Meniu de accesibilitate

Opțiuni principale

Gestionați

Mărimea textului
x1.0
Spațierea textului
x1.0
Spațierea literelor
x1.0
Spațiere înălțime
x1.5

William Orbit, omul care a locuit într-o școală părăsită și a produs cel mai frumos album al Madonnei

Aveam 29 ani când am auzit prima dată Frozen și mi s-a părut ireal de frumoasă piesa. Vocea Madonnei plutea peste niște corzi care sunau ca o rugăciune electronică.

Omul din spatele acelui sunet, William Orbit, trăise cândva într-o școală abandonată din Notting Hill, lângă un canal, hrănindu-se cu un baton Mars și un tab de acid pe zi.

William Orbit a murit pe 23 iulie, la 69 de ani, iar familia a anunțat abia azi, printr-un comunicat scurt, fără a preciza cauza.

O tăcere care deschide doar calea muzicii și o lasă să vorbească. Biografia lui pare scrisă de cineva care nu credea în linii drepte.

Fiu de profesori din nordul Londrei, a ieșit din școală la 16 ani și a intrat direct în underground, squatteri, casete înregistrate acasă, un grup numit Torch Song care făcea muzică într-o clădire ocupată ilegal.

Guardian îl descria crud, în 1999, ca pe tipul care trăia din acid și batoane Mars într-un squat murdar și acum ciocnea șampanie cu Madonna.

Douăzeci de ani între cele două condiții și o viață întreagă comprimată. Ray of Light rămâne, pentru mulți, albumul suprem al Madonnei, iar meritul lui Orbit stă exact acolo unde nu se vede, în tensiunea dintre trip-hop, jungle și tehno pe care a țesut-o sub o voce care putea la fel de bine să cânte deasupra unei orchestre.

Madonna spunea că venea la el cu o idee vagă, fredona o melodie, citea niște versuri, apoi îl lăsa singur în laborator.

Așa se făcea magia, nici vorbă de plan, ea avea o încredere ciudată intr-un om care nu urma niciodată drumul evident.

A continuat să facă asta pentru alții. Blur i-a dat lui să producă albumul 13, cel mai dureros și mai experimental material al lor. All Saints i-a dat Pure Shores, un hit numărul unu construit din valuri și nostalgie.

U2, Britney, Beth Orton, Pink, o listă care se leagă printr-un fir mai subtil, care nu are nicio legătură cu genul muzixal.

Orbit găsea în fiecare artist ceva ce artistul nu știa că are. Rămâne o întrebare pentru mine, acum, ascultând iar Drowned World: cum reușește un om ieșit dintr-o școală părăsită să construiască sunetul intim al celei mai mari pop-stars a lumii?

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE