Războiul din Golful Persic pune presiune pe iranienii de rând din cauză că inflația explozivă și economia în declin testează capacitatea Teheranului de a rezista blocadei americane. Zeci de ani, Iranul a rezistat presiunii economice și sancțiunilor pentru că exporta mult și încasa la fel de mult. Numai că loviturile americane și israeliene asupra industriilor și infrastructurii cheie au provocat daune serioase, iar viața iranienilor a devenit aproape imposibilă.
Atacurile și bombardamentele, împreună cu întreruperea internetului impusă de guvern în ultimele luni, provoacă pierderi masive de locuri de muncă și închideri de afaceri. Așa că mulți iranieni nu mai reușesc să câștige nici măcar atât cât le trebuie pentru mâncare.
Mohammad Deljoo, șofer de taxi: „Multe dintre lucrurile de care avem nevoie pentru casă practic le-am tăiat complet de pe listă. Nici măcar nu mai mergem la cumpărături. Luăm doar ce este absolut necesar, lucruri precum pâine și cartofi. Chiar și ouăle au devenit prea scumpe pentru noi. Încă reușim să luăm puțină carne de pui și lucruri de genul ăsta. În ceea ce privește obiectele puțin mai luxoase și mai scumpe, pur și simplu nu ne permitem să le cumpărăm deloc. Sincer, mulți oameni sunt în aceeași situație.”
Prețul ceaiului a crescut cu peste 50%
În așteptarea clienților care parcă au dispărut, oamenii se mulțumesc să bea ceai. Și acela tot mai scump, pentriu că de la începutul războiului prețul acestuia a crescut cu peste cincizeci la sută.
Încercând să salveze situația, autoritățile iraniene au anunțat măsuri pentru a-i ajuta pe iranieni să suporte prețurile copleșitoare. Dar multe dintre aceste politici, inclusiv o creștere de 60% a salariului minim și a programelor de cupoane pentru cumpărarea bunurilor esențiale, doar alimentează inflația.
Ali Asghar Nahardani, angajat al unei firme de livrări: „Dacă reușesc să muncesc foarte mult, s-ar putea să fac 600 de milioane de riali (457 de dolari). Dar sunt doar promisiuni până acum. Încă nu am primit nicio plată și doar încerc să văd ce se întâmplă. Aproximativ 200 de milioane de riali (152 de dolari) merg doar pentru chirie, iar aproape alte 200 de milioane (152 de dolari) sunt pentru alimente și costuri de bază ale traiului. În realitate, nu pot pune depoarte nici un ban. Nici nu am planuri reale de viitor. Trăim zi de zi, încercând să trecem peste această situație așteptând să se termine războiul.”
