Treapta superioară a unei rachete americane ar fi lovit Luna în această dimineață. Specialiștii spun că fragmentul de rachetă, care are o greutate de 4.000 de kilograme și este încărcată cu trei tone de TNT, ar fi lovit satelitul natural al Pământului cu o viteză de aproape 8.700 de kilometri pe oră.
Impactul, care ar fi avut loc în jurul orei 09:35 (oraRomâniei), este atent monitorizat de Agenția Spațială Americană (NASA), care atenționează că nu există niciun pericol real pentru Pământ.
Cercetătorii vor să desfășoare studii ample cu această ocazie
Astronomii se așteaptă ca, după impact, să se formeze un nor de praf și resturi, care va fi iluminat de Soare și va putea fi observat de pe Pământ cu ajutorul telescoapelor. Însă ar putea dura câteva zile până când imaginile vor fi disponibile, iar navele spațiale care orbitează în jurul Lunii urmează să transmită imagini ale locului impactului.
Racheta Falcon 9, produsă de compania miliardarul american Elon Musk, a decolat pe 15 ianuarie 2025, pentru a transporta module de aselenizare. După intrarea în spațiu, prima treaptă a rachetei s-a întors pe Pământ, iar treapta superioară a rămas în spațiu, pentru a se apropia de Lună. La un moment dat, aceasta a intrat pe o traiectorie de coliziune cu Luna și nu a mai putut fi readusă în atmosferă pentru dezintegrare și distrugere.
SpaceX nu intenționase ca racheta să se ciocnească de Lună, însă, la începutul acestui an, astronomii au descoperit că aceasta se îndrepta spre suprafața lunară și, întrucât își epuizase combustibilul, nu mai putea să-și schimbe traiectoria.
„Ceea ce s-a întâmplat este, în esență, o combinație între activitatea solară și forțele gravitaționale, care au determinat-o să se îndrepte spre Lună”, a declarat Julianna Scheiman, directoarea programelor științifice ale NASA și a programului Dragon din cadrul SpaceX, citată de AOL.com.
Coliziunea a stârnit entuziasmul oamenilor de știință, care vor să o studieze pentru a înțelege mai bine modul în care impacturile modifică Luna și pentru a cunoaște riscurile pe care acestea le-ar putea prezenta pentru astronauții care vor merge acolo în viitor. Suprafața lunară este lovită în mod regulat de obiecte naturale provenite din spațiu, însă aceste coliziuni sunt mai greu de prevăzut și, prin urmare, mai dificil de observat în detaliu.
Însă experții au avertizat că acest incident scoate în evidență și cantitatea tot mai mare de deșeuri care plutesc în prezent în spațiu ca urmare a lansărilor de rachete, precum și pericolul pe care acestea l-ar putea reprezenta în viitor, în cazul în care ar intra, de exemplu, în coliziune cu sateliți importanți.
Ciocnirile deșeurilor spațiale cu Luna sunt rare. O treaptă de rachetă chineză s-a prăbușit pe Lună în martie 2022, după ce a finalizat o misiune lunară de testare. În 2009, NASA a provocat în mod intenționat prăbușirea unei trepte de rachetă pe Lună, pentru a studia norul de material lunar rezultat din impact.
În ultimii ani, mai multe nave spațiale care intenționau să aterizeze ușor pe Lună s-au prăbușit. Misiunea rusă „Luna-25”, propulsată nuclear, a scăpat de sub control și s-a prăbușit în 2023.
Misiunea modulului de aterizare indian Chandrayaan-2 s-a prăbușit în 2019, iar modulul de aterizare israelian Beresheet s-a prăbușit în același an.
În anii 1970, NASA a prăbușit intenționat pe Lună treptele rachetei lunare Saturn V, pentru a studia efectele seismice ale impacturilor.
Agenția spațială americană intenționează să construiască o bază lunară și să trimită misiuni de rutină cu astronauți pe suprafața Lunii începând de la sfârșitul acestui deceniu, în cadrul programului Artemis, care va costa miliarde de dolari.
Prof. Silviu Gurlui, profesor de fizică: „La acest nivel, nu există un asemenea comportament de deplasare sau anumite modificări de orice altă natură în afară de faptul că va fi un cutremur de 2,5-3 magnitudine și acesta va fi însoțit de unde seismice și vor dura mai multă vreme, pentru că natura dispersie a lunii, respectiv lipsa apei și a altor forme de structură duc la un fenomen ca un clopot. Deci va vibra Luna pe o distanță foarte mare și într-un timp foarte larg. Din acest motiv, foarte multe astfel de analize pot fi făcute din perspectiva structurii, din perspectiva unor varii fenomene pentru următoarele misiuni în spațiu.”
