Ursul brun. Caracterizat prin inteligență și adaptare este un simbol al țării noastre. Ursul a trăit în pace, în Munții Carpați de secole, asta până când a intervenit omul. Omul care lasă gunoaie în natură, care hrănește ursul sau cel care construiește fără să se gândească la bârlogul peste care a trecut. De cealaltă parte, în ultimii 20 de ani, 26 de oameni și-au pierdut viața. Problema a ajuns în fața Comisiei Europene. Ministerul Mediului din România vrea ca statutul de specie protejată a ursului brun să fie reevaluat. Asta pentru a putea să scape de cât mai multe exemplare.
Unele exemplare pot să depășească 10.000 de euro
Nu știm exact câți urși sunt în România. 5000, 6400, 7500 sau chiar și 8000. Toate aceste cifre au fost susținute de Ministerul Mediului la un moment dat. Pe baza lor, Mircea Fechet, susținut de Slovacia și Finlanda, a cerut reevaluarea statului de specie protejată a ursului brun, ceea ce ar însemna redeschiderea la vânătoare, dar nu cea de trofee, spune el.
Mircea Fechet, Ministrul Mediului: „Am spus-o și o repet. Nu voi fi de acord cu vânătoarea de trofee în România pentru specia de urs brun. Eu nu cred că trebuie să vină vreun vânător dintr-o țară străină să împuște exemplarele valoroase din pădurile României.”
Fostul ministru al mediului, Tanczos Barna, ține să îl contrazică.
Tanczos Barna, Fostul ministru al mediului: „Nu există vânătoare de trofeu. Vânătoarea este vânătoare și rezultatul activității este un trofeu. Chiar dacă o spune domnul Fechet, prietenul meu, și se pronunță împotriva vânătorii de trofeu, este o exprimare total greșită. Vânătoarea, introducerea cotei de vânătoare înseamnă da, trofee de urs, înseamnă trofee care valorează pe piață o anumită sumă și există o piață internațională pentru fiecare specie.”
Iar vânătorii sunt de acord. Unii dintre ei chiar și-ar dori să readucă străini în România pentru trofee. Unele exemplare pot să depășească 10.000 de euro.
Biro Szilard, vânător: „Deci vânătoare de trofeu asta cum să zic ăsta nu este format bine cuvântul. Că vânătoarea e vânătoare și cine respectă evenimentul ce s-a întâmplat ăla lasă un fir de păr, o coroană de cerb sau orice și pentru el este un trofeu. Înțelegeți, deci asta nu înseamnă că care e vânător de trofeu e mai rău decât vânătorul.”
Sunt aproximativ 8.000 de urși în România
Prin directiva pentru Habitate, ursul brun este o specie strict protejată. Dacă alte țări europene au omorât și ultimele exemplare, în Munții Carpați se află aproximativ 40% din populația de urs brun, conform ministerului Mediului. Datele oficiale ne arată că în ultimii 20 de ani, 26 de oameni au murit în urma conflictelor. 274 de persoane au fost desfigurate, peste 6.000 de apeluri la 112 au fost înregistrate în ultimii cinci ani și peste 20 de milioane de lei au fost plătite de stat pentru pagube. Dar dezbaterea privind numărul de urși din România rămâne.
Prof. Dr. Duro Huber, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, IUCN, Grupul Specializat în urși: „Asta este problema de obicei. Nu există un numitor comun în ceea ce privește numărul de urși. Pentru că sunt oameni care vor să facă să pară că numărul e mai mare, poate pentru a promova vânătoarea, și sunt activiști de mediu care spun că trebuie să fim împotriva vânătorii. Noi suntem oameni de știință și încercăm să aflăm faptele reale. Nu e ușor, dar există metode astăzi prin care putem să aflăm dimensiunea populației prin testarea ADN.”
Anul trecut, oamenii de știință au început recensământul urșilor bazat de ADN. Până în momentul de față au strâns peste 16.000 de probe din teren. Ministrul Mediului spune că numărul exact va fi publicat la sfârșitul primăverii. Cei care analizează însă probele au nevoie de mai mult timp.
Șerban Octavian Davidescu, Manager INCDS, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”: „Sperăm să ajungem la niște rezultate, pentru că, na, ca la absolut orice proiect, știți, au existat tot felul de și există tot felul de probleme, de mersul finanțării ș.a.m.d. și care poate să ducă la niște întârzieri. Noi sperăm că până la sfârșitul acestui an să ajungem la niște rezultate privind aceste efective de urs.”
