Recunoașterea oficială a Palestinei de către Regatul Unit, Canada și Australia, alături de alte state occidentale, marchează o schimbare de poziție semnificativă în relațiile internaționale. Premierul britanic Sir Keir Starmer a explicat într-un mesaj video că „în fața ororii crescânde din Orientul Mijlociu, acționăm pentru a menține vie posibilitatea păcii și a unei soluții cu două state”, scrie BBC.
Decizia acestor țări, tradițional aliați apropiați ai Israelului, vine în completarea recunoașterii Palestinei de către peste 150 de state la nivel mondial.
Dar există întrebări complicate la care trebuie să răspundem, inclusiv ce este Palestina și dacă există măcar un stat de recunoscut?
Ce înseamnă statul palestinian?
Convenția de la Montevideo (1933) stabilește patru criterii pentru recunoașterea unui stat:
- populație permanentă;
- teritoriu definit;
- guvern funcțional și capacitatea de a încheia relații internaționale.
Palestina îndeplinește două dintre ele: are o populație permanentă și diplomați activi la nivel internațional. Însă lipsa unor frontiere clare și a unui guvern unificat fac statutul de stat incomplet.
Palestinienii revendică trei zone principale: Ierusalimul de Est, Cisiordania și Fâșia Gaza. Toate sunt ocupate de Israel din 1967.
Situația actuală:
- Cisiordania: doar 40% este administrată de Autoritatea Palestiniană (AP), restul fiind sub controlul armatei israeliene și afectat de colonii.
- Ierusalimul de Est: izolat treptat de Cisiordania prin extinderea așezărilor israeliene.
- Fâșia Gaza: devastată după aproape doi ani de război, declanșat de atacurile Hamas din octombrie 2023.
Diviziunea politică palestiniană
Din 2007, palestinienii sunt guvernați de două administrații rivale:
- Hamas, aflat la putere în Gaza din 2007, nu este acceptat internațional și este desemnat organizație teroristă de mai multe state. Declarația de la New York, adoptată de ONU cu sprijinul a 142 de state, cere explicit ca Hamas să renunțe la arme și la controlul din Gaza.
- Autoritatea Palestiniană (AP), condusă de Mahmoud Abbas, care administrează parțial Cisiordania și este recunoscută internațional.
În 1994, un acord între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) a dus la crearea Autorității Naționale Palestiniene (cunoscută pur și simplu ca Autoritatea Palestiniană sau AP), care a exercitat un control civil parțial asupra palestinienilor din Gaza și Cisiordania.
Însă, de la conflictul sângeros din 2007 dintre Hamas și principala facțiune a OEP, Fatah, palestinienii din Gaza și Cisiordania au fost conduși de două guverne rivale: Hamas în Gaza și Autoritatea Palestiniană, recunoscută la nivel internațional, din Cisiordania, al cărei președinte este Mahmoud Abbas.
Această diviziune a blocat apariția unor noi lideri și a lăsat populația fără alegeri democratice din 2006. Avocata palestiniană Diana Buttu subliniază: „Faptul că nu am avut alegeri în tot acest timp este pur și simplu uimitor. Avem nevoie de o nouă conducere.”
În urma războiului care a izbucnit în Gaza în octombrie 2023, problema a devenit și mai acută.
Confruntată cu moartea a zeci de mii de cetățeni ai săi, Autoritatea Palestiniană a lui Abbas, care privește de la sediul său din Cisiordania, a fost redusă în mare parte la rolul de martor neajutorat.
Lideri vechi și noi figuri
Mahmoud Abbas, în vârstă de aproape 90 de ani, este perceput ca un lider slăbit și lipsit de legitimitate.
O figură proeminentă rămâne Marwan Barghouti, membru Fatah, popular în rândul palestinienilor, dar închis în Israel din 2002.
Potrivit unui sondaj al Centrului Palestinian pentru Politici și Cercetare, 50% dintre palestinieni l-ar alege președinte, înaintea lui Abbas, care deține funcția din 2005.
Deși este un membru important al Fatah, care se află de mult timp în conflict cu Hamas, se crede că numele său apare proeminent pe lista prizonierilor politici pe care Hamas îi dorește eliberați în schimbul ostaticilor israelieni deținuți în Gaza.
Însă Israelul nu a dat niciun semn că ar fi dispus să-l elibereze.
La mijlocul lunii august, a apărut o înregistrare video în care Barghouti, în vârstă de 66 de ani, era slăbit și fragil, fiind batjocorit de ministrul israelian al securității, Itamar Ben Gvir.
Era prima dată când Barghouti fusese văzut public în ultimii ani.
