În octombrie 2014, Suedia a devenit prima țară din Europa de Vest care a recunoscut Palestina ca stat. Acea decizie a fost luată la doar o lună după revenirea social-democraților la putere în Stockholm. Interesant este că Suedia nu are o ambasadă în orașul Ramallah, din Cisiordania, unde se află sediul Autorității Palestiniene.
În schimb, activitățile diplomatice suedeze legate de palestinieni sunt gestionate prin consulatul din Ierusalim, pe care Stockholmul nu îl recunoaște oficial drept a Israelului. În practică, însă, diplomații suedezi trimiși în Palestina locuiesc în Israel, nu în Cisiordania. Ei se bazează pe guvernul israelian pentru securitatea lor și pentru acreditarea lor ca diplomați, ceea ce le conferă privilegii și imunități specifice.
Toate țările care recunosc Palestina ca stat
Între timp, a început războiul dintre Israel și Hamas, în octombrie 2023, și continuă și în prezent.
În 2024, alte patru țări europene – Spania, Norvegia, Slovenia și Irlanda – au urmat exemplul Suediei și au recunoscut Palestina ca stat. Acum, două foste puteri coloniale cu legături profunde și durabile cu Levantul, Regatul Unit și Franța, anunță recunoașterea Palestinei, în cadrul Adunării Generale anuale a Națiunilor Unite, de pe 22 septembrie, care are loc la New York.
De altfel, Franța și Arabia Saudită sunt cele care organizează împreună conferința internațională la nivel înalt de la New York, „pentru a promova o soluție cu două state pentru Israel și Palestina”. Data de 22 septembrie coincide cu sărbătoarea Rosh Hashanah (Anul Nou evreiesc).
Franța și Regatul Unit vor fi fi însoțite de alte trei națiuni: Australia, Belgia și Canada.
Și România recunoaște statul Palestina.
Între timp, Germania, Danemarca, Finlanda, Italia, Grecia și alte câteva țări europene au ales să dea un răspuns, cel puțin pentru moment.
Recunoașterea statului Palestina este un gest simbolic. Cu toate acestea, susținătorii spun că este un „act simbolic puternic”. Ei susțin că puterea „rezidă în număr”.
Recunoașterea statului palestinian de către Marea Britanie și Franța ar însemna că patru din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU au recunoscut oficial acest statut. China și Rusia au făcut acest lucru în 1988, când statele comuniste au acționat colectiv în sprijinul Organizației pentru Eliberarea Palestinei. Asta ar lăsa Statele Unite „singure” în această chestiune, în cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Astfel, în teorie, pe măsură ce tot mai multe țări recunosc oficial Palestina, Israelul și aliații săi (inclusiv SUA) s-ar putea trezi din ce în ce mai izolați pe scena internațională. În timp, acest lucru ar putea duce la embargouri și sancțiuni împotriva Israelului, cu presiunea de a face concesii Palestinei.
Statele din G20 care recunosc oficial Palestina ca stat: Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Franța (urmează să fie formalizată), India, Indonezia, Mexic, Rusia, Arabia Sudită, Africa de Sud, Turcia, Marea Britanie.
Din G20, singurele state care nu recunosc Palestina sunt: Germania, Italia, Japonia, Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii.
