Peisajul costier al Europei ar putea fi complet schimbat în mai puțin de un secol. Nivelul mării crește într-un ritm tot mai accelerat, avertizează Agenția Europeană de Mediu (EEA) într-unul dintre cele mai recente rapoarte ale sale, scrie Euronews Travel.
Potrivit raportului, între 2006 și 2018, nivelul mării a crescut cu 3,7 milimetri pe an, de peste două ori mai rapid decât în secolul XX.
Dacă emisiile de gaze cu efect de seră rămân ridicate, nivelul mării ar putea atinge între 0,63 și 1,02 metri până în 2100. Simulările EEA au luat în calcul și scenariul cel mai pesimist: o dezintegrare rapidă a calotei glaciare polare, ceea ce ar putea duce la o creștere a nivelului mării de până la cinci metri până în 2150.
1. Muntenegru – Sveti Stefan, cel mai expus
Cel mai amenințat loc printre plajele de top pare a fi Sveti Stefan, pe coasta Adriaticii din Muntenegru, potrivit unei cercetări realizate de compania olandeză Reinders Corporation. Este o insulă-resort iconică, legată de continent printr-o mică șosea. Până la sfârșitul secolului, zona ar putea pierde peste 200 de metri de linie de coastă.
2. Sardinia – Porto Giunco riscă pierderi de peste 100 metri
Pe locul doi se află Porto Giunco, în Sardinia, Italia. Una dintre cele mai curate plaje ale Mării Mediterane ar putea pierde până la 107 metri de coastă. Plaja, considerată „tropicală în mijlocul Mediteranei”, are un fund nisipos și puțin adânc, ideal pentru familii cu copii, și este protejată natural de faleze și dune acoperite cu ienupăr și lentisc.
3. Algarve – Praia de Benagil, afectată de turism excesiv și creșterea nivelului mării
Plaja portugheză Praia de Benagil, cunoscută pentru peșterile sale iconice, ar putea suferi o eroziune de aproape 70 de metri. Din cauza turismului excesiv, autoritățile au restricționat accesul bărcilor și au limitat timpul petrecut în peșteră la maximum două minute per ambarcațiune.
4. Norvegia – Insula Værøy, paradis amenințat
Insula Værøy, din nordul Europei, ar putea pierde 58 de metri de coastă. Zona este cunoscută pentru traseele de drumeție ce duc la sate abandonate și ascunzători umane vechi de peste 6.000 de ani, dar și pentru priveliștile spectaculoase asupra arhipelagului Lofoten.
5. Irlanda – Keem Bay, posibil dispărută
Keem Bay, pe Insula Achill, Irlanda, ar putea pierde 40 de metri de coastă până în 2100. Aici sunt afectate toate zonele costiere irlandeze, inclusiv orașele Cork, Dublin, Galway și Limerick, din cauza creșterii nivelului mării și a valurilor extreme.
6. Islanda – Plaja Reynisfjara, tot mai periculoasă
Reynisfjara, faimoasă pentru nisipul său vulcanic negru și valurile de până la 40 de metri, ar putea pierde peste 35 de metri de coastă. Pericolele includ și căderi de stânci și alunecări, iar autoritățile descurajează înotul sau surfingul.
7. Franța – Côte d'Azur, conștientizare privind tsunami
Plage des Marinières, pe Coasta de Azur, ar putea pierde aproape 35 de metri până în 2100. Această plajă de 700 de metri este situată lângă faimoasa linie ferată care traversează Riviera Franceză, de la granița cu Italia până la Cannes.
8. Croația – Plaja Pasjača, amenințată
Pasjača, lângă Dubrovnik, ar putea fi complet ștearsă până la sfârșitul secolului, cu o pierdere estimată de 31 de metri de coastă. Plaja are doar 80 de metri lungime, fiind foarte expusă eroziunii.
9. Marea Britanie – Kynance Cove, Cornwell
Kynance Cove, faimoasă pentru stâncile serpentine și nisipul alb, ar putea pierde 30 de metri. Zona este populară pentru drumeții și trasee de coastă.
10. Franța – Anse de l'Argent Faux („Billionaires' Bay”)
Această plajă de lux, cunoscută și ca „Baie a miliardarilor”, ar putea pierde 28,38 metri. Locul este accesibil și pe jos, printr-un traseu îngust de drumeție.
Creșterea nivelului mării este inevitabilă
Giorgio Budillon, profesor de oceanografie și vice-rector la Universitatea Parthenope din Napoli, spune că nu se poate opri complet creșterea nivelului mării, din cauza inerției climatice, a topirii calotelor glaciare și a dilatării termice a oceanelor.
Cum pot fi reduse riscurile pentru comunitățile costiere?
Reducerea emisiilor, renunțarea progresivă la combustibilii fosili și conservarea pădurilor nu sunt suficiente, spune Budillon. Defenses hard, precum digurile, pot proteja zone critice, dar generează efecte secundare prin deplasarea eroziunii mai departe. Soluțiile soft, precum adăugarea de nisip, protejarea fanerogamelor marine și restaurarea zonelor umede, sunt mai sustenabile. În unele cazuri, relocarea infrastructurii și a oamenilor va fi inevitabilă.
Politici viitoare pentru Europa
Planificarea urbană trebuie să prevină construcțiile în zonele cu risc ridicat și să creeze zone tampon costiere. Standardele de construcție ar trebui să includă pregătirea pentru schimbările climatice, sisteme de alertă timpurie și monitorizare constantă a țărmului. Fondurile europene există, dar coordonarea între statele membre rămâne insuficientă. Budillon avertizează că „începerea adaptării astăzi costă mult mai puțin decât reconstruirea mâine a ceea ce vom pierde”.
