pe care le avea la dispoziție și, în general, le are la dispoziție un șef de stat.
Sigur că el, fiind un om politic, gândea politic și totul era politic la el. După aia, sigur că s-a orientat, și-a dat seama cam cum stau lucrurile sau cum evoluau ele și s-a adaptat, ba chiar poate să lase impresia că a și evoluat, a avut momente când a reușit să fie în folosul României, înclinând către Occident și soluțiile pe care le aduceau vremurile respective. Din cauza asta, e greu să spui că lasă o moștenire.”
Stere Gulea a vorbit despre mesajul lui Emil Constantinescu, transmis după decesul lui Ion Iliescu.
Stere Gulea, regizor de film: „E o banalitate, nu vă supărați. Ce e aia judecata istoriei? Noi vorbim acum despre ce a reprezentat Ion Iliescu. Din punctul de vedere al societății noastre, al oamenilor care au crezut în niște idealuri de libertate, primii ani au fost groaznici. Dacă vorbim de tot ce s-a întâmplat la Revoluție, apoi în anii 90, cu mineriadele, nu vă supărați, ce să mai aștept eu să judece istoria, când viața pe care a influențat-o și ce a sădit atunci în societatea românească a fost foarte urât?
În privința asta, nu aștept judecata istoriei, am judecata mea, de om care am trăit acele vremuri, pe care le-am urmărit, am sperat la niște lucruri bune pentru oameni, pentru România și ele au fost călcate în picioare tocmai pentru siguranța politică, puterea. Iliescu a fost un om care a supt, de tânăr, gustul puterii și asta l-a interesat, în primul rând, ca pe orice om politic. Deci eu îl judec ca pe un om politic care s-a comportat ca atare."
- Mesajul lui Emil Constantinescu, la care face referire Stere Gulea: „La plecarea din această lume, fostul președinte al României Ion Iliescu a trecut dincolo de hotarul judecății contemporanilor săi la judecata Istoriei. Condoleanțe familiei și celor apropiați!"
Stere Gulea, despre „golaniadă” și mineriade
În anii 90, fenomenul din Piața Universității era cunoscut drep „golaniadă” de către regimul de atunci și a scos în stradă zeci de mii de oameni timp de 53 de zile. Protestele erau anticomunism și îi erau adresate lui Ion Iliescu, care, chiar și așa, a reușit să devină președinte al României în acea duminică a alegerilor, care a fost numită apoi „Duminica orbului”. Stere Gulea a vorbit și despre acea peliculă istorică și ce i-a spus Ion Iliescu la acea vreme.
Stere Gulea, regizor de film: „Apropo de faptul că m-am apucat să fac filmul ăla, am avut posibilitatea să îl întâlnesc de vreo două-trei ori, o dată pentru filmul respectiv și apoi după aceea. Din cauza asta, vă spun că era un om extraordinar de realist.
Ca om politic, asta l-a și urcat în ierarhie. El a stat sub Ceaușescu, a fost umilit, dar a răbdat și a așteptat ceasul și, din cauza asta, spun că era un om politic prin excelență și utiliza mijloacele pe care le-a avut la dispoziție cu maximă eficiență pentru a-și păstra puterea.
Pentru mine, el a ucis anumite speranțe ale societății, cu cinismul lui politic. Deci Piața Universității și mineriadele, nu vreau să judec, dar realitatea este că el a influențat, din păcate, sau a lăsat în urmă niște noxe în societatea românească, care se văd și astăzi. Tot ce s-a întâmplat recent, tot ce se întâmplă acum are legătură cu acea combinație de rămășițe ale național-comunismului ceaușist, cu toată amestecătura pe care și Iliescu a făcut-o, repunând în funcție niște oameni ai fostei Securități, de care s-a folosit la vedere sau pe ascuns. Deci a folosit toate mijloacele ortodoxe și neortodoxe pentru a păstra puterea, pentru a duce mai departe anumite idei în care credea el, de justiție socială.
Partidul PSD, dar care a trecut prin mai multe forme, este creația lui și arată cum arată sau a arătat cum a arătat și a făcut răul pe care l-a făcut societății tocmai pentru că erau lucrurile care nu se puteau maria, nu puteai să faci o societate democratică cu servicii secrete care, de fapt, dețin puterea și controlul. Asta a fost, mult timp, moștenirea lui Iliescu. Ea s-a perpetuat și după aceea.
El nu a vrut să răspundă direct (n.r.: de ce i-a făcut golani pe cei din Piața Universității) și m-a acuzat atunci că am denaturat și m-a amenințat că mă vor da în judecată pentru că am spus neadevăruri. Era un om care nu avea chef să fie în față cu niște oameni care îi puneau niște întrebări despre ceea ce s-a întâmplat.
Da (n.r.: îl deranja termenul de golan), a fost foarte enervat de apariția acelui focar din Piața Universității, a fost foarte deranjat de contestatari, pentru că era obișnuit cu mentalitatea de conducător comunist, iar contestația era ceva de neconceput. Și el, mult timp, a avut un resentiment pentru toți cei care manifestau împotriva regimului.
În perioada aia, au fost multe manifestații de amploare. Vorbim după alegerile din 90. Tot acel final tragic a fost o răzbunare a lui Iliescu. Credea el că a fost umilit de contestatari. Deci toată izbucnirea de forță și violență pe care el a indus-o în societatea românească i se datorează, apropo de judecata istoriei despre care vorbea Emil Constantinescu.
Lucrurile acelea sunt momente de traumă ale societății românești. Pesemne că sunt oameni care îi țin partea pentru ce a făcut. Sigur că pot fi și judecăți echilibrate, că România a progresat și datorită lui. Dosarele nu au apucat să fie judecate, asta arată voința societății românești, voință pe care Iliescu a știut să o inoculeze, ca lucrurile să fie făcute în așa fel ca să nu se afle adevărul despre acea perioadă. Pentru că acel adevăr l-ar fi incriminat. Eu așa zic. Sunt multe lucruri neclare și e unul dintre oamenii care ar fi trebuit să răspundă. El n-a ajuns niciodată în instanță și lucrurile astea nu sunt bune pentru societate."