Celelalte state care recunosc Palestina: Albania, Algeria, Afganistan, Angola, Arabia Saudită, Argentina, Azerbaidjan, Antigua și Barbuda, Armenia, Bahrain, Bangladesh, Belarus, Benin, Bosnia și Herțegovina, Botswana, Brunei, Bahamas, Bolivia, Bulgaria, Bhutan, Belize, Burundi, Barbados, Burkina Faso, Chile, Coasta de Fildeș, Cambogia, Capul Verde, Cehia, Ciad, Cipru, Columbia, Coreea de Nord, Costa Rica, Congo, Ecuador, Eswatini, El Salvador, Republica Democrată Congo, Dominica, Etiopia, Iran, Irlanda, Insulele Comore, Cuba, Djibouti, Egipt, Emiratele Arabe Unite, Filipine, Kazakhstan, Kyrgyzstan, Georgia, Ghana, Gambia, Guinea, Grenada, Guatemala, Guinea Ecuatoriană, Gabon, Guyana, Guinea Bissau, Haiti, Honduras, Iordania, Islanda, Jamaica, Irak, Kenya, Kuweit, Laos, Lesotho, Libia, Liberia, Liban, Madagascar, Malawi, Malaezia, Maldive, Mauritania, Insulele Mauritius, Mali, Maroc, Mongolia, Mozambic, Muntenegru, Nepal, Namibia, Nicaragua, Niger, Nigeria, Norvegia, Oman, Paraguay, Peru, Pakistan, Polonia, Qatar, România, Senegal, Serbia, Seychelles, Sierra Leone, Sao Thome and Principe, Slovacia, Somalia, Sri Lanka, Sudan, Sudanul de Sud, Spania, Slovenia, Siria, Tanzania, Tunisia, Togo, Ucraina, Uganda, Vietnam, Tadjikistan, Tailanda, Yemen, Zambia, Zimbabwe, Republica Central-Africană, Rwanda, Suedia, Vanuatu, Turkmenistan, Uzbekistan, Papua și Noua Guinee, Africa de Sud, Timorul de est, Venezuela, Republica Dominicană, Surinam, Uruguay, Saint Vincent and Grenadines, Saint Lucia, Saint Kitts and Nevis, Trinidad și Tobago, Portugalia. Iar Ungaria încă nu a decis.
Care sunt implicațiile recunoașterii Palestinei ca stat
Întrebarea pe care mulți și-o pun este ce consecințe ar putea rezulta din recunoașterea Palestinei ca stat. Există două repercusiuni negative pe termen scurt și o a treia consecință pe termen lung. În primul rând, „gestul simbolic puternic” al Marii Britanii și Franței ar putea încuraja extremiștii de ambele părți ale conflictului israelo-palestinian. În ceea ce privește Hamas, secretarul de stat american Marco Rubio a remarcat: „În ziua în care francezii și-au anunțat decizia, Hamas s-a retras de la masa negocierilor. Au crescut imediat cererile și au încetat negocierile”.
Din partea israeliană, imediat după anunțul francezilor, guvernul a aprobat construirea de locuințe pentru coloniștii israelieni pe un coridor sensibil dintre nordul și sudul Cisiordaniei, cunoscut sub numele de E-1. Anexarea unor părți din Cisiordania a fost, de asemenea, adăugată pe ordinea de zi a unei viitoare reuniuni a cabinetului de miniștri. Aceasta a fost eliminată doar după ce Emiratele Arabe Unite au emis un avertisment public cu privire la reevaluarea relațiilor bilaterale în cazul în care Israelul ar continua anexarea.
În al doilea rând, Israelul ar putea riposta la adresa statelor care recunosc Palestina, de exemplu, prin refuzul de a împărtăși informații secrete, așa cum au sugerat surse diplomatice israeliene anonime, citate de Gisreportsonline. Având în vedere importanța serviciilor secrete israeliene în combaterea terorismului în multe țări, aceasta ar fi o repercusiune „foarte tangibilă”. Dar pare puțin probabil ca Israelul să pună în aplicare această amenințare, deoarece împărtășirea informațiilor secrete este adesea în beneficiul Israelului. De exemplu, sursele de informații israeliene au jucat un rol cheie în decizia Australiei, din august, de a închide ambasada Iranului la Canberra și de a desemna Garda Revoluționară Islamică a Iranului ca organizație teroristă, ceea ce ajută Israelul să izoleze Iranul.
Altă consecință negativă este deteriorarea pe termen lung a credibilității politicii externe franceze și britanice. Anunțurile importante în materie de politică externă și găzduirea conferințelor internaționale pot afecta reputația unei țări în rândul aliaților și rivalilor săi. Simbolismul real al unor astfel de acțiuni poate rezida în reflectarea slăbiciunilor fundamentale ale națiunilor care le întreprind, potrivit sursei citate.
