The New York Times, citând oficiali americani, relatează că Iranul întâmpină dificultăți tot mai mari în redeschiderea Strâmtoarea Ormuz, din cauza faptului că nu mai poate identifica toate minele navale pe care le-a amplasat în timpul conflictului recent. În plus, unele dintre acestea ar fi putut fi deplasate de curenții marini.
Criza din Strâmtoarea Ormuz a fost declanșată de tensiunile apărute după o serie de operațiuni militare americano-israeliene asupra unor ținte strategice din Iran. Ca reacție, Teheranul a activat ceea ce a numit „opțiunea necesară” pentru a contracara superioritatea aeriană și navală a adversarilor.
Pe 2 martie, un oficial de rang înalt al Corpul Gardienilor Revoluției Islamice a anunțat închiderea strâmtorii, avertizând că orice navă care intră în zonă ar putea deveni țintă. Declarația a fost suficientă pentru a perturba piețele globale, a crește prețul petrolului și a amplifica incertitudinea în sectorul transportului maritim.
Situația s-a agravat odată cu amplasarea minelor navale. Traficul de petroliere a scăzut semnificativ, pe fondul riscurilor generate nu doar de mine, ci și de dronele și rachetele iraniene. Această combinație de amenințări a oferit Iranului un avantaj strategic temporar, permițându-i să exercite presiune asupra fluxurilor globale de energie.
Strategia s-a întors însă împotriva Teheranului. Potrivit acelorași surse, Iranul nu deține evidențe precise privind locația tuturor minelor, iar amplasarea lor ar fi fost uneori haotică și necoordonată.
Pentru a gestiona situația, autoritățile iraniene au menținut deschis un culoar îngust de navigație, permițând trecerea navelor, uneori contra cost. Deși au fost emise avertismente și publicate hărți cu rute considerate mai sigure, traficul nu a revenit la normal.
Președintele SUA, Donald Trump, a condiționat un eventual armistițiu temporar de redeschiderea completă, imediată și sigură a strâmtorii. La rândul său, ministrul iranian de externe Abbas Araqchi a recunoscut indirect dificultățile, afirmând că redeschiderea va ține cont de „constrângeri tehnice”.
Operațiunile de deminare maritimă sunt extrem de complexe. Chiar și Statele Unite, care dispun de tehnologie avansată, nu au suficiente resurse pentru a curăța rapid o zonă atât de vastă și agitată. În aceste condiții, situația Iranului este considerată și mai dificilă.
Problemele sunt amplificate de faptul că recentele atacuri americane au distrus o parte din infrastructura navală iraniană și mai multe nave. Totuși, Iranul dispune încă de sute de ambarcațiuni mici, capabile să plaseze noi mine sau să desfășoare operațiuni de hărțuire, greu de monitorizat.
În prezent, nici Iranul, nici SUA nu au o imagine clară asupra numărului total de mine rămase sau a poziționării acestora în strâmtoare.
În paralel, Donald Trump a avertizat că Iranul ar putea fi vizat de noi lovituri dacă negocierile aflate în desfășurare în Pakistan eșuează. Potrivit New York Post, liderul american a declarat: „Încărcăm navele cu cea mai bună muniție și cele mai bune arme create vreodată. Dacă nu ajungem la un acord, le vom folosi — foarte eficient.”
