Tulburările alimentare sunt asociate de obicei cu greutatea și imaginea corporală, însă un nou studiu arată că mecanismele din spatele anorexiei nervoase și ale comportamentului de mâncat compulsiv sunt mult mai complexe, scrie Euronews.com.
Cercetătorii au identificat mai multe variații genetice asociate cu aceste tulburări, sugerând că vulnerabilitatea biologică joacă un rol important, independent de greutatea corporală.
Cercetarea a fost realizată de Karolinska Institutet din Suedia și publicată în revista Nature Mental Health. Oamenii de știință au analizat datele genetice a aproape 40.000 de persoane cu comportamente de mâncat compulsiv și ale aproximativ 25.000 de persoane cu anorexie nervoasă. Rezultatele au fost comparate cu datele provenite de la peste 1,2 milioane de persoane care nu aveau tulburări alimentare.
Mai multe variante genetice asociate cu tulburările alimentare
Cercetătorii au identificat șase markeri genetici asociați cu comportamentul de mâncat compulsiv și opt asociați cu anorexia nervoasă. Doi dintre markerii identificați în cazul anorexiei nu fuseseră raportați anterior.
„Rezultatele noastre arată că tulburările alimentare nu țin doar de greutatea corporală”, a explicat Lu Yi, cercetătoare principală la Karolinska Institutet.
Potrivit cercetătorilor, multe dintre variantele genetice asociate cu tulburările alimentare sunt diferite de cele care influențează greutatea unei persoane. Descoperirea oferă astfel o perspectivă mai nuanțată asupra mecanismelor biologice care pot contribui la apariția acestor afecțiuni.
Anorexia și mâncatul compulsiv au profiluri genetice diferite
Studiul indică și diferențe între cele două tulburări.
Unele dintre variantele genetice asociate cu mâncatul compulsiv au fost corelate și cu trăsături precum dificultățile de control al impulsurilor, comportamentele riscante, fumatul, un indice de masă corporală mai ridicat și ADHD.
În cazul anorexiei nervoase, cercetătorii au observat legături genetice mai puternice cu tulburarea obsesiv-compulsivă.
Aceste rezultate sugerează că anorexia și comportamentul de mâncat compulsiv pot avea, cel puțin parțial, mecanisme biologice distincte. Greutatea corporală rămâne un factor relevant, dar nu explică singură apariția acestor tulburări.
Ce ar putea însemna descoperirea pentru tratament
Cercetătorii spun că identificarea acestor markeri ar putea contribui, pe termen lung, la dezvoltarea unor metode de evaluare și tratament mai bine adaptate fiecărui tip de tulburare alimentară.
Oamenii de știință pot calcula și așa-numite „scoruri de risc poligenic”, care reunesc efectele mai multor variante genetice. O persoană cu un scor mai ridicat poate avea o probabilitate statistică mai mare de a dezvolta o anumită afecțiune.
Cercetătorii subliniază însă că acești markeri sunt, în prezent, predictori slabi ai riscului individual. Ei nu pot spune dacă o anumită persoană va dezvolta sau nu o tulburare alimentară și trebuie interpretați împreună cu alți factori de risc.