Tot anul trecut un studiu ne arăta că ar fi în jur de 8.000 de urși în țara noastră.
Șerban Octavian Davidescu, Manager INCDS, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”: „Studiul respectiv a fost întocmit folosind metodele clasice care se aplică peste tot în lume în evaluarea efectivelor, pe baza observațiilor asupra observațiilor făcute de gestionarii fondurilor de vânătoare și a cifrelor raportate de acestea. Este o metodă clasică care, vă repet, este folosită peste tot în lume, în țările nordice, în Statele Unite, Canada.”
Metodele însă sunt contestate și acum de experții de mediu.
Ciprian Gălușcă, expert de mediu Greenpeace: „Studiul din trecut era o aproximare, o extrapolare destul de grosolană a unei situații care a fost semnalată din teren, dacă vreți așa, de către asociațiile de de vânătoare. Deci se bazează exclusiv pe observațiile vânătorilor din teren. Evident că vânătorii întâlnesc biodiversitatea pe teren. Evident că știu destul de multe despre comportamentul vieții sălbatice. Da, dar atunci când vorbim despre conservarea biodiversității și conservarea unei specii, ar trebui să avem mai multă încredere în biologi și în oameni care lucrează în în conservare decât în cei care până la urmă construiesc o industrie în jurul actului de vânătoare.”
Vânătoarea nu este o soluție
Istvan este biolog și lucrează în Băile Tușnad. O zonă renumită pentru întâlnirile oamenilor cu ursul. Spune că soluția e prevenția și monitorizarea, nu vânătoarea.
Istvan Imecs, biolog: „Soluția de a nu mai ține în cadrul speciilor protejate nu este una adecvată, pentru că după aceea oameni nu vor mai primi despăgubiri. Este o chestiune foarte simplă, iar asta nu poate preveni niciun ministru sau nicio niciun guvern să mai producă pagube vreun urs în România. Singura soluție ar fi ca să eliminăm toate exemplarele din țară, dar asta nu se dorește, din punctul meu de vedere, ar trebui să pună mult mai mult accent pe prevenire.”
În Băile Tușnad, conflictele între oameni și urși au început încă din anii 2000 din cauza deșeurilor. Localnicii spun că groapa de gunoi a orașului devenise casa ușilor. Aceasta era deschisă, în inima pădurii. Când s-a închis în 2009, urșii au pornit în căutarea mâncării unde le era cel mai la îndemână. În oraș.
Janos Robert, localnic: „Aici un pic că urmele labelor se vede. A împins-o deci a sărit din balamale, a împins-o, n-a rupt-om a împins-o numai a intrat cu cei doi pui, a deschis ușa de la vitrină, ușa de la frigider, s-a uitat acolo și n-a găsit nimic, niște sticle, pahare le-a spart. Acolo a deschis și ușița de la comoda aia.”
Janos are 70 de ani și a trăit toată viața lui în Băile Tușnad. În urmă cu mai puțin de doi ani și-a instalat gardul electric, dar până atunci a mai avut întâlniri cu ursul.
Janos Robert, localnic: „Din cauza grătarului că totuși simțeam mirosul și a intrat la și a făcut ravagii pe aici sau și găinile înainte unde era îngrădite aici, în asta.”
Reporter: „20?”
Janos Robert, localnic: „Da, peste 20 de găini au fost distruși, omorâți toți deși n-a mâncat niciuna.”
Localnicii s-au adaptat situației
Experții din zonă au început să facă monitorizarea urșilor, un lucru care nu se întâmplă peste tot. Prin proiectul cu World Wildlife Fund au putut sa ia echipamente de monitorizare și colare de urmărire a urșilor care fac într-adevăr probleme.
Cristian Remus Papp, expert în urși WWF: „Noi am propus diverse metode, inclusiv de marcare cu bilet, ceea ce nu s-a făcut și ceea ce funcționează bine în Canada, de exemplu. Deci vedem până la urmă un cumul de factori care nu sunt luați în calcul. Prima reacție din partea statului este cea reactivă ok, hai să împușcăm mai mult, dar degeaba împușcăm mai mult dacă nu avem o abordare integrată, dacă nu adresăm problemele și sunt ferm convins, chiar dacă vom ajunge la extrageri mult mai mari din populație, problemele nu vor dispărea tocmai pentru că nu există această coordonare și abordare, până la urmă sistematică a problemelor.”
În ultimii 20 de ani, în Băile Tușnad, tomberoanele au fost schimbate și îngrădite, pomii fructiferi au fost îndepărtați, iar majoritatea localnicilor au acum garduri electrice în jurul caselor.
Istvan Imecs, biolog: „Practic ursul din cauza faptului că are un miros foarte foarte bun, simte de la distanță că există electricitate în acest gard. Mai mult decât atât culorile albul și roșu se vede foarte bine și noaptea. Ursul are o vedere foarte, foarte redusă, să zic așa. Are ochi foarte mici, dar acele două culori sunt cele mai vizibile pentru urs. Se vede de la distanță, iar dacă odată a pus mâna sau botul pe un fir electric își va aminti foarte, foarte sigur și nici nu va încerca să se apropie de acel gard.”
Rezultatele se văd concret în cifre. Dacă în 2021 au fost peste 250 de alerte care avertizau oamenii că un urs de află în preajma lor, în 2023 au fost doar 8. Iar anul acesta, până în prezent, nu a fost nicio alertă.
Butyka Zsolt, Primar Băile Tușnad: „Când sunăm la 112, nu mai dăm exact locația, că din păcate oamenii inconștienți ajung înaintea noastră, încearcă să facă poze, dacă se întâmplă ceva, bineînțeles, cine e de vină? Păi ursu, că ne-a atacat, da, toată lumea uite ce a făcut înainte ca să atace ursu. Aveam turism de urs, adică aveam turiști care se caza în oraș, puneau după cină în coșul de gunoi mâncarea de masă și ei stăteau un balcon să vadă. Problema e că dacă nu se de drumul iarăși la vânătoare a ușilor și în ultimii 3 ani am văzut niște urși care mai mulți amână cu furnicar decât cu urs.”
Turiștii, în căutarea ursului pentru o poză
Dorința unor turiști de a posta imagini cu urși pe rețelele de socializare e periculoasă nu doar pentru ei, dar și pentru localnici, care știu deja să evite ursul. De exemplu, în Băile Tușnad locuiesc aproximativ 1.000 de oameni. În fiecare an, peste 300.000 de turiști trec pe aici, iar mulți dintre ei sunt în căutarea ursului. Îi hrănesc pe stradă sau îi ademenesc cu ciocolată și bomboane pentru un selfie. Practic, le creează o obișnuință urșilor că în oraș vor primi mâncare.
Istvan Imecs, biolog: „În urma acțiunilor lor, de multe ori inconștiente, cei care rămân în spate, adică cei localnicii, pot avea sau pot trăi o pagubă sau mă rog, vor avea experiențe negative, pentru că acel urs va reveni și nu va reveni, pentru că un anumit turist i-a dat mâncare, va reveni pentru că un om i-a dat mâncare și va căuta omul după aceea pentru mâncare. Deci noi transmitem oamenilor să nu să nu se apropie de niciun animal sălbatic, să nu îi de mâncare niciunui animal sălbatic.”
La marginea Băilor Tușnad, în pădure, am putut să mergem într-un observator de urși. Există zone unde urșii sunt hrăniți, iar oamenii îi așteaptă în liniște pentru a-i vedea. O oră mai târziu, a apărut o ursoaică cu puiul ei. Dacă inițial am crezut că mănâncă pastile concentrate, colorate, când am văzut imaginile ne-am dat seama că sunt jeleuri și bomboane. Deși nu e voie, urșii din pădure primesc cozonaci, bomboane, biscuiți, toate expirate ca să fie cât mai ieftine.
Cristian Remus Papp, expert în urși WWF: „Există cazuri în care se face oarecum un exces în ceea ce privește atragerea urșilor și se dă în anumite cazuri și mă rog, s-a dat și ciocolată oarecum motivând faptul că da, e mai bine să ținem ursul în pădure decât în localități, însă da, nu este în primul rând sănătos și pe de altă parte, odată ce prinde gustul acelei mâncări, sigur mult mai bogate în în ceea ce privește caloriile, va continua să caute exact acea sursă de hrană.”
Vânătorii care îi hrănesc se plâng că nu sunt fonduri
Biro Szilard, vânător: „Pe vremuri aveam și când era doi sau trei de împușcat, care cu cu străini, cu scoatere din țară. Deci pielea, trofeul putea scoate. Era undeva în jur de 5.000 euro, deci cinci și ajungea și 6, 7.000 euro, depinde de mărime sau de cu cine, cum ai făcută înțelegerea. Și atunci, ce puțin din asta, da, puteai să cumperi porumb și puteai dai mâncare mai multe, să zicem așa, dar nu e. Asta nu e, acuma nu mai e soluția destulă cu doi, trei nu cred că aș face, că eu zic că care marginea orașului și ăia mai mai mici și ăia mai slăbuțe ar trebui împușcați.”
În România avem o cotă de prevenție de 140 de exemplare. Adică, în fiecare an, 140 de urși pot să fie împușcați pentru a reduce numărul lor. Pe lângă aceștia, se mai pot împușca încă 80 de exemplare în intervențiile de urgență. Însă experții spun că de multe ori se omoară orice urs, fără să se investigheze dacă este într-adevăr un urs problemă sau nu.
Istvan Imecs, biolog: „Prevenția în sine doar prin micșorarea populației nu înseamnă rezultat. Prevenția ar însemna faptul că există o monitorizare constantă. Identificăm acele exemplare care intră mai des în comunități sau în zona unde sunt animale domestice și intervenim prin echipa de vânătoare sau prin asociație de vânătoare să eliminăm acest cel exemplar pentru a preveni pagubele posibile create de acel exemplar. Dar faptul că eliminăm sute de exemplare dintr-o populație, fără a studia un pic care sunt acele exemplare care deja au intrat în comunități, au arătat niște semne că vor crea pagube sau au creat deja pagube. Dacă nu facem asta nu prea reușim.”
Mai mult, fără o monitorizare concretă a urșilor, ei nu pot fi identificați, spun experții.
Cristina Lapis, fondatoarea sanctuarului Zărnești: „În alte țări, în momentul în care un urs este prins într-o livadă, este microcipat. În primul rând, dacă e prins a 2-a oară e dus în altă parte, dar nu așa cum se întâmplă aici, îl duce la 30 km. El într-o noapte se întoarce, iar a 3-a oară e mutat într-o rezervație. Sigur că ideea asta, că am văzut un urs într-o livadă se de autorizație de împușcare și cum se găsește ursul. Aș fi foarte curioasă să mi se explice cum îl găsești pe ăla, are sânge pe dinți ca Dracula sau vine el singur și spune eu am fost, eu, am produs accidentul, se omoară un trofeu și se zice iată ursul vinovat. Ori așa s-a făcut de ani de zile și nu s-a rezolvat nimic pentru că s-au omorât urșii care sunt trofee, urșii alfa, care de fapt ei reglau situația pădurilor.”
Experții IUCN care monitorizează la nivel internațional specia de urs brun, spun că nu ar fi de dorit ca acesta să nu se mai afle sub strictă protecție.
Prof. Dr. Duro Huber, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, IUCN, Grupul Specializat în urși: „Când vânătoarea este făcută cum trebuie, și poate fi făcută în sistemul pe care îl avem acum, nu rănește populația. Tot timpul există un risc și dacă se schimbă, poate să continue cum e acum. Dar tot timpul există riscul că unele țări vor face ce vor. Și asta nu ar trebui să se întâmple.”
România invită urșii la masă
Fostul ministru al mediului, Tanczos Barna, îl sfătuiește pe actualul reprezentant al ministerului mediului, Mircea Fechet, să nu meargă până la Bruxelles pentru a cere împușcarea urșilor.
Tanczos Barna, Fostul ministru al mediului: „Mesajul în sine este unul pozitiv și apreciez inițiativa domnului ministru Fechet. În același timp, dânsul poate să facă un lucru mult mai simplu nu trebuie să plece, nu trebuie să se urce în avion, nu trebuie să plece la Bruxelles, trebuie să ceară acolo schimbarea statutului. Poate veni în Parlament să ceară introducerea pe ordinea de zi a Camerei Deputaților a celui proiect de lege care a trecut de comisiile de specialitate și să ceară în PNL și în PSD, în coaliție, un vot favorabil și în felul acela ajungem exact acolo unde dorește dânsul să ajungă. Prin schimbarea statutului ajungem la posibilitatea introducerii vânzătorii și controlării efectivului prin management cinegetic.”
În ultima sa zi ca ministru al Mediului, Tanczos Barna a semnat o cotă de vânătoare de aproape 500 de exemplare, iar din postura de senator și-a continuat proiectul, care nu a fost susținut de Mircea Fechet.
Cu cea mai mică rată de reciclare din Uniunea Europeană, de doar 11%, România practic invită urșii la masă. Gunoaiele lăsate în natură și tratarea urșilor precum niște jucării inofensive care ar trebui să stea la poză, au domesticit ursul, spun experții.