Recunoașterea Palestinei ajută toate cele cinci țări să-și gestioneze politica internă. În Marea Britanie, Canada și Australia, guvernele de centru-stânga se confruntă cu o presiune semnificativă din partea grupurilor de advocacy musulmane pro-Palestina și a facțiunilor progresiste din cadrul coalițiilor lor de guvernare. În Franța, unde aproximativ 10% din populație este musulmană, și în Belgia, cu aproximativ 7% musulmani, sprijinul pentru Palestina este o problemă internă dinamică.
Ne-am putea întreba cum pot puteri de rang mediu precum Marea Britanie și Franța să influențeze cu adevărat conflictul israelo-palestinian dincolo de simple gesturi diplomatice. Răspunsul se află în examinarea modului în care alte două națiuni de rang mediu își mențin influența prin păstrarea relațiilor cu ambele părți.
Emiratele Arabe Unite au influență deoarece au construit relații solide cu Israelul. După semnarea unui acord de normalizare în urmă cu cinci ani, ca parte a Acordurilor Abraham, EAU au dezvoltat relații diplomatice, comerciale și de investiții cu Israelul, precum și legături militare și de informații mai puțin mediatizate. Emiratele Arabe Unite au menținut aceste legături pe tot parcursul războiului din Gaza. Când elemente radicale din cadrul coaliției guvernamentale israeliene au amenințat că vor anexa părți din Cisiordania ca reacție la recunoașterea Palestinei de către Franța și Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite au intervenit pentru a opri acest plan. Un înalt oficial din Emirate a declarat că anexarea propusă reprezintă o „linie roșie” care ar „submina grav viziunea și spiritul” Acordurilor Abraham.
Germania exercită, de asemenea, influență datorită legăturilor strânse cu Israelul. La fel ca Londra și Parisul, Berlinul și-a exprimat criticile față de modul în care Israelul a dus războiul din Gaza. Cu toate acestea, în timp ce Marea Britanie și Franța au ales să interzică companiilor militare israeliene să participe la târgurile lor aerospațiale și de apărare, într-un gest simbolic de protest, Germania a amenințat că va opri reaprovizionarea Israelului cu echipament militar crucial, inclusiv turele de tancuri. Preocupările Germaniei au rezonanță în cercurile de conducere israeliene, ducând la ajustări în tactica Forțelor de Apărare Israeliene, în timp ce preocupările britanice și franceze par să rămână „neauzite”.
Există trei scenarii posibile, cel mai probabil fiind acela că nu vor exista schimbări, cu excepția unui risc crescut de terorism. Anunțurile făcute de Marea Britanie, Franța, Canada, Australia și Belgia primesc o atenție pozitivă din partea mass-media, în special în propriile țări. Totuși, acestea nu au un impact substanțial, inclusiv în ceea ce privește represaliile din partea SUA sau Israelului. Hamas consideră acest „succes” diplomatic ca fiind rezultatul atacului din 7 octombrie 2023 și continuă să respingă ofertele de încetare a focului. Ca răspuns, Israelul își continuă ofensiva în Gaza, cu scopul de a destructura Hamas. Islamiștii s-ar putea simți încurajați de această recunoaștere să lanseze atacuri asupra israelienilor și asupra evreilor vulnerabili din străinătate.
Fără rezultate semnificative, credibilitatea Marii Britanii, cât și a Franței scade în cercurile politice din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, mulți observatori ai politicii externe continuă să creadă în teoria conform căreia amenințările de a exercita presiuni asupra Israelului, prin izolare internațională, vor duce la schimbări pozitive, în ciuda deceniilor de dovezi care arată că această abordare nu a dat rezultate.
Un al scenariu, dar mai puțin probabil, este ca Israelul să riposteze prin anexarea unor părți din Cisiordania.
Victoriile militare ale Israelului asupra Hamas, Hezbollah și Iran au încurajat facțiunile politice din cadrul coaliției guvernamentale israeliene care doresc să continue anexarea unor părți din Cisiordania. Recunoașterea Palestinei de către Franța și Marea Britanie oferă un pretext. Este puțin probabil ca acest scenariu să se producă, deoarece aliații cheie ai Israelului, inclusiv Emiratele Arabe Unite, Germania, alte țări europene și, cel mai important, Statele Unite, avertizează împotriva acestuia.
