De ce este Natanz ținta principală a Israel: Importanța strategică a complexului nuclear iranian

Explozia unei serii de lovituri aeriene a zguduit vineri dimineață orașul Natanz, din provincia Isfahan, situată în centrul Iranului, unde se află una dintre cele mai importante instalații de îmbogățire a uraniului din țară, scrie Times of Israel.

Potrivit televiziunii de stat iraniene, „explozii puternice” au fost auzite în zonă, în contextul în care Israelul a confirmat că a lovit „ținte nucleare iraniene” pentru a împiedica Teheranul să dezvolte arme atomice.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că raidurile aeriene au vizat infrastructura nucleară, fabricile de rachete balistice și capacitățile militare ale Iranului. Martori și media iraniene au confirmat că exploziile s-au produs în apropierea facilității de la Natanz, situată într-o zonă strategică la marginea munților, în sudul capitalei Teheran.

Ce este Natanz și de ce este important?

Natanz găzduiește două instalații-cheie:

  • Fuel Enrichment Plant (FEP) – o unitate vastă, subterană, situată pe trei niveluri sub pământ, construită pentru îmbogățirea uraniului la scară industrială, cu o capacitate de până la 50.000 de centrifuge. În prezent, acolo sunt instalate circa 16.000 de centrifuge, dintre care aproximativ 13.000 sunt operaționale, îmbogățind uraniu până la 5% puritate.
  • Pilot Fuel Enrichment Plant (PFEP) – o facilitate deasupra solului, unde sunt instalate câteva sute de centrifuge, iar uraniul este îmbogățit până la 60%, o puritate foarte apropiată de nivelul necesar pentru arme nucleare (90%).

Istoricul tensiunilor

Complexul de la Natanz a fost dezvăluit în 2002 de un grup de opoziție iranian în exil, provocând o criză diplomatică între Iran și puterile occidentale. De-a lungul anilor, site-ul a fost vizat de mai multe presupuse sabotaje israeliene, inclusiv o explozie urmată de o pană de curent în 2021.

Alte instalații nucleare iraniene vizate sau expuse riscurilor

  • Fordow – situat de cealaltă parte a orașului Qom, această instalație este săpată în munte, ceea ce o face mai rezistentă la bombardamente. Conține aproximativ 2.000 de centrifuge, inclusiv IR-6 de ultimă generație, dintre care până la 350 îmbogățesc uraniu până la 60%.
  • Isfahan – un centru nuclear major, unde se află fabrici pentru conversia uraniului (UCF) și fabricarea plăcilor de combustibil (FPFP). Aici se produce hexafluorură de uraniu (UF6), esențială pentru alimentarea centrifugelor. Site-ul mai include și facilități pentru producerea de metal de uraniu, un proces sensibil din punct de vedere al proliferării nucleare.
  • Khondab (fostul Arak) – o instalație de tip reactor cu apă grea, care poate produce plutoniu, un alt material fisionabil folosit în bombe nucleare. Sub acordul nuclear din 2015, construcția reactorului a fost suspendată, iar miezul original a fost scos și umplut cu beton. Iranul intenționează să înceapă operarea noului reactor în 2026.
  • Centrul de cercetare nucleară din Teheran – include un reactor de cercetare și laboratoare asociate.
  • Bushehr – singura centrală nucleară operațională din Iran, care funcționează cu combustibil rusesc returnabil, reducând riscul proliferării.

Iranul și programul său nuclear

Iranul neagă că ar fi avut sau că ar intenționa să dezvolte un program de arme nucleare, susținând că activitățile sale nucleare sunt strict civile. Cu toate acestea, Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) și Statele Unite au concluzionat că Iranul a avut, până în 2003, un program coordonat în direcția producerii unei bombe nucleare.

După retragerea SUA din acordul nuclear din 2015, în 2018, sub administrația Trump, Iranul a reluat și accelerat îmbogățirea uraniului. În prezent, Iranul are suficient uraniu îmbogățit până la 60% pentru a produce, în teorie, până la șase bombe nucleare, dacă materialul ar fi purificat suplimentar la nivel de armament.

Situația actuală

Atacul israelian asupra siturilor nucleare iraniene, inclusiv Natanz, marchează o escaladare majoră în conflictul latent dintre cele două state și ar putea avea implicații semnificative asupra stabilității în Orientul Mijlociu și asupra negocierilor internaționale privind programul nuclear al Iranului.

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE