Grupul din care făcea parte femeia ar fi trebuit să fie cazat chiar în clădirea care a ars, însă patronul le-a oferit, ca alternativă, căsuțele aflate la o mie de metri distanță. Au acceptat.
Dimineață s-au trezit în sunetul sirenelor salvărilor și mașinilor de pompieri. La ușa uneia dintre căsuțele în care era cazat grupul ei de prieteni a bătut o femeie cu doi copii. I-a rugat să aibă grijă de cei mici, pentru că ea trebuie să intre în clădirea în flăcări să-și salveze al treilea copil.
După scurt timp a apărut și soțul femeii. El a fost cel care a intrat în foc. Din păcate, de acolo nu a mai ieșit nici el, nici copilul pe care voia să îl salveze.
”Am deschis ușa. Vederea era în fața noastră, era un incendiu destul de violent”
Mariana Pandele, martor: După ce am auzit sirenele și pompierii, imediat am auzit bătăi în ușă. V-am zis că noi eram un grup de prieteni, a venit un prieten, a bătut la ușă și ne-a zis că arde pensiunea. Vă dați seama, imediat am deschis ușa, vederea era în fața noastră, era un incendiu destul de violent și care era întins pe o distanță de o mie de metri, cât ținea clădirea principală.
La familia prietenă, a bătut în ușă o doamnă care era de mână cu un copilaș și cu unul în brațe și a rugat-o pe doamna să țină copilul că vrea să meargă să salveze celălalt copil. Chiar am rămas suprinsă cum a putut să vină atât de repede. Cred că a fost inerția aceea, viteza aceea în dorința de salvare a celuilalt copil.
”Nu a mai reușit să salveze nici copilul, nici pe dumnealui”
A mai venit cineva și a dus-o într-o căsuță liberă și cred că a vorbit cu soțul dumneai și dânsul s-a dus, că mai erau copii sus la etaj.
Soțul dumneai a intrat după și am înțeles că, din păcate, nu a mai reușit să salveze nici copilul, nici dumnealui nu s-a salvat.