Netanyahu și statul palestinian
Chiar înainte de războiul din Gaza, opoziția lui Benjamin Netanyahu față de statul palestinian era lipsită de ambiguitate.
În februarie 2024, el a spus că „Toată lumea știe că eu sunt cel care timp de decenii a blocat înființarea unui stat palestinian care ne-ar pune în pericol existența”.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu s-a opus vehement recunoașterii, declarând încă din februarie 2024 că el este „cel care timp de decenii a blocat înființarea unui stat palestinian care ar pune în pericol existența” Israelului.
Recent, guvernul său a aprobat planuri de construcție a 3.400 de locuințe care ar izola și mai mult Ierusalimul de Est de Cisiordania.
Hamas nu va putea conduce Palestina
Un lucru este sigur: dacă va apărea un stat palestinian, Hamas nu îl va conduce.
O declarație redactată în iulie, la sfârșitul unei conferințe de trei zile sponsorizate de Franța și Arabia Saudită, a afirmat că „Hamas trebuie să pună capăt dominației sale în Gaza și să predea armele autorității palestiniene”.
„Declarația de la New York” a fost aprobată de toate statele arabe și ulterior adoptată de 142 de membri ai Adunării Generale a ONU.
Pe plan internațional, „Declarația de la New York”, adoptată de 142 de state la ONU, cere:
- un guvern palestinian fără Hamas,
- predarea armelor de către Hamas,
- organizarea de alegeri palestiniene,
- sprijin pentru reconstrucția Gazei.
La rândul său, Hamas declară că este pregătită să predea autoritatea din Gaza unei administrații independente de tehnocrați.
Recunoașterea Palestinei, simbolism politic sau realitate?
Recunoașterea statului Palestina este un pas istoric, dar rămâne în mare parte simbolică. Obstacolele sunt uriașe:
- lipsa unui guvern funcțional unitar,
- opoziția fermă a Israelului,
- diviziunea între Gaza și Cisiordania,
- lipsa de legitimitate democratică a liderilor actuali.
Totuși, pentru mulți palestinieni și analiști, recunoașterea creează un cadru diplomatic necesar pentru a menține vie ideea unei soluții cu două state.
„Ceea ce ar prefera cu adevărat palestinienii”, spune Diana Buttu, „este ca aceste țări să împiedice noi crime și să facă ceva pentru a opri războiul, în loc să se concentreze doar pe problema statalității.”
Începutul războiului și criza umanitară
Războiul dintre Israel și Hamas a început pe 7 octombrie 2023, când Hamas a lansat un atac asupra Israelului, ucigând aproximativ 1.200 de israelieni și luând aproximativ 251 de ostatici. Ca răspuns, Israel a declanșat o ofensivă militară majoră asupra Fâșiei Gaza, notează Reuters.
De la începutul conflictului, autoritățile din Gaza raportează peste 60.000-65.000 de morți, majoritatea civili, și distrugeri masive de infrastructură, spitale, locuințe, potrivit AP
„Situația socială din Gaza este extrem de gravă. Experții avertizează că foametea se adâncește și lovește puternic comunitățile de refugiați, deja afectate de război și lipsuri. Multe familii reușesc să pună pe masă doar un singur fel de mâncare pe zi, iar lipsa medicamentelor face ca numeroși copii să rămână fără tratamentele de care au nevoie.
O comisie independentă de anchetă a ONU acuză Israelul de comiterea unui genocid în Fâșia Gaza
O comisie independentă de anchetă a ONU a acuzat Israelul că a comis un genocid în Fâșia Gaza, cu intenția de a-i „distruge” pe palestinieni. Potrivit raportului, premierul Benjamin Netanyahu și alți înalți oficiali israelieni ar fi incitat la comiterea genocidului (Reuters, AFP).
Concluziile comisiei: în Gaza „a avut loc și continuă să aibă loc un genocid”, a declarat Navi Pillay, președinta comisiei și fostă judecătoare la CPI. Raportul identifică patru dintre cele cinci criterii definite de Convenția ONU din 1948 privind genocidul:
- uciderea membrilor unui grup,
- vătămări corporale/mentale grave,
- impunerea de condiții de viață care duc la distrugere fizică,
- măsuri pentru prevenirea nașterilor în grup.
Responsabili nominalizați: Netanyahu, președintele Isaac Herzog și fostul ministru al apărării Yoav Gallant ar fi incitat la genocid și nu ar fi luat măsuri pentru a-l opri.
Reacția Israelului: a respins acuzațiile ca „false și scandaloase”, acuzând comisia de părtinire politică. Ambasadorul israelian la ONU, Daniel Meron, a cerut dizolvarea acesteia.