Cristina Lapis, fondatoarea sanctuarului Zărnești: „S-a creat așa un fel de inamic public numărul unu, acum câțiva ani erau câinii fără stăpân, acuma e ursu care a devenit inamicul public. Primim deseori anunțuri. Vai, urs pe pârtia de schi la 2.400m da, unde să fie. În pădurea lui nu mai are voie. Îi tăiem pădurea, îi luăm mâncarea și ne mirăm. Lăsăm lăzile de gunoi la îndemână, nereciclate și ne mirăm că vine Ursu.”
Fragmentarea habitatelor, defrișarea pădurilor și extinderea imobiliară fără cap, a făcut ca ursul să fie nevoit să trăiască alături de om.
Cristian Remus Papp, expert în urși WWF: „În momentul în care tu fragmentezi un habitat sau creezi un deranj în habitatul ursului, inclusiv prin ATV-uri, prin diverse alte forme de turism, tu nu faci altceva decât să determini urșii din zona respectivă, de exemplu să-și caute hrana sau liniștea în altă zonă. Și atunci, inevitabil, la un moment dat, va exista o interacțiune cu omul.”
Sanctuarul din Zărnești
Răcădău este un cartier din Brașov construit la baza muntelui Tâmpa, o zonă aflată sub strictă protecție, dar și o zonă în care urșii își aveau bârlogurile.
Géza Kovács, localnic: „Pe timpuri, când se vindea pepene între blocuri, venea ursu și fura pepene, l-am văzut eu. Și săracu om nu avea curaju să fugă după el.”
O mare parte din urși au supraviețuit pentru că au fost duși la sanctuarul din Zărnești. „Îi vrei sau îi omor?” Aceasta este întrebarea pe care o aude Cristina Lapis de multe ori când echipele din teren găsesc urși în libertate.
Cristina Lapis, Fondatoarea Sanctuarului Zărnești: „Intenția noastră și speranța noastră e nu să primim urși din libertate, pentru că libertatea nu se poate înlocui cu nimic. Aici există un gard electric care le amintește că nu vor mai fi liber niciodată. Libertatea este un bun pe care noi toți, oamenii și animalele, îl primim la naștere și nu îl putem lua nici animalelor, nici oamenilor nevinovați. Așa este și cu urșii. Faptul că în ultimii ani am primit în jur de 20 de urși a fost pentru a evita să fie omorâți. Dar nu este o soluție să strângem toți urșii și să îi punem în sanctuare.”
Aici, în Zărnești, totul a început cu Maya. Un urs ținut în captivitate lângă Bran în urmă cu mai bine de 20 de ani. În ciuda eforturilor, Maya nu a supraviețuit.
Cristina Lapis, fondatoarea sanctuarului Zărnești: „Din păcate, faptul că sindromul acesta al captivității a făcut-o să-și mănânce labele, în primul rând laba dreaptă și după aia laba stângă și cu toate intervențiile veterinarilor, nu s-a putut face nimic și mi-a murit în brațe. Și atunci am jurat că o să fac tot ce-mi stă în putință să-mi dau tot tot ce am și sănătate și toți banii. Nu mai să fac în așa fel încât niciun alt ur să nu mai trăiască o asemenea traumă.”
Sindromul captivității. Adică atunci când ursul este atât de obișnuit cu o cușcă, încât și atunci când e în libertate și are la dispoziție o întreagă pădure, el se învârte în același perimetru precum al cuștii în care se afla. Peste 120 de urși, mulți dintre ei considerați o problemă, și-au găsit liniștea aici în Zărnești. Fiecare cu povestea lui. Veniți din circuri, cuști, grădini zoologice sau din bătaia puștii.
Urșii sunt crescuți în habitatul lor natural
Și Leonardo Bereczky salvează sute de pui de urși care au rămas fără mamă. Orfelinatul a fost deschis în urmă cu aproximativ 20 de ani în munții Hășmaș.
Dr. Leonardo Bereczki, fondator Bear Again: „Cauza pentru care ursuleții rămân orfani de cele mai multe ori este exploatare forestieră. Deranjul deoarece în perioada aceasta de primăvară timpurie ei sunt prea mici. Urșii care se nasc acum sau care s-au născut acum în februarie sau ianuarie sunt prea mici în perioada asta pentru a-și urma mama. Dacă ea este deranjată de către un tractor sau un exploatator silvic sau de un om care lucrează acolo cu ceva utilaj, ursoaică de multe ori nu-și poate căra sau nu-și poate căra toți pui în scurtă în perioadă scurtă de timp și astfel ei rămân pradă.”
