Dumitru Prunariu, primul român care a zburat în spațiul cosmic, a vorbit la Euronews România despre importanța misiunii Artemis II, considerată cel mai important zbor cu echipaj uman spre Luna din ultimele decenii.
Astronauții au ajuns la peste 406.000 de kilometri de Pământ, depășind recordul stabilit de Apollo 13 în 1970, iar survolul părții nevăzute a Lunii a marcat punctul culminant al misiunii. În acest interval, echipajul a rămas fără legătură cu Terra timp de aproximativ 40 de minute.
Dumitru Prunariu: „Am urmărit cu sufletul la gură”
Dumitru Prunariu a mărturisit că a trăit intens fiecare etapă a misiunii: „Am urmărit cu sufletul la gură lansarea rachetei SLS, cu nava cosmică care poartă pe cei 4 astronauți în jurul Lunii. Am avut emoții mari pentru că această lansare a mai fost amânată de mai multe ori, în sfârșit a fost realizată, totul a decurs cu bine.”
Cosmonautul a subliniat că momentul atingerii celei mai mari distanțe față de Pământ este unul de referință
„Astronauții s-au aflat în zona cea mai îndepărtată de Pământ, la 460.000 de km de Terra. Este un record, pentru că acesta fusese deținut până acum de Apollo 13, nava americană care nu a reușit să aselenizeze, dar a înconjurat Luna și s-a întors pe Pământ în regim de avarie”, a explicat acesta.
Ce este, de fapt, „partea întunecată” a Lunii
Unul dintre cele mai frecvente mituri despre Lună este legat de așa-numita „parte întunecată”. Prunariu explică faptul că această denumire este înșelătoare și că zona nu este lipsită de lumină, ci doar invizibilă de pe Pământ.
„Ea nu este întunecată cum spun mulți, ea este luminată de Soare, dar nu o vedem noi de pe Pământ. Este o zonă mai aparte, diferă puțin de partea văzută de pe Pământ a Lunii, este o zonă care este mai puțin lovită de asteroizi. Vedem pe Lună o grămadă de cratere care sunt formate prin coliziunea cu alte corpuri cerești, meteoriți, asteroizi. Este o zonă care merită investigată mai ales datorită structurii solului”, a explicat astronautul.
40 de minute fără contact cu Pământul
Survolul părții nevăzute a Lunii a adus și unul dintre cele mai sensibile momente ale misiunii: pierderea completă a comunicațiilor. Prunariu explică de ce acest lucru este inevitabil din punct de vedere tehnic.
„40 de minute au fost într-un black-out total, într-o totală lipsă de comunicare cu Pământul, tocmai pentru că s-au aflat pe partea nevăzută a Lunii, unde undele radio nu puteau să ajungă pe Pământ decât dacă s-ar fi folosit un satelit care să se învârtă în jurul Lunii. Acela nu a existat, iar acum se pregătesc să se înscrie pe traiectoria spre casă. În sfârșit, fiecare zbor cosmic are unele probleme tehnice, până în prezent acestea au fost depășite și așteptăm cu sufletul la gură ca aceștia să coboare cu parașutele și cu nava lor cosmică în ocean, pentru că vor ameriza”, a menționat Prunariu.
Prunariu a făcut și o paralelă emoționantă cu momentul în care a urmărit prima aselenizare.
„Îmi aduc aminte cum am așteptat cu sufletul la gură aselenizarea în 1969, aveam 17 ani atunci. Am rămas în fața televizorului, un TV alb-negru pe atunci, până pe la ora 4 și jumătate dimineața, când s-a transmis și în România. Multe țări din estul Europei nu au transmis această aselenizare, dar relațiile noastre foarte bune cu SUA au favorizat această abordare, inclusiv politică, această deschidere pentru a transmite în direct aselenizarea, pe care au văzut-o foarte mulți români atunci. Am văzut-o și eu cu emoție. Nu îmi închipuiam că doar în 11 ani de la acel eveniment voi ajunge eu în spațiul cosmic”, a precizat Prunariu.
