Noul război declanșat în Orientul Mijlociu a evoluat într-un mod imprevizibil. O spune chiar Donald Trump care a recunoscut că atacurile Iranului asupra țărilor vecine din Golf au fost o adevărată surpriză. Ceea ce a început ca o campanie militară fulgerătoare s-a transformat într-un război de uzură cu efecte economice globale grave. Pare că, din nou, Occidentul nu a înțeles cum gândește lumea musulmană, în special cea șiită. Am încercat să aflăm mai multe de la experți, istorici, oameni care vorbesc limbile farsi și arabă, care au locuit și studiat la Teheran și care pot privi lumea lor fără preconcepții occidentale, înțelegând ambele tabere.
Cristian Tămaș, istoric, traducător: „Islamul are această memorie colectivă, ei nu uită și mai au ceva - își lasă răfuielile, războaiele, răzbunările moștenire, ceea ce noi nu facem, de aceea războaiele la ei se perpetuează - ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, sânge pentru sânge. (...) Iranul va deveni mai răzbunător își va reface stocurile de armament și Israelul va fi într-un pericol la fel de existențial cum este și astăzi. E foarte complicat de rezolvat, deci un război de genul acesta ori nu trebuia pornit, ori dacă s-a pornit, trebuie dus până la capăt. Dar nu cred că americanii vor face lucrul acesta, pentru că, vedeți, diferența între cultura occidentală și cultura orientală este că una se grăbește și n-are răbdare, iar cealaltă nu se grăbește și are foarte multă răbdare.”
Rolul ayatollahilor în societatea șiită
De asemenea, o distincție importantă trebuie făcută între lumea musulmană sunită și cea șiită. Suniții reprezintă în jur de 80% dintre musulmani, pe când șiiții sunt minoritari.
Marius Lazăr, istoric: „Se dezvoltă acest proces de generare a elitelor comunitare și teologice și a ceea ce numim noi viitorii ayatollahi. Titulatura de ayatollah și de mari ayatollahi se dezvoltă foarte târziu, de abia în secolul al XIX-lea și se referă la prestigiul teologic și în jurisprudență al unei cleric. Marii ayatollahi devin reperele normative în toate aspectele vieții unui credincios șiit. Acest raport de dependență absolută este codificat în secolul al XIX-lea prin fondarea unei titulaturi și unei funcții care este numită cea de Marja' al-Taqlid, adică în traducere înseamnă sursă de imitat.”
Mihai Cernătescu, istoric: „Sunt foarte multe lucruri care nu au existat pe timpul profetului Mahomed, în urmă cu peste o mie de ani, astfel încât ele nu există în Coran și te uiți la un cleric să-ți dea dezlegare sau nu la o anumită chestiune, cum este acum cu situația asta nucleară – este sau nu permis din punct de vedere al teologiei islamice șiite să deții sau nu o armă nucleară? Pot da fatwa, pot da un fel de decret care, dacă este acceptat de oameni și este dovedit religios sprijinit de o anumită doctrină pe care el o expune acolo devine practic o lege nescrisă nu numai pentru musulmanii din Iran, pentru toți musulmanii șiiți.”
Religia și politica, strâns legate
Diferența principală față de regimurile democratice este, deci, această îmbinare a doctrinei religioase cu politicul.
Marius Lazăr, istoric: „Ayatollahul Khomenei, dacă vreți părintele ideologic al Republicii Islamice Iran, a fost în primul rând un mistic, el a fost un vizionar și un idealist. Ce este islamismul? Este acest fenomen prin care se încearcă fondarea unei ordini autentic musulmane la toate nivelurile - la nivel politic, la nivel juridic, la nivel educațional și la mai ales la nivelul etos-ului, la nivelul comportamentelor umane. Deci e o formulă idealizată. Dacă vreți, acești gânditori ideologici, cum a fost prin excelență Khomenei, aveau naivitatea să creadă că pot să existe formule de modelare a comportamentelor și atitudinilor musulmanilor cumva din exterior, prin coerciție sau printr-un fel de de imperativ normativ tutelat de către stat, prin care musulmani să devină buni musulmani. Deci e un idealism aici, ambiția islamiștilor totdeauna este de a încerca să se facă agenții mântuirii din exterior, cumva agenții mântuirii credincioșilor. (...) Evident e o viziune utopică și distopică în același timp, care pune în discuție problematica libertății și a responsabilității fiecăruia. Iranienii au foarte tranșant această diferență între ceea ce arăt, spun în exterior și dimensiunea interioară care e o specificitate psiho-culturală pe care o au de foarte multă vreme și care se exercită și în câmp social sau în câmp comunitar. Această duplicitate și dualitate e specifică în plus șiismului și culturilor relegioase șiite.”
Lipsa înțelegerii acestei lumi de către occidentali a fost un faux-pas uriaș în deciziile luate până acum, spun istoricii specializați în Orientul Mijlociu.
Mihai Cernătescu, istoric: „Eu cred că se va prelungi, Iranul are un scop existențial și anume să reziste. Depinde de SUA. Cred că și SUA sunt prinse într-o capcană, au intrat în ceva fără să judece foarte bine, mă doare să văd că și alte state sunt atrase în război și cred că se joacă ordinea globală pe care o știm și care a funcționat până astăzi.”