Urșii sunt crescuți în habitatul lor natural. Odată ajunși la adăpost, nu mai au niciun fel de contact cu oamenii, nici măcar cu cei care au grijă de ei. Asta pentru a nu se obișnui cu prezența noastră în apropierea lor. Tocmai de aceea sunt hrăniți cu mâncare specială și cu ajutorul tehnologiei.
Dr. Leonardo Bereczki, fondator Bear Again: „Momentan asta facem cu niște sisteme de funicular prin care trimitem hrana cu telecomandă să spunem așa și ei o vor găsi în zona țarcurilor. Hrana este întotdeauna una totalmente naturală. Cu cât plasăm mai puțină hrană adițională, ei vor explora mai mult, iar la un moment dat nu se vor mai întoarce deloc. În toată această perioadă de timp accesul uman în valea respectivă este restricționat în totalitate, deci practic ursuleții aceștia nu văd, fapt pentru care în la indivizii pe care i-am monitorizat după eliberare am observat clar că acești urși evită mult mai mult zonele urbane decât urși monitorizați în paralel, capturați din sălbăticie și echipați cu colare radio sau GPS.”
Experții de la Uniunea Internațională pentru conservarea naturii spun că nu e nevoie însă de ridicarea statutului de specie protejată. Managementul urșilor poate să fie făcut atâta timp cât există măsuri. Și deși Ministerul mediului consideră specia un pericol pentru oameni, șansele ca un urs să atace omul, sunt mici.
Prof. Dr. Duro Huber, Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, IUCN, Grupul Specializat în urși: „Oamenii sunt problema. Și sunt multe metode prin care problema poate să fie minimizată. Și tot timpul îmi place să spun asta. Da, un urs poate să omoare un om, normal. Dar șansele ca un urs să omoare un om, comparat cu un câine (să omoare un om) sunt deja 1 la 150. Sau poți să fii omorât de o albină. Șansele sunt de 180 de ori mai mari că vei fi omorât de o albină, decât de un urs. Fulgerul. Sunt cifre publice. Șansele să fii omorât de fulger sunt de 374 de ori mai mari. Și cel mai rău dintre toate, este că șansele ca un om să omoare alt om sunt de 90.000 de ori mai mari decât șansele ca un urs să omoare un om. Dar tot trăim printre oameni și nu ne gândim să-i omorâm ca să fie mai puțini.”
Ministrul Mediului spune că a fost nevoit să pună pe masa Comisiei această discuție pentru a evita o procedură de infringement.
Mircea Fechet, Ministrul Mediului: „Nu vrem să încălcăm niciun milimetru directiva habitate sau alte directive europene.”
Comisia Europeană, răspuns pentru Euronews România
Într-un răspuns exclusiv pentru Euronews România, Comisia Europeană spune că responsabilitatea urșilor stă în mâinile statelor membre și că măsurile de prevenție sunt o prioritate.
Răspunsul Comisiei Europene - „Reprezentanții statelor membre au rugat Comisia să identifice populațiile de urs brun care au un statut favorabil de conservare și să ia în considerare scăderea statutului de protecție, astfel permițând managementul urșilor, inclusiv prin vânătoare.
Este datoria statelor membre să monitorizeze responsabil habitatele și speciile protejate, să evalueze statutul de conservare și să raporteze constant rezultatele Comisiei Europene.
Analiza cunoștințelor pe care le avem acum arată că măsurile proactive sunt o prioritate când vine vorba de prevenirea conflictelor cu urșii. Astfel de măsuri includ prevenirea daunelor în agricultură, prevenirea accesului la deșeuri și alte surse de mâncare, campanii de informare care să adreseze comportamentele nepotrivite ale oamenilor, cum ar fi hrănirea urșilor și implementarea echipelor de urgență.”
Răspunsul Comisiei e clar. Ministerul Mediului trebuie să managerieze specia de urs brun și o poate face și sub condițiile actuale. Dacă pentru moment, Comisia Europeană a salvat ursul brun din bătaia puștii, în iulie 2025, prin directiva Habitate, statele Uniunii Europene trebuie să trimită un raport Comisiei despre statusul speciei de urs brun. Rămâne de văzut ce măsuri va implementa guvernul României.