Cum este viața într-o capsulă spațială
Dincolo de spectaculozitatea imaginilor, viața la bordul unei capsule spațiale este dificilă, mai ales din cauza spațiului limitat. Prunariu explică faptul că echipajele sunt pregătite intens pentru a face față acestor condiții.
„Această capsulă este construită pentru a duce echipajul pe Lună, a-l debarca acolo cu ajutorul unei alte nave cosmice și a-l readuce pe Pământ, deci zborurile în această capsulă nu sunt lungi. De această dată, pentru că nu s-a coborât pe Lună, se petrec în spațiul cosmic, la bordul unei astfel de capsule, 11 zile. Nu este simplu, dar echipajul este foarte bine antrenat, este foarte bine sudat. Acești oameni se cunosc foarte bine unul pe altul, își cunosc particularitățile, știu să-și zâmbească, știu prin câteva gesturi să se înțeleagă și astfel viața la bordul unei astfel de capsule devine mai ușoară, mai simplă”, a explicat Prunariu.
Cosmonautul explică faptul că, dincolo de pregătirea riguroasă și de relațiile dintre membrii echipajului, spațiul restrâns rămâne una dintre cele mai mari provocări ale unei astfel de misiuni, mai ales atunci când durata zborului se prelungește.
„Nu este ușor, pentru că spațiul acesta limitat îți creează o stare de stres în timp. Eu am zburat la bordul capsulei Soyuz, care avea un volum interior cam de jumătate cât îl are această capsulă, iar în interiorul ei nu am petrecut la lansare decât 28 de ore, iar la revenire mai puțin de jumătate de zi. Cu toate acestea, nu este chiar atât de simplu. Te-ai antrenat însă, ai făcut foarte multe ore de simulator într-o astfel de capsulă și, în momentul în care intri în ea, te simți ca acasă, într-un fel de acasă, deci ești obișnuit cu absolut toate particularitățile ei și te simți confortabil în interiorul ei. Și totuși, acest spațiu limitat, timp îndelungat, acționează involuntar asupra psihicului astronauților”, a menționat acesta.
Ce se întâmplă în cele 40 de minute în care astronauții nu au niciun fel de contact cu Pământul
„Astronauții nu sunt obligați să țină mereu legătura cu solul. Datorită sistemelor moderne, sistemelor de sateliți de comunicații și transmisiunii pe o bandă foarte largă, se pot transmite imagini live, cum se întâmplă și acum, imagini de la bordul navei cosmice, se poate comunica”, a explicat Dumitru Prunariu.
Cosmonautul explică însă că, în practică, astfel de momente fără comunicație nu sunt neapărat critice, mai ales atunci când echipajul este concentrat pe sarcinile de la bord și pe buna funcționare a sistemelor navei.
„Dar atunci când sunt concentrați pe munca lor, pe activitatea de observare a Terrei, pe administrarea sistemului interior al navei cosmice, nu este obligatoriu să comunice cu solul. Este adevărat, 40 de minute trec repede, iar în 40 de minute se pot întâmpla multe lucruri, dar nu neapărat, atâta timp cât zborul a decurs normal”, a menționat acsta.
Cei patru astronauți au documentat și partea nevăzută a Lunii. Timp de 40 de minute, au pierdut complet legătura cu Pământul.
Astronauții au botezat un crater lunar Carroll, în memoria soției comandantului misiunii, răpusă de cancer în 2020.
Echipajul a fost felicitat și de președintele Statelor Unite.
Donald Trump, președintele SUA: Vom pune din nou steagul nostru acolo, iar de data aceasta nu vom lăsa doar urme de pași. Vom stabili o prezență permanentă pe Lună și vom merge mai departe spre Marte.”
După înconjurul Lunii echipajul Artemis II face cale întoarsă pe Pământ, unde urmează să ajungă pe 11 aprilie, după o călătorie de 10 zile.
