Actorii și personalul tehnic al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București organizează marți un protest față de aplicarea unui program-pilot al Ministerului Culturii care impune evidența zilnică a timpului de muncă, normând activitatea artistică la opt ore pe zi.
Inițiativa a stârnit deja reacții aprinse în rândul artiștilor, care susțin că măsura transformă munca creativă, inerent flexibilă și nenumărată, într-o activitate de birou birocratică.
„Considerăm că acest proiect ucide creativitatea și îi transformă pe artiști în scriitori de rapoarte zilnice, iar pe conducerea teatrului – în raportorul nostru.”, transmiteau reprezentanții TNB într-un comunicat.
Pe rețelele de socializare, reacțiile au fost la fel de vehemente. Tudor Chirilă susține că problema nu este pontajul în sine, ci ignorarea modului real în care funcționează un colectiv artistic și cum sunt distribuite rolurile, amintind că un actor poate să nu joace nici 10% din reprezentațiile unui sezon, dar să fie evaluat în același mod cu colegii care urcă pe scenă mai des
„În România ne lipsesc nuanțele. Poți să normezi munca unui bibliotecar sau a unui contabil, dar nu a muncii unui actor. O oră pe scenă înseamnă efort emoțional și profesional de necuantificat. Ministrul Culturii ar trebui să reglementeze specificul profesiei de artist, nu să aplice șabloane standard care nu se potrivesc.(...)
Asta s-a întâmplat și cu situația în care, în virtutea unor directive europene greșit interpretate, s-a ajuns ca o categorie de drepturi a artiștilor să poată fi exceptată de la plată de către cei care utilizau muzica. Sau s-a propus înființarea unui colector unic (al tuturor categoriilor de drepturi pentru simplificarea plăților de către autori) care să fie finanțat din drepturile nerevendicate de artiști, dar care tot bani privați sunt, la care statul nu ar trebui să aibă acces, că nu e naționalizare, nici comunism.
Am constatat pe pielea mea cum pe parcursul a câtorva luni, deși au fost aduse nenumărate amendamente și propuneri de modificare, ordonanța apărea spre publicare neschimbată. Rea voință, ignoranță, prostie?A mai demonstrat ministrul că nu are nicio treabă cu postul pe care îl ocupă când s-a pus în discuție desființarea de facto a Institului Național al Patrimoniului prin absorbție sau comasare cu Ministerul, lucru care periclitează grav autonomia INP și sună a încurajare pentru mafia imobiliară, care își dorește în general cât mai puține clădiri monument recuperate și cât mai multe terenuri refolosite.
Nici la concursuri transparente nu se pricepe Demeter Andrasz, în șapte luni de la preluarea mandatului nu a putut să organizeze un concurs la Teatrul Național, ba mai mult, a reușit să enerveze pe toată lumea, prin propunerea ca un candidat la postul de manager să fi activat minim zece ani într-o instituție de stat. Prin urmare nu contează proiectul de management, ci vechimea în sistem. Și sună a dedicație un pic, nu-i așa?Nu mă aștept ca ministrul culturii să-și dea demisia. Traseul lui prin instituțiile de cultură (TVR, Radioul public, Ministerul Culturii) vorbește de la sine.
Fudulia nu implică introspecție sau auto analiză.Cultura română nu este o prioritate pentru nimeni. Nici pentru guvern, nici pentru suveraniștii care se bat cu pumnii în piept că ne pierdem identitatea. N-o să vedeți nicio poziție oficială de protest a partidelor așa zis naționaliste, de fapt extremiste, cum că acest minister a ajuns la UDMR. Adică era mină de aur în comunicarea suveranistă, uite domle' cine se ocupă de cultura noastră națională, cum e posibil, bla, bla.
Nimic, nu e o temă importantă - că așa au avut grijă toți timp de treizecișicinci de ani. Nu s-a dat niciun suveranist cu fundul de pământ că nu are Teatrul Național manager sau că se politizează administrarea patrimoniului prin absorbția INP, două instituții în directă legătură cu identitatea națională despre care fac ei caz atât.Deci, nu mă aștept să-și dea demisia Demeter András István. Nici nu mă aștept să i-o ceară Bolojan, că dacă Marinescu și Predoiu sunt în guvern Andrasz pare frecventabil.Dar asta nu înseamnă că nu văd, după cât mandat a avut, că ministrul culturii nu e doar nepriceput, ci și lipsit de bune sau constructive intenții.”, spune Tudor Chirilă.
Vlad Logigan, actor la Teatrul de Comedie, a explicat concret cum arată o zi obișnuită de lucru pentru un actor și de ce norma de opt ore nu reflectă realitatea:
„Am văzut comentariul cu «La muncă, băi, 8 ore ca toată lumea!!». Azi e duminică. Încep de acasă pe la ora 14, repet textul, mă gândesc, pregătesc, mă duc la teatru la 15:30, jucăm Anna Karenina 4 ore și 15 minute, plec pe la 23. Deci cele 8 ore expiră pe la zece. Ce fac, nu mai joc finalul? ”, a spus acesta.
„Munca noastră nu poate fi măsurată în ore egale”, spune Ofelia Popii, actriță la TNB, explicând complexitatea activității unui actor: pregătirea rolului presupune inspirație, studiu, observație atentă a lumii din jur, citirea cărților, vizionarea de filme și asumarea profundă a personajului.
„Munca noastră nu presupune un efort egal, lucrul la scenă, atunci când ești distribuit, ceea ce nu ține de un actor, presupune un proces care ține de inspirație, de adunare de resurse care să te inspire, de studiu pe teren cum s-ar zice, presupune să citim cărți, să vedem filme, să studiem oameni pe stradă.
Apoi intervine procesul de asumare a personajului, să pui asta într-un număr de ore egal e imposibil, uneori procesul e mai dificil, uneori e nevoia să pui o pauză, spectacolele sunt diferite, rolurile sunt diferite. Nu e același consum, ai nevoie de asemenea să te reechilibrezi după spectacol, ai nevoie de timp să te pregătești pentru următorul proiect, apoi intervine partea banilor, din mici au devenit tot mai mici, acum au devenit minuscule.”, a declarat Ofelia Popii.
